luni, 30 decembrie 2013

Lumină şi flori în decembrie, părintelui Nicodim Bujor

    29 dec 2013
                
 Iată-mă-s, pe negîndite la...dragul, scumpul şi sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor!
Bunule părinte!...
Nu ne mai văzusem de prin martie 2013. Nu-mi propusesem, nicidecum, să ajung pe 29 dec 2013, la Bătrînul meu! Şi totuşi...iată-mă-s! Ce duh m-a adus? Cu siguranţă dragostea părintelui pentru mine...
Te iubesc BUNULE! Şi-I mulţumesc Domnului, că mi-a călăuzit paşii spre Cernica, în acest sfîrşit de an şi de decembrie 2013! 
Mare bucurie! Să revăd atîţia Sfinţi! Părintele stareţ Gheorghe, Sfîntul Calinic, şi pe sfinţia ta, scumpul meu părinte Nicodim Bujor!
 Domnul fie binecuvîntat!


29 dec 2013, pios omagiu bunului parinte Cristian

   Jumatate din zi am petrecut-o dereticind prin casa, iar cealalta jumatate haladuind prin..Cimitire... 
  Intii am mers, sa-i aprind o luminare bunului parinte Cristian.
                                                 

  Au trecut, deja, 30 de zile de la "Ziua despartirii" -cum spusese tatal dumnealui, venerabilul domn Baroianu, preot si el-!
 Il visasem in noaptea de 28 dec. Era imbracat intr-un costum impecabil, si era vesel, si pus pe shotii, asa cum era el mai tot timpul. Era alb la fata, cu tenul bine-ingrijit! Si avea fata surizatoare, voioasa. Cauta un medicament ce avea in denumire cocoxyzcoxy...un nume de medicament in care "co" aparea de doua ori repetat, la inceputul cuvintului, apoi erau alte 2-3 litere, dupa care iarasi "co", si alte 2 litere, litere pe care nu le-am retinut insa...
  Si pentru ca nu putusem sa ajung la Cimitir nici pe 27 dec (corespondenta a lui 27 nov ), nici pe 28 dec, am decis, mai hotarit, de asta data, sa ajung pe 29. Si..am ajuns...
Primul impuls, cind am ajuns la mormint, a fost acela sa-i zic parintelui: 
- Hai, parinte sa-ti scot greutatea asta de pe piept! Ca si asa ai probleme cu inima! ( avea by-pass) Acum sa-ti mai stea si greutatea asta ( un munte, realmente, un munte de coroane de flori de la cei dragi, depuse peste mormint, majoritatea inca neofilite

...) pe inima subrezita!!!... 
O, Doamne! Cum oare sa ne mai aratam acum dragostea fata de cei pe care ii iubim, si care sint atit de..abesnti? Caci, orice-am face acum, daca nu am facut cind erau prezenti fizic, linga noi, daca nu le-am aratat cinstea si respectul cuvenit, daca nu le-am multumit, daca nu le-am intins mina noastra atunci cind lor le-a fost greu, daca nu i-am mingiiat in necaz, daca nu am incercat sa-i alinam cu-n cuvint, daca am "omis" sa le spunem cit de importanti sint pentru noi, atunci cind erau cu noi, linga noi, acum totul mi se pare ..van! Si, o, Doamne, cit de mult ne-am dori, ca macar pentru o zi, sau macar pentr-un ceas, un singur ceas, sau macar un minut, sa ni-i re-dai!!!... Acum, si acest minut, ar fi..minunat!...
  Prin natura imprejurarilor, am cunoscut citeva zeci bune, poate chiar citeva sute de preoti. Am stat la o vorba, am schimbat opinii! Am intins o mina, sau am respins o alta! Functie de starea mea de moment, nu si de cea a lor! Pot zice ca le stiu aproape suta la suta problemele...
 Parintele Cristian era omul, preotul, care niciodata nu se plingea de nimic! Arar, in decursul anilor, l-am vazut abatut, dar si atunci, aproape imperceptibil. El avea solutii la orice problema! La orice problema, oricit de complicata, el gasea solutie! Si nu doar una, ci..mai multe. Le scotea ca pe un As din mineca!!! Adesea ma surprindea cu raspunsuri care nu mi-ar fi trecut in veci de veci prin minte!!!( Si, scuzata sa-mi fie lipsa de modestie, n-as zice ca-s chiar timpa!!!) La dumnealui totul era extrem de..simplu! De aceea, ma-ntreb: cum oare de n-a gasit el solutia acestei "nastrusnice"..boli?
 Cum dara, s-a lasat invins?...Prin ce magie specaculoasa, boala l-a ademenit in mrejele ei otravite?...
  ..........................................................................................................
Odihneste-te-n Pace!, bunule parinte Cristian.
                                          

                                         


vineri, 27 decembrie 2013

30 de zile, fara parintele Cristian...

 Pios omagiu, bunule parintre Cristisan!
Si..un stop de lumina!...
             

Avem..eroi!

  N-am ieşit din casă din seara de Ajun, cînd m-am întors de la Biserica, unde fusesem, şi eu, ca oricare creştin, să mă întîlnesc cu Hristos! 
  Dacă m-am întîlnit cu EL, acolo, sau nu, încă nu-s foarte dumirită...
Cert este că m-am întors, acasă, cu un gust amar, şi..încă mai cuget, şi..lupt!...să-nţeleg...să găsesc un răspuns...
( Un incident, o mică altercaţie, iscată pe nepusă-masă, între mine şi o oarecare creştină, m-a pus serios pe cercetarea de sinemi şi nu numai; Mulţumesc Domnului, că am reuşit să gestionez, oarecum situaţia..plecînd eu din Biserică!; E neplăcut să mergi la Biserică, cu un scop, şi să descoperi că tocmai acolo, în Biserică, ai parte de "surprize"! Şi din partea cui? Tocmai din partea unor creştini...practicant! Care ştiu rînduiala şi care ar trebui să aibe o disciplină a credincioşiei... ) În fine...
............................................................................................................
 27 dec..., mai dupa-prînz, cinva mă sună şi-mi zice să ies... şi urgent, că-i ceva de filmat!!! Să ies, că m-aşteaptă-n PASAJ! La Universitate.
 Mai întîi mă codesc, fiindcă n-am chef nici să mor...
Apoi, la insistenţele persoanei, mă echipez de oraş, mai ceva ca la Armata Salvării, iau camera-n spate şi zbor...
Oraşu-i anost, chiar dacă, se-ncearcă a se induce o stare de Sărbătoare...Parcă simt apăsarea de pe umerii conaţionalilor şi concetăţenilor mei! Parcă le simt lipsurile şi neajunsurile! Parca le simt, le trăiesc tristeţea...Le simt obida din suflete! Au sperat în '89 la o viaţă mai bună, şi cînd colo....Asta mi se pare, că-i ca-n treaba aia cu..nemulţumitului i se ia darul!!! Aşa şi nouă, românilor, ni se cam luase darul după îmbulzeala din '89...
E Sfîntul Ştefan! Şi, încă-i..Crăciunul! Ce-a de-a 3-a zi.
Şi-acolo, în drum, la Pasaj... sînt cruci...DE EROI!...




Dar..unde-s ucigaşii lor? Unde-s teroriştii? Unde-s cei care, cu sînge rece, şi-au omorît şi ne-au omorît..fraţii?
Retoric mă-ntreb...
 N-am chef să filmez!...Şi vreau să-mă-ntorc! Să plec de-acolo! Să fug..să m-ascund...
Mă jenez, şi totodată mă doare..c-am fost...şi încă sîntem...minţiţi...înşelaţi şi manipulaţi...într-un..Crăciun..surogat...

miercuri, 25 decembrie 2013

Urare la "un pahar în plus"...

    Despre "prieteni şi prieteniile mele", am mai vorbit pe ici-pe colo! Aşa că n-am să mai fac decît ceva mici adăugiri la subiect, fiindcă tre` să vă spun -că poate aţi uitat ce v-am mai spus- şi anume, că: NU AM PRIETENI!
( PORTOFELUL meu s-a golit demult, aşa că... şi PORTOFOLIU`!!! -cu prieteni, evident-)
  Acum..mai am vreo cîţiva amici -cu a..(foarte) mic-...
 Printre cei cîţiva a-mici, e una, "Frusina". Cîndva eram cam ca două surori! În sensu` că, da, ea-mi zicea tot ce-o durea. Şi..o cam durea!!! Iar eu..ascultam! Iar cînd n-avea un ban, la mine venea, ca să-i dau!...Şi-avea, Frusina asta, multe nevoi şi multe zdroabe!!!
  Apoi..dintr-o dat', a dispărut Frusina..fără urmă! Nu tu un mesaj! Nu tu un semnal! Nu tu o veste!...
Măiii, să fie!...Ce-o fi cu Frusina???...
 O caut în stînga şi-n dreapta, nimic! O sun la telefon, nu răspunde!... O caut la muncă, m-agit.. dar... degeaba! 
  Eiii, n-a murit! Nu vă-ngrijoraţi! Ci doar s-a-nnecat! Într-o vadră cu vin..de Cotnari!... 
Într-o zi, o zăresc...pe Feisbuc...
  - O, my dear Frusina! God Bless you! I`m glad to see!.. miss you! I'm bla..bla...îi las un mesaj, c-un Id impersonal...( fiindcă "văzusem" bla..bla-uri în Ingliş...şi kiss-uri, pe-acolo...)
Dar nu primesc niciun semn...
  Şi mai trec, uite-aşa -într-o tăcere mormîntală-  8 luni...
O vedeam, radiind, fericită-mpărţind Kiss-uri şi God Bless-uri la toţi de pe net...după metoda NLP-ului...
Şi-ntr-o zi, îi las, din nou, un mesaj şi îi zic cine sînt...şi ce vreau...şi-i amintesc că avea de-nturnat nişte bani...dar că...nu-i mai vreau, ci vreau doar...un cuvînt de la ea!
Şi..mai trece o vreme, tăcută... Apoi, într-o noapte, mă trezesc abordată subit, onlain, de-un nickneim pe Feisbuc...
Şi iar plînge
Frusina
şi-mi zice
ce-o doare
şi că...
NU.. are
parale...
și plînge
și-mi zice
cu jale
c-ar vrea...
să mă duc ...
la ea...
în Moldavia...
Şi abia...
mai putea,
să îngaime ceva.
C-a băut...
Ce? 
Nu ştii nişi e'! 
Ştii doar cî ...
nu mai ari-o...para!!! 
Dar cî...ar vrea..
di s-ar putea...
sî mai fiu...iar,
lîngî...ea! 
C-ar fi bini aşa!!!...
Şî...c-ar fi bini,
ş'încî...
bini
da` bini di tăt!!!...
Am închis...
şi-am plecat,
iar ea..
n-a mai intrat.
Apoi, s-a RE-ÎNVENTAT!
Pardon!
S-a REÎMBĂTAT!!! 
E drept,
c-a ..durat!..
Ş-a pus amu
di un...colindat:
"Şî..la anul ( neprecizînd care an! ) cari vini,
 sper sî vii, Anto, la mini!
 Merrrrry Christtttmas!
 Hîc!
 Sî mai bem un paharel
 HÎC!,
 Sî ni-nveselim niţăl..."...
Merry Christmas, Frusina!... 
..........................................................................................................
...Şi uite-aşa, s-a mai dus unul dintre a-micii mei!
Următorul, vă rog!

 PS: Cu dedicaţie!

