Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis:Atenţie! Sînt foarte ofensată...
Circulă-n lume-o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă...
Însăşi ideea asta îmi pare odioasă...
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imne de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie.
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, manele, nici luptele de clasă!
Cît am bătut eu jungle, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorîţi în taină de aşa-zise "mame"...
Nu veţi vedea vreodată cît soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna!
Chiar de aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bîtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se-ntîlneşte război religios
Nici "sfinte inchiziţii", nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nici o îndoială ce duce-n ateism,
Nici ordini materiale, nici materialism...
E-adevărat că omul a coborît ca soi,
Dar să fim rezonabili: n-a coborît din noi!
( după Leu Gheorghe )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu