Mică prelegere
Dragii mei cititori, vă îndemn să aveţi
încredere în Icoană, motivaţia fiind, aşa cum am mai spus, prototipul. Indiferent
de suportul pe care este zugrăvită, indiferent de provenienţă, indiferent
dacă aţi ajuns cu ea la un preot să v-o binecuvînteze sau nu! Fiindcă NU
preotul sfinţeşte Icoana, ci ea, Icoana, este sfinţită prin ea însăşi! Prin
ceea ce reprezintă ea, Icoana este Sacră, datorită chipului reprezentat în ea!
Preotul poate face o rugăciune, evident! Şi e bine, pentru cine are
posibilitatea aceasta, s-o lase spre binecuvîntare într-o Biserică. Însă nu de
preot va depinde mai departe sacralitatea Icoanei! Ci de ea însăşi şi de voi,
de noi cei care vom atribui cinstea cuvenită PROTOTIPULUI reprezentat în Icoană! Să stăm, dară, în faţa Icoanei,
ca şi cum am sta în faţa persoanei
reprezentată în ea! Dumnezeu, prin pogorîrea Sfîntului Duh a făcut şi face să
rodească „arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gîndirea savanţilor, a înţelepţilor,
a Sfinţilor Părinţi de la care le-am învăţat pe cele bune şi bineplăcute lui
Dumnezeu”. Cu puterea CUNOAŞTERII de SUS pătrundem noi, neputin-cioşii, Legile lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu ne luminează mintea,
arătîndu-ne ADÎNCUL Înţelepciunii Sale de ZIDITOR!
Ascultaţi
ce spune un Acatist: „Lucrările lor şi
fără de voie Te mărturisesc! O, cît eşti de mare în operele lor! Cît eşti de mare
în omul pe care Tu l-ai zidit!! Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti! Slavă
Ţie, pentru puterea noastră de a lucra cele de folos! Slavă Ţie, pentru limbile
de foc ale inspiraţiei!” ( Acatistul de Slavă lui Dumnezeu ) Aşadar, dacă
Dumnezeu n-ar fi voit, nu ne-ar fi dat „inspiraţia”,
DARUL acesta de mare preţ de a
picta...Icoane!!! Fiindcă e un DAR!
Fără darul acesta, pictorii n-ar fi putut şi n-ar putea întocmi Icoana! Cu
darul acesta te naşti! Dacă nu-ţi dă Dumnezeu DARUL acesta, nimeni, nicio Şcoală din lume, nicio Sorbonă, nicio
Asociaţie, nicio Comisie, niciun Comitet de Avizare, nicio autoritate
pămînteană/guvernamentală nu ţi-l poate da! Acesta DAR este SACRU! Şi ţi-l
oferă Dumnezeu, gratis!! Talanţii nu ţi-i poţi cumpăra oricît de mulţi bani ai
avea! Nici nu ţi-i poate lua nimeni!!... Iar noi, cei care i-am primit, avem
obligaţia să-i înmulţim şi să-i punem în slujba semenilor, cinstindu-L astfel
pe Dumnezeu şi mulţumindu-I!
