duminică, 28 decembrie 2014

Preambul la cartea: "Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!" ("Spovedania unui învins")

 


  Motto: „Să se dea poporului în mînă, înainte de toate şi mai presus de orice carte din lume, spre citire, gîndire şi îndreptare, SFÎNTA SCRIPTURĂ, căci este menită de la Dumnezeu pentru hrănirea duhovnicească a tuturor!”                                                                                                                                                            ( Biblia Sinodală 1936 -Mitropolit Andrei Şaguna. )

 

                                         

                                             Preambul


    Agenţia de Ştiri Basilica, Ziarul Lumina şi Televiuziunea Trinitas Tv ( Toate, proprietate privată a Patriarhiei.Ro!, dar susţinute financiar de către toată ortodoximea română ), aceste prea-ţipătoare şi prea-zornăitoarevoci” -înainte-mergătoarele sinodalilor-, anunţau cu surle şi trîmbiţe că anul 2014 a fost proclamat, de către PREA (...) FERICITUL patriarh, „Anul Omagial al Spovedaniei!...” Ce fain!!! Ce oportunitate!!! Cred că ar fi un moment prielnic să o fac şi eu! Să mă spovedesc!, mi-am zis. Şi profitînd de această unică „şansă”, am decis să vin în faţa voastră, a tuturor, să fac:
 O Spovedanie! Publică. Să mărturisesc ceva ce-mi ardea sufletul. Căci multă mîhnire-am acumulat în sufletul meu din pricina supărării pe care mi-au făcut-o sinodalii ( sau..poate că eu le-am făcut-o lor!!! Nu ştiu! Voi veţi analiza! Eu nu voi face altceva decît să fac mărturisirea „evenimentelor” întîmplate, deloc... întîmplător!!!, şi coordonate de orchestra sinodală a Bor, condusă de oficialii: episcopul C Cîmpineanu şi de către conştiinciosul său secretar sinodal, I G Corduneanu, de încă un „slujbaş conştiincios” al cărui nume îmi scapă, cît şi, neoficial, din culise!!! - păpuşarii, cum se zice-, de încă două-trei nume sonore şi cu trecere mare, în Sinod!!!, dintre care unul, V Goreanu, „coleg şi bun tovarăş întru năstruşnicii”  - în loc de binecuvîntări!-, cu IGC ),  îmi macină sufletul şi nu-mi mai găsesc pacea! Căci m-au rănit pînă la sîngerare, „mîngîierile de bici” pe care sinodalii mi le-au administrat vreme de mai mult de trei ani, prin intermediul comisarilor GF şi OPC şi-s toată o rană deschisă de la „graţioasele binecuvîntări”, pe care scumpii mei „tătici” le „pecetluiau” cu semnul Crucii” ( ??..), ori de cîte ori treceau pe trotuarul din faţa Magazinului meu! Şi cum treceau zilnic, vă daţi seama cam cît de „binecuvîntată” eram! Ei „au trudit” din greu ca eu să ajung o deznădăjduită şi o muritoare de foame -„aşa, ca un semn al părtăşiei lor cu mine, ca-ntre fraţi!!!..”-, iar eu nu pot să las  nemărturisit cum ei, sinodalii, mai-marii Bisericii mele, în timp ce-mi şopteau la ureche, în văzul lumii, de la Amvon, „cîntecelele lortandre” despre „iubirea de semeni şi întrajutorarea frăţească”, îmi puneau, mai apoi, mişeleşte, „cuţitul la gît!
Şi dacă tot au proclamat, tătucii mei din Deal, acest an „Anul Omagial al Spovedaniei”, am decis „-l omagiez” şi eu, cum se cuvine, ca tot creştin-ortodoxul, cu ce altceva, dacă nu cu o..spovedanie!! Şi iată-mă-s!
Pregătiţi-vă patrafirele, scumpi sinodali!

                               Făcutu-mi-am un Magazin
                               de mare preţ,
                               un Magazin cu...
                               Artă Sacră!
                               Şi-n loc de beneficii
                               am cules,
                               doar...poamă acră
                               şi „dulce-binecuvîntarea”
                               păstorilor din...Deal!!
                               Strîns-am în mine lacrimi
                               cît pentru nouă vieţi!
                               Strîns-am în mine lacrimi,
                               în zori
                               şi în amiezi,
                               şi-n seară,
                               şi-n nopţi fără de somn,
                               dar astăzi...s-a sfîrşit!
                               Deschis-am stăvilarul
                               să curgă toate... val,
                               căci s-a umplut paharul
                               şi iat’
                               a dat pe-afar’!
                               Deschid, azi, stăvilarul,
                               mîhnirile să-mi curgă!
                               Din suflet tot amarul,
                               afar’ să mi se scurgă!
                               Să fie gol..paharul,
                               Şi lacrimii hotar!
                                                              Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
                                                                   18 oct 2014, Bucureşti


                                                        
                                                                   

                                                                 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu