FRICA sau IUBIREA de
Dumnezeu?
Auzim adesea printre creştini: Nu face
„asta”, că „te bate Dumnezeu” şi ajungi în Iad!
Încă de mici, mulţi dintre noi am crescut în
această TEROARE, a FRICII de Dumnezeu! Părinţii noştri, mulţi
dintre ei, fără să aibă o reală înţelepciune, cu superficialitate ori, poate,
prea ocupaţi, cel mai adesea, ne ameninţau cu ”bătaia lui Dumnezeu” dacă..”aia
şi aia!!”, inclusiv aceea că nu voiam să mîncăm tot din farfurie ori refuzam anumite
mîncăruri care nu ne plăceau nouă, încă înainte de a le fi gustat sau dacă nu
voiam să dormim la prînz, ca să creştem mari! Şi ca să ne convingă, ne
ameninţau cu..”bau-bau!!!”, nimeni altul decît...Dumnezeu!
Mai aud încă şi azi pe mulţi „ameninţîndu-şi”
copilul cu: „te bate Doamne-Doamne, dacă nu faci AIA ori AIA!” Aşa am crescut
mulţi dintre noi (nu e și cazul meu! Mama îl folosea pe "Sf Nicolae, vestita nuelușă, care stătea doar, trimfătoare, într-un cuier, pe post de sperietoare, fiindcă ai mei părinți nu o utilizau niciodată, dar ”Sf Nicolae” , prezent în cuierul acela, ne era cel mai SFÎNT pedagog!!!, fără ca măcar să se miște vreodată din cuierul acela!!! ) şi, din păcate, acum după ce am crescut, ne-am alfabetizat/maturizat şi am
avut acces liber la Biblie („singura care ne-ar putea lumina”), tot aşa într-o
nebuloasă am rămas. Şi, nu-i decît vina noastră!
Dumnezeu nu este TERORIST! Nu este din
reţeaua Al-Qaida!!! Dumnezeu este...DRAGOSTE! Este...IUBIRE! Dumnezeu L-a dat
pe singurul Său Fiu, UNUL NĂSCUT, IISUS HRISTOS, ca ACESTA să moară pentru noi! Pentru...ÎNVIEREA NOSTRĂ (spirituală)! Din IUBIRE pentru noi -
care sîntem creaţia Sa!!!-, L-a dat! Şi, tocmai de aceea El cere de la
noi...IUBIRE! NU FRICĂ! Ci...IUBIRE!
Trebuie să învăţăm să facem distincţia clară
între iubirea de/pentru Dumnezeu şi FRICA de Dumnezeu! TREBUIE să învăţăm FRICA
de Dumnezeu, nu ca pe o TEROARE, ci ca pe o IUBIRE! Şi tot ce facem în viaţa
noastră, să facem din Iubire, nu din Frică. Adică, să avem acea iubire
de/pentru CREATORUL nostru, pentru Domnul şi Stăpînul nostru, acea iubire care
să-L onoreze şi să-L bucure că ne-a creat şi că sîntem fii ai Lui! Şi aşa prin
faptele noastre să-I aducem bucurie, aşa cum copiii noştri, fiind cuminți și învăţînd bine, aduc
premii şi diplome de la Şcoală! Şi atunci, mare este bucuria părinţilor! Aşa
să-L bucurăm şi noi pe Dumnezeu, pe Tatăl nostru, prin faptele noastre bune şi
prin străduinţa noastră de a-I păzi şi împlini PORUNCILE!
Facem adesea rele. Uneori ne mai „trezim”, ne
mai vine cîte-o străluminare şi ne mai dezmeticim din „beţia patimilor”, dar o
facem adesea, doar de Frica IADULUI sau, cel mai adesea, de frica legiuitorului pămîntean și a pedepselor acestuia, dar nu avem o părere de rău pentru faptele noastre rele, nu încercăm, nu ne străduim să ne pocăim,
să nu mai facem rele, avînd ca argument faptul că-L iubim pe Dumnezeu! Ceeace-i
un lucru grav! Fiindcă Dumnezeu nu vrea de la noi FRICA de EL, ci vrea de la
noi DRAGOSTEA de şi pentru EL! Şi nu ne-o vrea cu orice preţ! Ci ne-a lăsat
LIBERTATEA de a alege!
Dumnezeu ne-a dat CUNOAŞTEREA! Toţi, încă de
la naştere, avem cunoaşterea. Prin FAPTELE noastre rele, o pierdem în timp.
Dar, Dumnezeu, CARE ne iubeşte ( pentru că noi sîntem creaţia Sa şi sîntem
făcuţi după Chipul şi asemănarea Sa!!), ne-a dat un ÎNGER Păzitor, care
permanent stă în prezenţa noastră şi el, acest ÎNGER Păzitor, ne călăuzeşte.