Întorcîndu-mă
la Icoană, iată ce am menţionat în mod expres în cartea mea,„Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul”: „noi avem prieteni în cer!” De aceea ar trebui să ne străduim
să ni-i înmulţim şi, totodată, să-i păstrăm! Întrebare: Cine ne sînt aceşti PRIETENI? Răspuns: „Maica Domnului, Puterile Cereşti şi Îngereşti şi...SFINŢII lui Dumnezeu, cei care au fost oameni ca şi noi şi au
avut şi ei necazuri, dureri, lipsuri, zdroabe şi încercări fel de fel, dar,
prin HARul lui Dumnezeu revărat asupra lor şi prin viaţa lor curată pe care au
dus-o şi prin osteneală mare, au ajuns bineplăcuţi Domnului”. ”Ei vor judeca
lumea!”, zice Scripturaa. Iar aceasta aflînd noi din Scriptură -Cuvîntul Scripturii NU MINTE, ci ne revelează ADEVĂRUL; pentru cine are urechi de
auzit!!!- adică aceea că „ei, Sfinţii,
vor judeca lumea!”, să ne grăbim, dară, să sîrguim în viaţa de aici, în a-i
căuta pe Sfinţi şi să ne fie ei, nouă, Icoană Vie! Să-i rugăm să ne ajute în
necazuri, să ne fie mijlocitori înaintea lui
Dumnezeu, înaintea Căruia ei
stau (graţie vieţii curate pe care s-au străduit să o ducă, dar şi prin Harul
lui Dumnezeu revărsat asupra lor! )! Şi dacă-i vom căuta şi-i vom chema cu
stăruinţă, cu siguranţă, ei ne vor lăsa să-i descoperim, vor accepta cererile
noastre de prietenie şi vor mijloci pentru noi înaintea lui Dumnezeu, înaintea
Căruia ei au trecere, căci sînt ...SFINŢI! S-o chemăm, s-o strigăm şi să ne
rugăm neîncetat Fecioarei Maria, Cea care a născut pe Mîntuitorul Hristos, căci
mare trecere are, preabinecuvîntata noastră Maică, înaintea Domnului!; Fiindcă
EA ne-a fost „dăruită” nouă de
Însuşi Fiul Ei, Iisus Hristos la Răstignirea Sa, cînd i-a zis ucenicului
arătîndu-i-o pe Fecioara Maria: „Iată
mama ta!”, iar Ferioarei Maria i-a zis, arătîndu-i-l pe Ioan: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19: 26-27); Prin Ioan,
ucenicul Său iubit, ne-a făcut pe toţi fii ai Maicii Domnului!!; pentru cine
are urechi de auzit, să audă!! Vă pun în faţă o rugăciune către Maica Domnului,
foarte frumos întocmită. Iat-o:
„O, Preamilostivă Doamnă, Împărăteasa
Cerului şi a Pămîntului, ţie preabuna noastră apărătoare, Domnul nostru Iisus
Hristos la răstignirea Sa, ţi l-a încredinţat pe ucenicul Său Ioan, zicîndu-ţi:
„Femeie, iată fiul tău!!”, iar ucenicului Ioan zicăndu-i: „Iată, mama ta!” şi prin
el te-a desemnat să ne fii Mamă, nouă tuturor dreptcredincioşilor creştini, pentru
ca toţi cei care, cu credinţă şi cu dragoste, vom alerga sub Acoperămîntul tău,
să fim izbăviţi de toate nevoile şi necazurile şi să ne mîntuim. Încredinţat de
aceasta fiind eu, cel ce sînt întru întunericul păcatelor, al patimilor şi
neputincios fiind, îndrăznesc să alerg la tine, Fecioară Maria, binecuvîntată
Maică a Dumnezeului meu, Iisus Hristos, şi cu zdrobire de inimă te rog:
primeşte-mă sub Sfînt Acoperămîntul tău! Nu mă lepăda pe mine, ci mă ajută pe
mine neputinciosul, cel ce mă căiesc pentru toate neputinţele mele!
Cercetează-mă cu îndurările tale de Mamă şi pune-mă înaintea Fiului tău,
Hristos, Domnul meu, pentru iertarea mea, căci iarăşi L-am răstignit cu
păcatele mele!
Fecioară Maria, cere pentru mine de la
Fiul tău, Iisus Hristos, ajutor şi mînă de îndreptare, vindecarea de toată
boala trupului şi a sufletului meu şi izbăvirea de vrăjmaşi! Cu rugăciunile
tale străruitoare înaintea Domnului Hristos, Fecioară Maria, scoate-mă din
necazul de acum!
Cred, Maica mea, că poţi cere de la Fiul
tău tot ce doreşti, iar eu le primesc fără nicio îndoială! Căci tu ai trecere
de Mamă Sfîntă înaintea Fiului Tău, Iisus Hristos, Domnul meu! Şi, întru
aceasta, am îndrăznit să te rog să-mi fii grabnică şi fierbinte mijlocitoare
înaintea Domnului Hristos, Cel Care şi pentru ÎNVIEREA mea S-a răstignit!
Îţi mulţumesc pentru că mă primeşti! Te
binecuvîntez, Maica mea, şi-ţi zic ţie: Bucură-te Fecioară Maria, ceea ce eşti
plină de dar, Domnul este cu tine; binecuvîntată eşti tu între femei şi
binecuvîntat este Rodul pîntecelui tău, că ai născut nouă pe Mîntuitorul
Hristos! Pe Acesta, roagă-L pentru mîntuirea noastră! Îţi mulţumesc, Maica mea!
Mă
închin Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh! Amin.”
De
asemeni, să chemăm în ajutorul nostru Puterile
Cereşti ale lui Dumnezeu, căci LUCRAREA Domnului în tot Universul, pe Pănînt, în casele şi inimile
noastre, pri aceştia se face! Să strigăm la Arhangheli şi la Îngerul nostru
Protector!! Căci toţi ne vor auzi, ne vor asculta, ne vor sprijini la vreme de
restriştre şi vor duce Rugăciunile noastre stăruitoare înaintea Tronului Ceresc,
Căruia ei slujesc!
Să-i chemăm în ajutorul nostru, dar şi în
ajutorul altora, ai celor pe care-i purtăm în gîndul şi în inima noastră şi
care, ca şi noi, au nevoie de sprijin „autorizat!”...
Mare şi bineplăcut lucru este înaintea Domnului să ne rugăm pentru semenii
noştri! Înmulţit vom primi înapoi dragostea noastră şi timpul pe care noi l-am
acordat, rugîndu-ne pentru aceştia! Şi foarte bineplăcut înaintea Domnului este
efortul nostru pe care-l facem cînd ne străduim să-i iertăm şi cînd ne rugăm
pentru cei care ne-au făcut vreun rău!
„Se face
lumină-n cer!” pentru un
păcătos care se roagă pentru „neputinţele”
altuia, zicea părintele Nicodim Bujor (autorul
Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica -monah şi duhovnic iscusit pe care am avut
bucuria să-l cunosc şi despre care am şi dat mărturie, scriind şi publicănd o
carte). Căci, dragii mei, răutăţile pe care alţii le săvîrşesc asupra noastră,
cît şi relele pe care noi le săvîrşim asupra semenilor, uneori şi fără să ne
dăm seama, sînt, în fapt, nişte...neputinţe,
nişte scăderi ale omului. Ele se fac fie din lucrarea diavolului, fie din...neatenţia noastră! Da, greşim şi cădem în păcat, adăugăm scăderi stării
noastre din pricină că...NU SÎNTEM ATENŢI! Aprofundaţi aceasta şi veţi vedea că am dreptate! Eu însămi
am făcut adesea gafe monumentale pentru că...nu am fost
atentă! (Am exemplificat chiar în lucrarea de faţă, mai sus, ce catastrofă s-a
produs cu Icoana Maicii Domnului pentru că eu...NU AM FOST ATENTĂ!!!; pentru că eu însămi sînt un...stînjenitor monument de superficialitate!!
Doar că Maica Domnului, pe care eu o chemasem de atîtea ori în Rugăciunile mele
zilnice şi pe care eu o cinsteam, a venit în taină şi...m-a luminat. Iar
Îngerul meu Protector a stat de veghe şi a luat grabnic atitudine! Astfel, în
chip tainic, într-un moment cînd eu îmi pierdusem cu totul uzul raţiunii şi
chiar Erm, care de regulă era foarte echilibrat, se lăsase tîrît în negură în
acele clipe. Dar Maica Domnului şi Îngerii noştri Protectori au întins mîinile
şi ne-au scos din CAPCANA pe care VRĂJMAŞUL ne-o întinsese mie şi lui Erm
pe nepusă-masă!!! Şi aşa, secondaţi de Maica Domnului, de Îngerii noştri
Protectori şi de Sfinţii care se aflau în acea încăpere sub forma Icoanelor (erau
acolo şi în duh; aveam acolo un fel de Paraclis cu multe Icoane şi cu o candelă
care ardea, care arde şi care nu se stinge de ani şi ani...decît arar şi, asta...tot
din...neatenţia mea!!), am ieşit amîndoi biruitori! Dar ce biruinţă!!! Şi, mai
apoi...cîtă bucurie!!!
