...nu mai poți face nimic, decît doar... să plîngi...să plîngi..
................................................................................................și... să te rogi!
......................................................................................................................
Ai pierdut -într-un fel sau altul- pe cineva la care ai ținut/ții, pe cineva drag...Te-ai despărțit, dintr-o pricină sau alta???...
Totdeauna se găsesc pricini de despărțire...
E greu să descrii tristețea sufletului.
Inima ți se sfîșie, și oricît ai încerca, nu ai puterea să accepți realitatea. Îți vine să urli...să-ți strigi durerea...Dar, nu o faci! Taci!...Taci chinuit de zdroabă..Taci...lăsînd lacrimile sufletului să vorbească. Curg în șiroaie, uneori, brăzdînd pe obraz...șănțuind adînc! Ravărsare a durerii din sufletul neîmpăcat...
”Întotdeauna exista un om, din doi, care, mai devreme sau mai tîrziu, va plînge!...” după cel...plecat...
Despărțirea este lucrul cel mai greu într-o relație. Și cred că fiecare dintre noi a trăit-o, și nu doar o dată în viață! Am trăit-o și eu și încă o trăiesc și mă simt, uneori, parcă, incapabilă să-mi continui viața, fară cel atît de drag mie...
Am pierdut, pe rînd, mai mulți dintre cei foarte dragi sufletului meu. Deznădejdea mă asuprește cumplit, dîndu-mi, destul de des, tîrcoale, transformîndu-se, de multe ori, în frică, amorțindu-mi, anihilîndu-mi chiar, dorința de-a mai ști și de-a urma sfaturile primite ori...sfatul Domnului Hristos. Toată teoria însușită de-a lungul timpului, nu mai face doi bani în momentul în care ești obligat -prin DESTIN ( Da, eu cred și cred cu tărie!!!, că DESTINUL există, și nu-i doar o simplă formă de exprimare verbală, ci o formă de...asuprire spirituală!!! Și dacă-i reziști e ok, dacă reușești să învingi ”asuprirea” sau...s-o convingi!!!, ești tare!!! Dacă nu, ești...pierdut!!!)- să o aplici în practica de zi cu zi. O, Doamne! Ce pot spune?...Căci, se știe!!! Tot ce am spus și voi spune va fi folosit, mai devreme sau mai tîrziu, împotriva mea!!!...
Neputința de a putea face ceva că să-mi pot alina durerea, apoi tristețea durerii, mă slăbește și mai mult și mă face să mă simt ca și cum aș fi căzută într-o prăpastie, în care, rostogolindu-mă, mă afund din ce în ce mai mult, mă scufund pînă la înec...și mă afund, cu-atît mai mult cu cît mă lupt mai mult...ca să ies la liman! Întunericul pune stăpînire pe mine... M-agăț de ceva, și parcă mă ridic, și sper... și parcă prind putere și-mi zic atunci c-o să reușesc să scap, să mă ridic de tot, să ies din prăpastie, dar ...alunec, din nou, iar și iar, și m-afund (iarăși??..)! Și, iarăși dau să m-agăț...încercînd să mă prind, să mă țin de ceva... De CEVA ce-am tot învățat în vremurile în care eram... noi doi, fericiți, împreună: Rugăciunea, Nădejdea, Dragostea!.........................................................
Și cînd, cu OBIDĂ și ZDROABĂ, cu JALE, cu DOR, cu DURERE îmi vine să urlu, să strig, să BLESTEM, să-l trag la răspundere pe cel care ne-a făcut răul acesta -indiferent CINE!; nu-mi mai pasă!; pe mine, pe el sau ...pe alții-, cînd, în durerea fără margini, îmi trece un gînd să ”mă cert” și cu... Dumnezeu (???!!!; cine n-a făcut-o, măcar o dată-n viață, să ridice mîna!!!)-", îmi revine-n minte, mereu, ca o Salvare supremă...RUGĂCIUNEA. Și-atunci zic: Doamne, miluiește-l... și mîngîie durerea inimilor noastre!
Căci, nu-mi închipui că el/ea, cel ...plecat, nu suferă acolo unde este! Nu cred asta! Chiar dacă suferă, poate, mai puțin decît sufăr eu, de pe urma despărțirii noastre... Chiar dacă "MORT" sau "VIU", s-a dus la mai bine decît ne era împreună!...
Și mă rog...înălțînd rugăciune... Și aștept, și sper, dar...Singur, el, ECOUL RUGĂCIUNII, se aude în singurătatea...durerii. Iar eu, doar eu...aud...DUREREA dorului...de el!!!
Și-atunci, îmi zic, și zic:
-Doamne! Nu-mi rămîne decît... numai să plîng! Să plîng ........................................................................
Și plîng dar, nu mai sînt lacrimi.
Plînge sufletul... RĂSTIGNIT! DE...”Trădarea” ta! Cum de-ai plecat??!! Nu așa ne-a fost vorba!
......................................................................................................................................................
Plînge sufletul!...
Uscat! Gol!! Rănit...Însîngerat!!!...RĂSRIGNIT pe CRUCEA IUBIRII!!!
Ce mai pot face?
Plîng și...
....MĂ ROG!..........
Dar...
....nici LACRIMA, nici STRIGĂTUL, nici URLETUL durerii, nici măcar RUGĂCIUNEA nu pot umple golul absenței celui drag! Nici LACRIMA, nici RUGĂCIUNEA nu-mi pot adormi durerea și dorul de tine...................................................................................................
Uneori, buzele mele nu mai găsesc puterea nici măcar să mai ȘOPTEASCĂ ...o rugăciune. De multe ori, cu ultimele puteri, încerc s-o zic în inimă. Ca să nu mă coplesească durerea, o zic neîncetat... În zi și în noapte! În noaptea ce-a rămas nemilos de prezentă...în ABSENȚA ta!
Ea, RUGĂCIUNEA, izvorăște din IUBIREA pentru tine, dragul meu E!...
Pentru voi frații mei care "v-ați grăbit" să... plecați! Și în "graba" voastră, ați uitat de sora voastră mai mică!...
Din IUBIREA pentru tine, scumpă...mama mea! Pentru tine, scumpul meu tată! Pentru voi iubiții mei părinți care nu mai sinteți aici cu mine... și eu care, nici n-am apucat să vă spun: cît de mult vă iubesc!
Pentru scumpul meu și sfîntul lui Dumnezeu, dragul părintele, Nicodim Bujor! Pentru tine Avraamul meu!
Pentru bunul prieten drag, altruistul părinte, Cristian Baroianu!
Pentru tine Iacob Ivanof, care prematur și IREMEDIABIL ai plecat dintre noi!
Pentru voi TOȚI, care...ați plecat! Fiecare după cum i-a fost lui rînduit din veac!!! Si nu mai sînteți aici, cu mine. Ca să mă mîngîiați cu prezența voastră!
Singura mîngîiere-mi mai este RUGĂCIUNEA...dar..nu mai e îndeajuns, oricît de multă ar fi...deși, nu multă mai pot!
.........................................................................................................................................................
Domnul Hristos tace? NU! ÎL simt cum PLÎNGE... și EL... uneori ...dimpreună cu mine!...Pentru...mine!!!...Și plînge, desigur, și pentru...voi, cei plecați...
.....................................................................................................................
În inima mea e un gol! Gol lăsat de absența dureroasă a primului plecat! Gol ce se lărgește prin plecarea celor atît de mulți dintre cei dragi. Gol ce se-adîncește într-o tristețe continuuă, apăsătoare. Gol și tristețe ce transformă totul în Hău! E prea mult!!! Prea mulți sînteți cei care, nemilos, ați plecat...lăsîndu-mă singură!
Deseaori mă simt copleșită de durere...De amintiri...De, DE CE-uri cărora nu le găsesc răspuns ori cărora le găsesc mai multe răspunsuri și, care, mă fac să mă răzvrătesc mie însămi și...SOARTEI! Să mă răzvrătesc SORȚILOR ce-au fost aruncați de pe nu-știu-unde, de nu-știu-CINE!!!....
Proastă încercare! Pentru ca ea, SOARTA, scoate colții și mai abitir! Iar cel/cei care au aruncat SORȚII își revendică DREPTURI, îngenunchindu-mă! Eu dau să mă ridic, dar ei, STĂPÎNII (Soarta/SORȚII -cei care m-au cîștigat la Tumim și Umim, acele două bile ce-s rotite, precum o Ruletă rusească!!! ), mă readuc în genunchi! Și-atunci cînd mă văd pusă-n genunchi, iar și iar, îmi zic, mie însămi, c-ar TREBUI să încep să mă rog! Să mă rog! Iarăși și iarăși...să mă rog. Și...mă rog! Uneori timid...fără nădejde... Ce nădejde-aș mai putea avea? Cînd Soarta mă joacă la Ruleta Rusească?
Mda, știu! Știu! Îmi dau seama că sînt slabă în CREDINȚĂ și NEPUTINCIOASĂ în fața DURERII. Cine nu e?...
Și iarăși plîng...căci...ce-ai mai putea să faci?
Plîng neputincios, tăinuit..
Nu mai sînt lacrimi...Nu-mi mai curg demult pe obraz. Sînt alt fel de lacrimi! Lacrimi izvorîte dintr-o inimă rănită, sîngerîndă. Durerea despărțirii de cel pe care ți-l împropriaseși!
Durere după cel pe care l-ai încuibărit în inima ta. Durere ce doare! Și arde, PROFUND! Uneori MOCNIT!!! Te doare IESIREA aceasta! Pentru că inima ta nu avea pentru el decît: INTRĂRI!...
.......................................................................................................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu