Biblia, cartea de căpătîi

  Azi am mers la servici. Trebuia să închei nişte situaţii de sfîrşit de lună, aşa că mi-a luat inima în dinţi, şi picioarele la spinare, am cerut putere de la Dumnezeu, şi m-a dus la muncă. M-am bucurat să-mi regăsesc habitatul, să-mi văd biroul, şi să mai văd lume, intrucit, din Duminica Pastilor, nu mai putusem merge (la propriu; pe picioare)!
M-am bucurat să-i fac o scurtă vizită şi Sfîntuţului Spiridon.

Că acolo, l-am revăzut, nolens-volens şi pe Veniamin G, arhimandritu`, care tocmai oficia o nuntă, nu a fost tocmai o bucurie. Dar nici supărare! Nu am avut, faţă de indivudul ăsta nici cea mai mică repulsie. Asta-i bine!, mi-am zis. Puterea rugaciunii!!!... "Mare esti Doamne!"..in zisa scumpului, si sfintului meu parinte, Nicodim Bujor! Fie-i odihna de-a dreapta Domnului, Caruia, cu credinciosie a slujit!

I-am făcut, Sfîntului Spiridon , o reverenţă, scurtă ( ca să nu ieşim prea mult în evidenţă; oricum, cred că, "Veni", dacă ar sta exclusiv în puterea lui, mi-ar da interzis, si prin curtea Sfîntului Spiridon; de asta sînt f sigura. Ca doar, ce mare lucru ar mai fi, de la a-ti interzice sa parchezi masina pe trotuarul public din fata Bisericii, pina la a da interzis omului in Biserica?!!!), şi am plecat.
  Mi-am făcut treaba pe care-o aveam de făcut, la servici, şi am plecat, taraganat, spre casă.

La un colţ de stradă, un bătrîn îşi scosese cîteva vechituri la vînzare. Mi-a atras atenţia o carte. O Biblie veche, dar foarte bine întreţinută. CARTEA imi facea curtenitor cu ochiul!...
 Omul îi cunoştea valoarea! Deşi a cerut o cifră cu multe, multe zerouri, am cumpărat-o. I-am oferit, din ştart, fără drept la replică, juma' de preţ, din preţul la care omul se aruncase. Nu ca Biblia n-ar fi meritat! Ci pentru ca, aceaia erau TOTI banii mei. Iar probabilitatea ca eu sa mai pot face altii curind, nu se intrevedea!!!
 Cînd m-am văzut cu Biblia-n braţe, n-aveam curaj nici să mai rămîn în loc, ca s-o răsfoiesc. De teamă, ca nu cumva, omul, ..să se răzgîndească, şi să mi-o ceară înapoi, pentru ca-i platisem un pret prea mic!...
Am luat-o la pas, tiptil, aproape pe virfuri, cu teama, inciudat, oarecum, pe picioarele mele ca nu pot grabi, de parcă nu i-aş fi plătit, pe Carte, omului, o avere, şi nu m-am mai oprit pînă acasă, unde m-am pus pe rasfoit.
  Abia cînd mi s-a făcut foame, trei ore mai tîrziu, mi-am dat seama că uitasem să-mi cumpăr ceva de-ale gurii.
  Dar..nu-i nimic. Avem...miere şi apă. Vom trăi după modelul: Ioan Botezătorul... Vorba ceea: " nu numai cu pîine se va hrăni omul...!" Avem "miere si apă" (dupa cuvintul scumpului meu, monahul  Gavriil, "decretat" catre mine, in simbata Pastelui 2013, premonitoriu, parca!!!), şi...avem Cuvîntul lui Dumnezeu...

A meritat toti banii!