De
multe ori, de foarte multe ori sîntem copleşiţi de apăsarea necazurilor şi a
durerilor, dar, mai ales, de copleşitoarea, de apriga luptă pe care o duce VRĂJMAŞUL Domnului, Diavolul, cu noi, că ne întinde capcane în toate clipele
vieţii noastre! După cum ştim, el nu stă nicio clipă şi nu oboseşte niciodată!!
Dar, dacă vom încerca şi dacă ne vom strădui
să rămînem treji, dacă vom cere ajutorul Maicii Domnului şi, aşa cum am spus
mai sus, a Puterilor Cereşti şi Îngereşti şi a Sfinţilor, chiar de vom cădea în
lupta noastră, în anumite bătălii, nu vom fi biruiţi pînă la capăt, căci
Dumnezeu, Care vede toate, ştie toate şi, mai ales, POATE toate, ne va ridica şi vom ieşi biruitori şi vom fi în
Lumină! Dar, doar dacă vrem să fim fii ai lui Dumnezeu!...
Dragii
mei, nu-i destul că ne-am botezat! Să nu ne culcăm pe-o ureche gîndind că,
gata, dacă ne-am botezat, sîntem creştini! Şi asta doar fiindcă naşii şi
părinţii noştri ne-au dus la Biserică şi preotul ne-a scufundat în apa din
cazan. Nicidecum! Acest lucru este doar...începutul lucrului! Este, dacă vreţi, începutul unui drum luuuung, sinuos,
adesea plin cu hîrtoape şi, cel mai ades, presărat cu...capcane! CAPCANE din care noi TREBUIE să ieşim, dacă am scăpat
piciorul! Dar, mai bine ar fi să învăţăm să ne ferim, ca piciorul nostru (sufletul) să nu mai cadă în capcană!!
Vrăjmaşului nu-i convine că ne-am botezat! De aceea va duce o luptă permanentă
cu noi cei care, prin preot, prin naşii şi părinţii noştri sau prin decizia
noastră personală, am fost însemnaţi cu Semnul
Crucii la Botez! Apoi, dacă am făcut
aceasta, ne arată el, Vrăjmaşul, CRUCE!!!
Ne arată el ce înseamnă să porţi Crucea lui Hristos! Va face tumbe, va face fel
de fel de giumbuşlucuri, va folosi cele mai eficace arme şi metode ca să ne
abată de la Cale! Îşi va folosi toate armele din dotare! Şi, e bine să nu uităm
că ne aflăm în secolul 21, într-o perioadă de vîrf a TEHNOLOGIEI de înşelare a omenirii de către ANTICHRIST! Antichrist şi-a modernizat
şi şi-a perfecţionat şi el armele. Deţine un întreg arsenal Hi-Tech
şi Hight Definition. Acum ne lucrează şi mai subtil prin intermediul Hi-Tech-ului,
a calculatorului, a internetului. Ne ademeneşte cu OPEN MINDED şi cu tot
felul de înşelătorii ezoterice, închizîndu-ne şi întunecîndu-ne sufletul! Ne
smulge din PACEA lui Hristos şi ne poartă pe sunetul de sirenă WWW... Cîte înşelări!!! Să fim, dar, atenţi! Căci neatenţia, duce
la ...adormire şi, mai apoi, la...moartea noastră spirituală, înainte de
moartea fizică! Murim înainte de-a muri!...
Dacă vrem să fim vii, dacă vrem să fim fii ai
lui Dumnezeu, dacă Îl iubim pe Hristos, dacă ne-am botezat cu apa din Cazanul
pentru Botez în numele lui Hristos, avînd nădejdea că sîntem acoperiţi de Duhul
Sfînt, atunci TREBUIE să nu ne lăsăm
ademeniţi spre...somnul morţii! Ci să fim treji în Iisus Hristos Domnul! Căci
mijloacele prin care sîntem ispitiţi, clipă de clipă, sînt multe şi, adesea,
extrem de ...subtile!
„Privegheaţi
şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi
în ispită!” ( Matei 26: 41) Acesta este îndemnul! Aceasta este calea
spre...CALE! Privegherea! Iar spre Cale, şi chiar pe CALE, sîntem ajutaţi şi sprijiniţi de Sfinţii pe care, după ce-i
descoperim prin pronia divină, ni-i împropriem. Sîntem ajutaţi de Puterile
Cereşti şi Îngereşti şi de Îngerii noştri personali! Sîmtem ajutaţi de Maica
Domnului, cea care ne acoperă cu Sfîntul ei Acoperămînt şi care ne este
grabnic-ajutătoare, mijlocind stăruitor pentru noi la Fiul ei! De aceea, nu
este deloc mult (dar nici puţin) dacă îi vom cinsti, zilnic, cu Rugăciunea
noastră, chiar şi preţ de cîteva minuţele! Să ne oprim un pic din treburile şi
preocupările noastre zilnice, să le aducem, aşadar, cinstirea cuvenită! Să-i
chemăm în ajutor, să le mulţumim şi să-I dăm Slavă lui Dumnezeu pentru
oportunitatea pe care ne-a oferit-o prin aceşti Mijlocitori!
Să
îndrăznim, dară! Căci Domnul ne-aşteaptă! Ne-aşteaptă pe toţi, adică şi pe cei
a căror conştiinţă s-a stins! Ne aşteaptă ca să ne întoarcă la frumuseţea cea
dintîi.
La
Dumnezeu nimic nu e cu neputinţă de îndreptat şi, pe niciunul dintre noi nu-l
are de pierdut, oricît am fi de păcătoşi/neputincioşi! Fiindcă pentru fiecare
dintre noi S-a răstignit Iisus! Aşa că, ne aşteaptă să ne rezidească şi să ne
dea...VIAŢĂ! Doar să vrem!
Dumnezeu
este SINGURUL Care poate face Minuni
şi încă...mari! El VEDE toate, ŞTIE toate şi, mai ales, POATE toate/totul! Să stăruim, dară, în
Rugăciunea de Căinţă, oricît de mari şi de grele ne-ar fi păcatele! Să strigăm la
Dumnezeu singuri şi prin intermediari, cum ar fi Sfinţii, Maica Domnului şi Puterile
cereşti!
Dar, dragii mei, să nu reducem Rugăciunea la
un simplu ori contiuu cerşit! Să facem multă Rugăciune de pocăinţă şi,
totodată, să nu uităm să mulţumim pentru toate şi, mai ales, pentru prezenţa
lui Dumnezeu în viaţa noastră!
Şi Rugăciunea
este o ÎMPĂRTĂŞIRE cu Dumnezeu! Să ne ÎMPĂRTĂŞIM, dară, cît mai des cu ACESTA prin...RUGĂCIUNE! Fie ea
de cerere, fie de păcăinţă, fie de mulţumire şi slavă lui Dumnezeu!
Să nu uităm că, cu fiecare păcat, mai batem un
cui în Crucea Răstignitului!!! Ia-uziţi ce spune cineva: „Oamenii L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu şi nu vor să răspundă cu
dragoste la dragostea Lui, ci, cu încăpăţînare, refuză categoric, coborîrea Lui
de pe crucea Răstignirii!!!”
Şi
iată ce spune mai departe înţeleptul: „Ajută-mă,
să te ajut, să-L coborîm pe Hristos de pe Crucea pe care, cu duşmănia, cu ura,
cu nemilostivirea, cu neiubirea de semeni, cu lăcomia noastră, ÎL ţinem
răstignit!” Haideţi, dară, să fim oameni buni şi haideţi să nu mai amînăm,
printr-un încăpăţînat refuz, coborîrea Domnului Iisus de pe Cruce! Haideţi
împreună, toţi ( tu Petrişor, tu Radu-Iustin, Tu Ioan-Alexe, tu Lucian Z, tu Cordunene
şi tu Veniamine, tu Cipriane, tu X şi tu Y şi voi cei care v-aţi sfădit cu mine
şi io cu voi şi unii cu alţii şi care ne duşmănim fără rost), să ne unim
inimile în bunătate, în blîndeţe şi în dragoste şi... să ne iertăm unii altora
toate cîte le-am geşit unii faţă de alţii, ca toţi să răspundem, astfel, cu dragoste
la dragostea lui Hristos! Care, din dragoste, S-a răstignit pentru mîntuirea
noastră, a fiecăruia! Haideţi, dar, oameni buni, oameni ai lui Dumnezeu, să
fim... atenţi!
Samarineanul
din Evanghelie ttn-a fost numai bun ci
şi atent! A ştiut să vadă! Şi a ştiut aceasta pentru că...A ÎNVĂŢAT şi a
experimentat verbul: A VEDEA! Să-l experimentăm, zic, şi noi! Haideţi,
înainte de toate, să învăţăm să fim...oameni!
Să-i rupem gura Satanei!!!
Să-l
urmăm şi noi pe cel înţelept şi să zicem ca şi el: „M-am săturat să tot port obidă celor netrebnici care-mi urgisesc viaţa
cu ochii lor răi! Am decis, astăzi, să-i iert, chiar dacă nu-i înţeleg!” Fă şi
tu asemenea, copile al lui
Dumnezeu! Şi ca să-L bucuri şi mai mult pe Hristos, să-i mai scoţi cîte un cui
din trupu-I însîngerat, mergi degrabă şi cere tu, mai întîi, iertare celui
căruia ai greşit şi cere împăcarea şi cu acesta şi, chiar, cu cel care ţi-a
greşit! Că el poate este „neputincios”
în a-şi cere iertare! Ieşi-i tu înainte şi întîmpină-l cu iubirea ta! Ieşi-i cu
iubire nefăţarnică, din toată inima şi cu tot cugetul păcii! Ca să se bucure
Hristos! Căci prin Domnul Hristos, Care a pătimit pe Golgota, pe Crucea
Răstignirii, s-a înlocuit Legea Talionului cu...Legea iubirii!! Şi aşa cum
Hristos Domnul, Cel fără de păcat, fără vină, S-a lăsat răstignit pentru noi, şi
noi, răstigniţi fiind, pătimind adesea pe nedrept –poate chiar de la cei pe
care îi iubim şi la care ţinem, de la cei dragi sufletului nostru-, să căutăm
şi, cu iguranţă, dacă ne vom strădui şi ne vom dori, vom găsi resurse pentru a
ierta! Haideţi să-l urmăm pe Înţeleptul care zice: „Haideţi, dară, cu toţii să ne străduim
să scăpăm de metehne, să scăpăm de răutatea din noi, să ne dăm şansa să nu fim
nişte simpli asistenţi, privitori ai CRUCIFICĂRII lui Hristos! Nici
Crucificatori la nesfîrşit ai semenilor noştri şi, prin ei, ai Domnului
Hristos!”
Haideţi,
dară, dragi semeni, să-L dăm jos de pe Cruce pe Iisus! Haideţi să întindem mîna
iubirii noastre spre semenul nostru, fie şi dacă acesta ne-a supărat cu ceva
sau ne-a greşit, avînd-o sprijinitoare pe Fecioara Maria, Maica noastră a
tuturor!
Dea
Domnul să aveţi parte de experienţe unice şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu,
ACUM şi în VEAC! Amin.
de Antoaneta Rădoi
( Fragment din Cartea: Minuni prin MD de la...L, în curs de apariţie)