Noi doar TREBUIE să fim atenţi la ceea ce ne „vorbeşte” Îngerul nostru, la ceea
ce ne insuflă! Şi ascultîndu-l, să mergem pe drumul cel bun, adică pe...Cale, renunțînd la răutăți.
Ar trebui să punem accent mai mult pe IUBIREA
de Dumnezeu decît pe FRICA de Dumnezeu! Să dăm valoare IUBIRII de Dumnezeu, NU
FRICII de Dumnezeu! Şi din IUBIREA de Dumnezeu, nu din FRICA de Dumnezeu, să ne
străduim, să-I facem pe plac, păzind cu stricteţe PORUNCILE, căci...pentru noi
le păzim! Ca să fim „fii ai Celui Preaînalt!” şi „moştenitori ai Împărăţiei
Cerurilor!”
Să ne străduim, aşadar, să
protejăm IUBIREA lui Dumnezeu și să ne bucurăm de ea!
Un mod esenţial de a păstra,
de a proteja această INESTIMABILĂ Iubire, este aceea de a împlini Testamentul
Mîntuitorului Hristos, şi anume: „Iubiţi-vă unii pe alţii, ca să fiţi fii ai
Tatălui Ceresc!” (a se vedea/citi Biblia: Matei5, 44-48; Ioan)
Noi, deşi ne considerăm creştini, ignorăm
adesea această sublimă Poruncă, ignorîndu-L şi mîhnindu-L astfel pe Dumnezeu!
Ignorînd spusele Mîntuitorului, ne depărtăm de IUBIREA Sa faţă de noi şi, cel
mai ades, nu ne pasă! Trăim într-o continuă nesimțire, căreia unii, sublim, îi spun: nepăsare!... Dormim somnul MORȚII!...
Facem milostenie, aducem daruri la Alrar, dar
uităm să...IUBIM! Şi „uităm”, pentru că...nu avem Frică şi, totodată, nu avem Iubire
de/pentru Dumnezeu, Cel Care ne-a dat porunca IUBIRII! ( Ev Ioan 7-17, Matei5,
44-48. Puteţi citi şi cap 5 şi 6 şi...toată Biblia din scoarţă-n scoarţă, „căci
ea...va va călăuzi!!!”, zice Andrei Şaguna )
Ce înseamnă să iubim? Înseamnă
să nu fim făţarnici!, în primul rînd. Să nu iubim din interes! Înseamnă să fim înţelegători faţă
de „neputinţele” altora! Aşa cum ne învăţa vrednicul de pomenire, părintele
Teofil Pârâianu, „orbul de la Sîmbăta”. Dacă învăţăm să avem iubire de Dumnezeu
(NU FRICĂ!!!), toate le vom face cu...iubire. Şi atunci, vom învăţa să-i iubim,
inclusiv pe cei care ne fac rele. Căci aşa ne porunceşte Hristos Dumnezeu:
„Iubiti-vă unii pe alţii...” ( Matei) Şi întru aceasta, adaug: „Ferice de cel
ce aude cuvîntul lui Dumnezeu şi-l împlineşte pe el!” În fapt, eu cred că toată
Scriptura este rezumată în Fericiri, în Predica de pe Munte, în Porunca
Iubirii! În acestea constă Legea Creştinismului!...autentic.
Sînt multe de spus, dar spaţiul alocat, nu-mi
permite o expunere explicită. Un singur lucru aş vrea, negreşit, să adaug, şi
anume: împliniţi măcar PORUNCA acesta: „Dacă îţi vei aduce darul tău la Altar
şi acolo îţi vei aduce aminte ca cineva are ceva împotriva ta, lasă darul tău înaintea
Altarului şi mergi de te împacă cu acela şi apoi, venind la Alar, să aduci darul
tău!”( Matei 5, 23-24), fiindcă acolo, în Altar, pe Masa de Jertfă, Hristos nu
aşteaptă darul tău cel întinat, ci aşteaptă pocăinţa ta deplină!
Creştinule: IARTĂ ca să fii iertat şi IUBEŞTE
ca să fii iubit!
O urare am să vă fac tuturor ( Şi celor care
mă iubiţi şi celor care...nu mă iubiţi -Iubească-vă Domnul pe voi! ): „Toată
darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogoare-se peste voi, de la
Părintele Luminilor, acum şi în veac!” (Protosinghel Nicodim Bujor )
Prozator:
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
(15
dec 2015)
(Cuvînt scris pentru Revista/Buletinul Parohial)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu