Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?

                            Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

                                           

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;

Căci rămîne stînca, deşi moare valul,

Dulce Romînie, asta ţi-o doresc!

 

Vis de răzbunare negru ca mormîntul

Spada ta de sînge, duşman spumegînd,

Şi deasupra idrei fluture cu vîntul

Visul tău de glorii falnic triumfînd.

Spună lumii large steaguri tricolore,

Spună ce-i poporul mare românesc,

Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,

Dulce Romînie asta ţi-o doresc!

 

 Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surîzînd,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,

El pe sînu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

 

 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tînără mireasă, mamă cu amor!

Fii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţă în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mîndrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

 De Mihail  Eminescu