Ajunul unui..CRACIUN (2013)

  
                   ( Din gama: "toate mi se-ntimpla NUMAI..mie"!!! )

M-am pregatit, ca un om cu credinciosie, pentru venirea (ziceam eu!) Domnului Hristos.
  Mi-am zis, asadar, ca anul acesta sa fac ceva ce nu mai facusem. Si aducindu-mi aminte de vremea copilariei mele, cind de Craciun, mama facea niste turtite peste care presara nuca si zahar, sau miere -dupa posibilitati-, si le punea "la dospit", doua zile, dupa care, le portiona, si le aseza pe platou, in pre-seara Craciunului. Mama le spune "scutecele lui Iisus". Nimeni nu avea voie sa se atinga de ele! Ca-intii, trebuiau duse in SFINTA BISERICA (cea care, pe atunci, desi-n denigratul comunism: era SFINTA!)! Si-apoi mincam noi!  Era LEGE! Si legiuitorul era: MAMA! Iar noi, cei 4 copii, niste supusi credinciosi... Caci Sfinta era, pe atunci, Sfinta Seara a Nasterii Domnului!
 Asteptam, asadar, cumintei, cu ochi sclipitori, pofticiosi, privind la platou si la "scutece"! Dar, nu incalcam "legea" data de mama! Era Sfinta noastra Lege! Si mama, era, pe atunci...SFINTA! Iar acum, odihneste, cu Domnul!...impreuna cu 2 dintre noi, scumpii ei copilasi...si cu tata!
 Si acum, aducindu-mi aminte, mi-am zis ca sa fac si eu "scutecele", si sa le aduc drept jertfa Hristosului meu! Zis si facut!...
  Abia asteptam sa le duc lui Iisus, in Biserica Lui! Si..le-am dus!
                                            

Ajunsesem un pic mai tirziu, stresata gindindind ca Biserica va fi deja arhiplina. Dar..ce vad? Vreo 15-20 de persoane!...
 Un diacon, in fata Altarului, intona la Apostol!...
 M-am strecurat, prin semi-intuneric ( era aprinsa doar o luminita undeva la un sfesnic de linga Catapeteasma ), tacut, si-am ajuns la masa pe care, tot omul, de vrea, aduce si pune la-nchinare prinoasele sale, dupa principiul: "ale Tale, Doamne, dintru ale Tale; Tie-Ti aducem de toate, si pentru toate", drept multumire si cinstire!
Le-asez pe masa, bucuroasa ca n-a trebuit sa deranjez prea mult! Dar "o voce", in linistea-aceea, ma-mpinge-agasat si frivol!!!
- "Nu-i bine!", imi zice...si zice "si altele"...
- Imi iau bagajetu` si-cerc sa ma "scurg", in tacere, sa-mi caut alt loc. Ma jenam c-ajunsesem tirziu, si-acu`-i musai sa tulbur "asezarea" celor prezenti! M-am certat in sine-mi, si-mi promit ca..n-am sa mai fac! Si speram ca acum..m-au iertat!!!...
Apoi ma-ndrept spre Altar, si acolo, la usa, stau drepti si tacut, asteptind pe Hristos, sa ma-ntimpine-n prag...
 Si..astept..o vreme..doua vremi...
Strana cinta ceva ce nu-mi prea suna cunoscut. Incercam sa cuprind...dar nu reuseam...sa-mi-asez..inima ce era asuprita de..gind! Din Altar, nici vocea parintelui, nu-mi parea cunoscuta...
Stau si astept...jenat...dureros...infinitezimal...
Si..intr-un final, iese in prag, un parinte!
O, sarut-mina, parinte! Ce surpriza!!! A meritat sa astept!...Ma bucur, cu bucurie mare sa va re-vad!, ii zic radiind. ( Omul acesta-i om bun si curat!...Nu-l vazusem de muuult!..de cind venise, acasa la mine, in locul parintelui meu, cu Icoana! Tot intr-un..Craciun!!! Instantaneu mi-au revenit in minte, din strafund de inima si minte, minunile ce s-au petrecut, la nici 3 saptamini, de la acea "vizita intimplatoare" a lui, in casa mea...)...
Imi raspunde asemeni, si plec, bucuroasa...
Ma duc sa-mi gasesc un locsor, ca sa stau...sa ascult, sa ma-ncarc de si cu ..Lumina.
Ma ghemui, in spate, spre usa, si stau ascultind si..cintind dimpreuna  cu strana...in gind...
Deodata rumoare in "public"...Apare parintele paroh...Se face carare...el... trece, subtil...spre Altar...
Se-nchina, si intra...
Preia Slujba...
Ascult in tacere, chircita, in spate...
Niste "grasani" fitiiosi, ma calcau, repetat, se scuzau si-o luau de la cap...dar, am rezistat!
Ma mut si tot mut, ghemuit, caci sciaticul ma inghiontea..acut...si nu-mi permitea sa stau pe picioare, in picioare...si-o acuta durere, ma taia la ficati...
Ma intaream, rugindu-ma-n gind...si speram sa rezist.
Apoi aud, un final: 
- "Binecuvintati cinstite parinte"!
- Hristos in mijlocul nostru! Hristos se naste, slaviti-L!, ne-anunta parintele!
- Este si va fi!, raspunde in cor, auditoriu`...
- Sa auzim acum: " o ce veste minunata!", continua parintele inainte de a intra in Altar.
Ma asteptam ca strana (care nu era deloc aceea pe care eu o stiam), sa inceapa colinda. Cea mai frumoasa colinda, dupa parerea mea: "o ce veste minunata, in Betleem ni s-arata!..." Dar nu!...Strana nu a cintat nimic! Asa ca, nici noi, cei prezenti, n-am cintat!...
Degrab` s-a format un sir indian, de oameni, pentru miruit...
Un grup de copii, ghindocei, se-adunara la strana si-ncearcau, timid o..colinda! Iar noi, cei prezenti, insensibili la prezenta si dragostea lor, ne-adunam, precum o turma (fara pastor), si aproape ca-i  strivim sub picioarele noastre...absent...
O "doamna" filma! Isi infipse-n stativ minuscula-i camera, si-apoi o infipse pe masa cea plina cu prinoase! Novice, dar..insistent, ea filma! Si voia ca noi, toti ceilalti sa ne dam la o parte...din singurul drum permisibil...
 Ma uitam cum plecau de la miruit "credinciosii", si nici ca stiau de copii, de colinda, sau de " scutecele lui Iisus", pe care eu le-adusesem acolo, in cistea Nasterii si..pentru ei cei prezenti...
 M-apropii de masa si-ncerc sa impart, explicindu-le despre "scutece"...Unii luau, bucurosi, amintindu-si, ca prin vis parca, de mamicile lor, de turtite, de sat, si de..datina. Dar cei mai multi, ma priveau uimit, si pe mine si turticile...mele, iar "doamna cameraman", ma agasa, insistind sa ..dispar...
...o inoportunam cu prezenta mea, caci ea..nu putea filma.
Am tacut si-ncercam sa rezist, in tacere! Pe muteste-aratam celor prezenti catre "scutecele" si spre minusculul pahar cu vin, imbiindu-i prin semne: sa ia! Dar ei, m-antrebau, si eu, TREBUIA sa raspund! Iar ea, "femeia cameraman" imi spunea ca sa tac, si facea semn, disperata, lumii sa treaca, sa plece, sa dispara!... Asta-n timp ce, ea rasucea, inutil,  trepiedul, ce se-ncapatina s-o asculte! Pina si trepiedul stia, ca oricit l-ar forta, el nu poate..patrunde..dincolo de ce nu-i era permis! Pentru ca, da, el era asezat, nepermis de...ne-la-locul-lui!!! Dar..cui sa spui! Ea, femeia, voia sa filmeze! Doar ca..nu prea stia...sa minuie..obiectivul...
"Treaba" era cu mult prea..peste "masurile" ei...dar ea, insista! Si voia ca noi toti, cu preotul ce miruia, dimpreuna, sa devenim invizibili, doar pentru ca ea ...sa fie...vizibila...
Sau, ma rog, ca sa nu fiu, prea rea...sa aibe, vizibilitate...
Si..ma tot agasa...
"Sa plec!", "sa tac" "sa nu mai explic" "sa nu mai impart!"...ca ea..vrea sa filmeze!...
Eu, si lumea prezenta (cred), veniseram la Hristos! Sa-L Serbam! Sa-L cinstim cum se cuvine! Sa-I aducem daruri, si sa ne bucuram! Dar..am nimerit la.."Hollywood"...
Am pus-o la punct...si cu greu m-am abtinut sa nu-i iau aparatul si sa-i arat cum se minuie, si sa-i spun ca-i mai simplu si ( mai ) precis, sa iei cadre, daca te apropii cu camera de subiect, si nu asteptind ca  "subiectul" sa vina la tine...Apoi, Biserica-i loc SACRU, nu Platou de Filmare! In Lacas venim, ca sa fim in comuniune cu crestinii... Si, in timp ce gindeam...ce sa fac, sa tac, sa vorbesc...
 ...sare-o surata de-a ei...cu-o "pilda de pace", vezi Doamne...
 Si-atunci, am lasat...ale mele prinoase...si-am plecat...tulburat...
M-am intors, intristat...sa IL cat`...sa-L gasesc pe Hristos...in al meu habitat!...Acolo unde-L lasasem...In propria-mi casa!
                                                     

                                            
                                           
                                       

PS: "Vai mie, ca pribegia mea..s-a prelungit..ca locuiesc in corturile lui Chedar!!!"...


PS 1: ...si totusi.. O, Doamne al meu! Numai Tu stii, cit de mult mi-am dorit sa Te-ntimpin cu drag...si cu Pace!...
Si m-antreb...ca un repetent..cind oare-am sa cresc! Sa-nteleg...sa tac, sa nu CERT, ci sa...IERT!
PS 2:                                                                                                  
Si cind, oare, si altii-or sa inteleaga ca si tu ai dreptul sa fii respectat???...
Retoric...ma-ntreb...si mihnit, totodat`!

Un Craciun, 2013, fara parintele Cristian...

  E Craciunul! Un Craciun trist pentru mine. Trist, din mai multe motive. 
  Rind pe rind, in ultimii ani, "am pierdut", parca programat anume, pe cite cineva drag...
  Nu de mult, si in anul acesta, "destinul" nemilos, mi-a "luat" pe inca cineva drag!,...fara sa-i pese de mine si de durerea mea!!!..."Obraznica obisnuinta!!!", a destinului meu...
Acum, in ast an, 2013, mi-a luat, nemilos, un om drag, pe parintele Cristian!...
  O, tu DESTIN nemilos, ce stai nepasator! O, tu DESTIN nemilos, ce esti atit de surd si absurd!!! O, tu DESTIN, ce esti orb, si NU VREI sa vezi, nici SA SIMTI ce amarnic ma doare! Ma doare dorul de ei, si ma doare a lor ne-prezenta! Iar tu stai,  DESTIN nemilos, si sagalnic, "te joci" cu-al meu suflet! Facind din el, doar o minge de ping-pong!!!, pe care-o lovesti, cu putere, si-o arunci din necaz in necaz, cind inima mea-i atit de...fragila...
 O, DESTIN nemilos!!!...
Ce-as putea sa mai spun?..Inutile cuvinte!!!...
Va mai spun voua, celor iubiti ai mei, si care, "ati plecat", nemilos si grabit, ca: ma doare cumplit..dorul de voi!...
Si in dorul acesta, mai pot face doar ceea ce fac, si-am facut..ani la rind de N ori...
V-aduc o lumina si-un gind...
Si va spun doar atit, apasat..ca...
EU, NU V-AM UITAT! Si imi este ..strafundic...DOR de VOI!
Si-mi lipsiti...
Bunii mei! Odihniti-va-n Pace!






                                                  



 Antoaneta
Craciun, 2013

marți, 24 decembrie 2013

Hristosului meu...

   Hristoase, Cel Unule-Nascut, la ceas de taina, in Ajunul Nasterii Tale, iata-ngenunchi inaintea TA, si-Ti multumesc pentru ca ma primesti! Ca, iata, Doamne, primindu-ma, imi dai nadejde!  Si, intru  aceasta, fie ea si cit un fir de nisip (..), Iti marturisesc, Doamne, toate gresalele mele, si marturisindu-ma Te rog: miluieste-ma cu iertarea TA! 
   Miluieste-ma, Doamne al meu, precum ai miluit odinioara pe vamesul Zaheu! Si asa cum n-ai trecut cu vederea lacrimile pacatoasei, primeste, Doamne,  lacrimile, suspinul si durerea mea! Tamaduieste-mi, Doamne, trupul cel vlaguit de boli, precum si sufletul cel intinat de-atia zdoaba!... 
  Tinde bratul TAU, Cel Atoputernic si ma scoate din miinile vrajmasilor mei! Caci multi sint!...
  Si precum pe Petru, odinioara, l-ai scos din apele involburate, tinde, Doamne, mina Ta, si scoate-ma din apele cele multe, ale  intunericului aceste lumi!
  Nu-ti intoarce, Doamne, Fata Ta, de la credincioasa roaba ta -Antoaneta-, ci ma primeste, precum l-ai primit pe Pavel, cel care Te prigonea pe tine, iar Tu, l-ai luminat, trimitind asupra sa, Duh Sfint! Asa si mie, Doamne, trimite-mi Dar, din Duhul Tau Cel Sfint, si ma curateste! Si curatindu-ma, ma mintuieste! Caci Tu esti Hristos, Mintuitorul lumii! In Tine ma incred! Tie ma rog! Tie ma inchin! Pe Tine, Hristoase al meu, Te slavesc!Tie: ITI MULTUMESC, Doamne al meu, pentru dragostea TA!
   Amin.



24 dec 2013, ora 17,oo
  Bucuresti

CELINE DION - SO THIS IS CHRISTMAS

duminică, 22 decembrie 2013

"DUHOVNICULUI" meu; Spovedania unui invins...

   
 TATĂ scump,
S-ar putea să fii pe-aici! Cu tehnica asta ultra-sofisticată, sigur EŞTI!!! Ne putem aştepta la orice! ...
  Mă gîndesc, c-ai putea fi ( de ce nu?) prin spatele unui nick, pe Feisbuc. În spatele unui nick pe care, poate, eu chiar L-am inoportunat cu "năstruşniciile" mele! Poate chiar eşti Cutare, care m-ai "călcat pe nervi", cu "smerenia ta", şi ţi-am zis "una bună"! Poate, chiar "mi-ai vorbit", cu blîndete şi calm, înţelept, deghizat în dl Grig Ghe, sau într-un alt ÎNGER, ce "stă" să-mi vegheze! Poate, totuşi, eşti pe aici! Aşa că ..purced...
... păşind... anevoie, dar DEMN, în a-Ţi spune:
 Fiu netrebnic sînt! N-am făcut nimic din ceea ce eram DATOR să fac! Căci, ca un purtator de trup şi vieţuitor al acestei lumi, am alunecat şi..am greşit, cu gîndul, cu fapta, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, şi, din prea-multă nebăgare de seamă! Că, iată:
 N-am miluit pe ce-i ce-au întins mîna să-mi cerşească un frăncuţ pentru-n covrig!! N-am hrănit pe cei flămînzi, dar eu m-am îmbuibat! N-am îmbrăcat pe cei goi, în timp ce eu mă desfăt din belşug, schimbînd hainele! N-am vizitat pe bolnavi! N-am alinat pe cei singuri! Nici pe cei bătrîni şi neputincioşi! Ba chiar am trecut pe lîngă ei cu nepăsare, fără să-mi tresalte inima la necazul lor!
Am pizmuit pe semen! L-am sudălmit adesea pe cel ce-mi stătea în cale!..
M-am semeţit, şi m-am lăudat cu "josniciile mele"!...M-am mîndrit cu ceea ce am citit, deşi mare lucru nu am citit, comparativ cu ceea ce au citit alţii. 
Am rîs nebuneşte!...
M-am desfătat cu frumuseţi trecătoare!...
Nu mi-am cinstit, aşa cum se cuvenea, părinţii!...
Nu mi-am plătit datoriile la sorocul lor!...
Am ţinut şi ţin minte răul!...
Am osîndit, am clevetit, şi vorbe necuviincioase am vorbit!
Am rîs de păcatele semenilor mei şi pe-ale mele păcate şi nelegiuiri, nu le-am socotit!
Am mai şi minţit! M-am mîniat adeseori!
Am mîncat cu lăcomie!...
M-am mîndrit în fel şi chip! Am trîndăvit!
Am amărît, şi ades l-am întristat pe fratele meu! Şi pe semeni!
N-am ţinut seama de sfaturile duhovnicului!Adesea uitîndu-le pînă la uşa chiliei! Nici răbdare n-am avut! Iar la vremea rugăciunii, am gîndit la cele lumeşti...
Am arătat altora greşelile semenilor mei, pentru a-i înjosi pe aceia.
Crezîndu-mă înţeleaptă, cu îndrăzneală am grăit deşertăciuni!
................................................................................................................dar..cîte rele n-am făcut!!! Acestea de mai sus ( mărturisite ), şi MAI MARI decit acestea am făcut! Şi fie că nu le mai ţin minte, sau nu mai vreau să mi le mai amintesc, mă ruşinez de toate cele rele săvîrşite de mine, şi-Ti spun Părinte Sfînt:  TATĂ, ÎMI PARE RĂU PENTRU TOATE! Şi-aş vrea, să nu se fi-ntîmplat! Şi TE rog:
                               IARTĂ-mă... Tată!
Dă-mi, Te rog, ajutor şi mînă de îndreptare, ca măcar de acum înainte: Să nu mai greşesc! Ajută-mă să fac voia Ta ce sfîntă, să trăiesc în Frica de Tine şi în dragostea de Tine!
Iţi mulţumesc Tată, pentru că mă primeşti înaintea Ta! Îţi mulţumesc pentru că mă asculţi! Îşi mulţumesc pentru că mă Împărtăşeşti cu Prezenţa Ta, prin Rugăciune! Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toată grija ce-mi porţi, şi Te rog, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine şi să mă aperi de toţi vrajmaşii mei!
Te slavesc pe Tine, mă închin Ţie, şi Te binecuvîntez cu mulţumire, Doamne! Amin.




            Antoaneta, 22 dec 2013



sâmbătă, 21 decembrie 2013

Petre Moise - Psalmul 135

Psaltul Petre Moise.

 Dumnezeu l-a binecuvintat cu o inconfundabila voce! Dar, din pacate, el este, INCA, "un ilustru necunoscut", sau mai bine-zis, unii vor sa-l determine ca el, PETRE MOISE, sa se faca mic-mic, si sa ..dispara! Dar, eu va spun voua...

...."amicilor", el nu va disparea! 

Pentru ca el este O VOCE, care are multe de exprimat in muzica religioasa! Bagati-va bine la cap asta! Voi cei care..va stiti voi! "Ilustrilor!"...!!! 

Petre Moise este: PETRE MOISE! (Asadar: a nu se mai confunda..cu un alt..Moise! ) PETRE MOISE este un psalt (ist), care nu a dat inca RODUL vocii sale! Dar, va veni Ziua aceea! Curind! 

Domnul sa fie cu tine  Petre!  

Sa te ajute, Domnul, sa inmultesti TALANTII cu care EL te-a binecuvintat, bucurindu-ne, si noua, inimile cu dumnezeiescu-ti glas!  

Antoaneta-Ivana

luni, 16 decembrie 2013

"Lupu", un ciine ce jeleste-n cimitir...

    M-am dus la Cimitir sa-i aprind o luminare celui plecat prea timpuriu dintre noi, bunului parinte Cristian -Domnul sa-l odihneasca in rind cu dreptii Sai!-, si am vazut ceva ce nu mai vazusem niciodata.
 Linga mormintul parintelui era sapata o groapa, la care inca trebaluiau groparii. La un moment dat, a aparut un ciine care s-a strecurat, tisis, printre mormintul parintelui si gropa nou sapata, si s-a oprit la groapa aceea, s-a asezat pe labe, intr-un colt al gropii, si-a intins capul peste pamintul scos, si scincea sugrumat. Groparii il alungau cu bulgari si cu sudalme, pentru ca le rostogolea pamint peste groapa, dar ciinele nu se sinchisea nici de bulgarii cu care il loveau groparii, nici de sudalme. Unul dintre gropari, a ridicat o lopata si l-a amenintat cu bataia. Ciinele, insa, nici gind sa plece. Isi ridica doar ochii tristi si blinzi catre ei, dupa care, se uita lung peste groapa sapata si scincea discret.
  Mi-am vazut de necazul meu, la mormintul parintelui, incercind sa nu intru in "dialog" cu groparii. Eu iubesc f mult ciinii, si nu suport sa-i vad orospsiti. Iar ciinele asta avea niste ochi foarte "inteligenti". Si extrem de blinzi! Plus ca acum aveau o tristete nemarginita. Ma sageta, pe suflet durerea lui! I-o simteam profund, acut, asa cum imi simteam propria-mi durere, si neputinta de a-l invia pe parintele!
La un moment dat aud "cintari" de inmormintare. Venea preotul cu cel decedat, la groapa.
  Ciinele a stat cuminte, pe marginea gropii, si a ascultat rugaciunile preotului, in liniste. Nu a mai scos un chitait! Cind insa, groparii au luat mortul sa-l bage in groapa, ciinele s-a pus pe plins, mai abitir decit cei prezenti la groapa! Groparii, cit si unii dintre cei prezenti l-au luat cu bulgari, si strigau la ciine. Ciinele insa, nici gind sa renunte la ..jelit!! Nimic nu l-a-nspaimintat!! Nici lopata unuia dintre gropari!! S-a ridicat doar, trist, nepasator la amenintari, si indurerat, lacrimind, s-a reasezat 10 cm mai departe de locul unde statuse...
Ciinele si-a plins mortul!...mi-am zis, crezind ca este  acolo stapinul lui.
 Am ramas interzisa! Ma durea durerea lui! Asa incit "am uitat" de necazul meu...
M-am retras intr-un coltisor si am privit, neputincioasa, "spectacolul durerii" pe care-l dadea "animalul". Experimentam terapia durerii prin..durere!
Aveam camera de luat vederi la mine, insa, am fost, realmente, depasita de "eveniment", asa incit, am uitat ca o am. Nici gind s-o utilizez!!! Drept pentru care, va trebui sa ma intorc acolo curind! Si, promit ca o voi face! Merita!
 Dupa ce preotul si groparii si-au terminat treaba, ciinele si-a incetat jelirea, s-a retras, si s-a dus in mijlocul aleii principale, s-a asezat acolo, tot cu botul pe labe, si asa a ramas acolo, abatut, lacrimind...
 M-am dus dupa ciine. M-am apropiat de el si l-am mingiiat. Si-a ridicat doar ochii tristi, inlacrimati, si m-a privit blind, patrunzator, trist...dureros de trist!!!
Unul dintre gropari s-a apropiat de noi, si mi-a spus ca azi, ciinele, va fi trist, tot restul zilei. La care eu i-am zis ca da, ca mi se pare firesc, fiindca i-a murit stapinul. Dar omul m-a lamurit, zicindu-mi ca nu era stapinul lui acolo. Ci ca, asa plinge el!
 - Cum asa plinge el?, am intrebat, nedumerita. Acum doua saptamini, nu a plins, la mormintul parintelui nostru! Si, tin minte,ca era de fata ciinele!
- Aaaa!!! Pai, nu! Ca nu plinge decit la mormintele din pamint, nu si la cele care au lucrare din beton!
-Ei, na!!! Cum asa? Nu vad "logica"!, ii zic groparului.
-Asa bine!, imi raspunde groparul. Stati pe aici, ca mai avem de ingropat pe cineva, ramineti si vedeti!, ma imbie groparul. Vad ca aveti camera! Il puteti filma, daca vreti!
- Mda..am??!!! Uitasem! Bine domn`le! M-ai convins! Nu prea mai am vreme de stat insa!Poate am sa revin alta dat`! In fond, in fiecare zi moare cineva!!! Dar al cui e frumusetea asta de ciine? Si ce nume are?
-E al colegului meu!, raspunde groparul. Ii spunem Lupu! Si asa plinge la fiecare groapa de pamint, pe care o facem in Cimitir. Plinge numai la cele de pamint. La cele care au lucrare din beton, asa cum era la cea a parintelui dvs, nu plinge!  Dar la gropa simpla de pamint, orice i-am face, putem sa-l omorim in bataie, el se aseaza cu capul pe labe, si plinge!!! Apoi, intreaga zi e f f f trist! Nu maninca si nu bea apa, toata ziua!...Si nu-i intram cu nimic in voie!, explica groparul.
                                              


PS: promit sa ma straduiesc, sa revin cu imagini filmate!
Antoaneta-Ivana

duminică, 15 decembrie 2013

Felinarul buclucas

  Acum vreo 2 saptamini am primit un dovleac. O frumusete de dovleac, din acela cu coaja galben-portocal. Era mai degraba un bostan. In zona de unde imi am eu originea, acesta galben-portocal este denumit bostan, iar cel turcesc, acela din care se face si placinta, este denumit dovleac. Ca acela este un soi mai bun!, imi dadeau parintii mei drept lamurire...Wow, ce mai felinar o sa-mi fac!, mi-am zis bucuroasa.

 Seara, ma apuc sa trebaluiesc la bostanel. Si incep eu sa-l sectionez, sa-l fac un fel de casuta, cu usa si ferestre. Apoi mi-am zis ca in locul usii, sa pun o iconita de-a Maicii Domnului, ca deh`, am din destul, miniaturi, si sa transform bostanelul intr-o candela. Zi si facut! Am postat Icoana Maicii Domnului, in usa, dupa ce i-am pus o folie de protectie. Bafta mea! Zic acum. Deoarece, atunci, nu stiam de ce fac lucrul acesta. Era doar un instinct de conservare...

  Am trebaluit asa la bostanul-candela, pina tirziu dupa miezul noptii, desi ma apucasem cam de pe la 8 seara. Mai intii nu gasisem trusa cu daltite, iar bostanul nu voia in ruptul capului sa se lase curatat interior. Ii scosesem o pestelca de seminte, multe, mult prea multe pentru structura lui fizica,si toate perfect sanatoase, dar fibrele care sustinusera semintele nu se lasau inlaturate din trupul bostanului, si mi-au dat de furca ceva vreme. Pina la urma am reusit sa-l aduc la forma si structura pe care o doream, si am introdus in interior un pahar de candela, in care am pus un plutitor cu fitil...

  Eram entuziasmata! Facusem un bostan-candela pe cinste! 

 Initial voisem sa fac doar un felinar. Apoi am zis ca e mai fain sa fac din bostanel o candela, pe care sa o pun inaintea unei Icoane mai mari a Maicii Domnului, pe care o aveam ,"in trecere", in casa. Ca sa o cinstesc cum se cuvine pe maica Domnului, reprezentata in Icoana, pe timpul cit va sedea in casa mea! 
 Am asezat candela-bostanel in fata Icoanei respective, i-am adaugat ulei si am aprins-o. Era faina! 

Multumita de "opera mea", zilnic ii adaugam ulei, mentinind-o aprinsa. Intr-una din zile, Zuza -amica mea- (care a cam pus stapinire pe camera in care pusesem candela-bostanel si Icoana!!!; caci de mult prea multe ori omite sa mai plece acasa la ea, desi locuieste la 2 statii de troleibus de mine!!!), imi zice:
- Se usuca bostanul tau!
 -Taca-ti limba aia ascutita!, ii zic, stiind ca e un fel de..mama Omida...
 - Eu ti-am zis, doar! Uite cum arata! Pe zi ce trece bostanul se face mai mic, stringind paharul din interior...Pacat!, zice Zuza ( n-o cheama asa, dar asa o "alint" eu!!!). Imi placea!, continua ea. 
- Mdaaa!! De asta n-ai ciriit nimic in momentul in care ai vazut "opera mea"! Egoisto!...
...........................................................................................................
  Ieri, simbata, 14 dec 2013, am gasit candela-bostan stinsa. Am aprins-o, dar la citeva minute, cind revin in camera aia, am gasit-o stinsa. Am re-aprins-o. Mai tirziu am gasit-o, iarasi stinsa. Si am reaprins-o. Treaba s-a repetat, de mai multe ori. Am schimbat fitilul. Apoi am schimbat uleiul. Si candela tot stinsa o gaseam...

Azi dimineta am gasit-o din nou stinsa. M-am dus sa o reaprind, hotarita fiind, de data asta, sa cercetez, mai profund, si sa vad care-i cauza de nu ramine aprinsa. Apropiindu-ma de candela-bostan, m-a izbit un miros neplacut. Lucru ce se intimplase si ieri, dar am crezut ca doar mi se paruse...

  Am aprins candela-bostan, facind si o mica, f mica rugaciune la Maica Domnului. Mirosul imi persista, insistent, in nas. Si cum in camera aceea, mai doarme, cite o data (destul de des!!!), Zuza, atunci cind nu are chef sa se duca acasa, si cum mai maninca noaptea cite ceva (pt ca are diabet), spre disperarea mea, ca-mi face firimituri pe acolo(!!!), am crezut ca ea lasase (iar!!) ceva alimentar pe acolo, care se stricase. Si eram gata, pregatita sa o sun si sa o sudalmesc, iar cu proxima ocazie cind vad ca se mai cuibareste acolo, in "odaie", sa o iau de o aripa si sa o duc spre..lift, si sa-i fac totodata o descriere a drumului catre casa sa!!! Avea niste lucrusoare personale ingramadite pe-acolo, lasate vraiste, ultima data cind fusese si plecase in graba, si ma gindeam ca, poate, printre ele, s-o fi strecurat vre-un aliment uitat...

  Am reaprins candela-bostan. Dar la citeva minute o gasesc stinsa. M-am apropiat sa verific, cu gind sa inlocuiesc plutitorul,  fitilul, poate uleiul...Un miros greu mi-a patruns, din nou, in nari.
- Offff, Zuza asta! Ce, de-ale gurii, o fi uitat pe aici?, mi-am zis, usor inciudat. Dar, cind m-am apropiat de noptiera pe care se afla Icoana si candela-bostan, si am pipait bostanul, acesta era plin de mucegai, in interior...
 ...iar candela-bostan refuza sa mai stea aprinsa, la Icoana Maicii Domnului. O, Doamne!!!...
  Am scos paharul, am indepartat bostanul stricat , am reaprins fitilul, si am pus plutitorul in paharul de candela, iar..acum.. e totul bine!

 "Opera mea" nu a fost prea trainica!!!...pentru ca..n-o facusem trainic!!!; desi cu dragoste o facusem!...

Acum...imi pare rau pentru candela-bostan! Dar, totodata ma bucur ca am descoperit pricina problemei... 
 Acum candela e aprinsa la Icoana Maicii Domnului, iar Zuza nu va fi..sudalmita!!! 

duminică, 8 decembrie 2013

Mă tot gîndesc la..Pungeşti

            La Pungeşti-Vaslui...
Chevron acţionează: acum! Şi, se mişcă rapid  şi "legal"...
Jandarmeria acţionează: acum! Şi ea se mişcă:  rapid, "legal", sigur, dotat!!! 
Localnicii din Pungeşti îşi apără Dreptul la Viaţă: ACUM! Cu mîinile goale!
 Fiecare dintre aceste 3 "entităţi" îşi apără interesele.
Tu, românule, de aici şi de pretutindenea, de partea cui eşti? 
Cu siguranţă că la Pungeşti sînt jandarmi cu mult mai mulţi decît localnicii şi toţi protestatarii la un loc!
Ei "nu au folosit forţa împotriva protestatarilor", ci, doar au luat "măsuri specifice"...măsuri ce le-au provocat protestatarilor.."răni la cap"!!!

"Aleşii neamului", au demonstrat încă o dată -dacă mai era nevoie!!!- că sînt "stăpînii noştri" supremi, care-şi permit să-şi arate supremaţia...prin numărul jandarmilor care acţionează la ordinul lor...
  Şi mă întreb: ce-ar fi dacă...pungeştenii ar pune mîna pe furci (aşa ca la '907)... Şi..ce-ar fi dacă...s-ar întîmpla că..tot românul, cu mic cu mare, să se decidă, uite-aşa subit(...), să ia drumul..Pungeştiului??!!.. 
"Cînd nu vom mai putea rabda...hristoşi să fiţi..nu veţi scăpa nici în mormînt"!!!...

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Hai, omule, sa zidim Biserica!

                     ..."tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea,                                          si portile iadului nu o vor birui!"( Matei 16:18), zice                                                                                                       Domnul Hristos. 

   Asadar, pe fiecare-n parte, ne cheama Hristos la Biserica Lui! Hai, dara, sa purcedem la drum!... 

 Traim intr-o lume in care e lupta si zdroaba. Si-i chin si durere! Si-i vai! Iar noi, vibram la toate acestea! Bucurii si dureri! Le simti, le traiesti, chiar si-atunci cind ele nu te ating personal! Caci nu esti doar tu, singur, individ izolat, ci esti un intreg. Traieste in tine CEVA ce te leaga de semenul tau! Iar el, nu-i absent, ci prezent, linga tine mereu! Si nu-i un strain. E fratele..tau!... 

  Si tu, si el, si..eu, sintem, fiecare in parte, "un Petru"! O "piatra" pe care, si prin care, Dumnezeu Isi zideste...Biserica SA! Hai, dara, sa facem Biserici, din inimi fierbiti de iubirea de semeni! 

 Prea mult s-au zidit noi ziduri si ziduri, Biserici din Zid, chiar mari Catedrale, in timp ce-am "omis" sa-I zidim ...lui Hristos, Biserica, in inima noastra!

vineri, 6 decembrie 2013

Libertate pentru Gigi Becali, un dar al Sf Nicolae!

   Sfintul Nicolae mi-a facut azi, printre alte minunate daruri, un dar de mare pret. Vestea ca Gigi Becali (actualmente, 6 dec 2013, incarcerat fara vina, la Jilava
 ) ar putea lucra in regim deschis, mi-a adus mare bucurie! Si, eu, inca astept VESTEA cea MARE: eliberarea lui GiBi! Nu de alta dar, e nevoie de locuri libere acolo, la Jilava!...
   Sfinte Niculae, cel ce versi mir de mult pret la toata lumea, iata si lui Gigi Becali ( acest om de o darnicie asemenea celei a sfintiei tale) i-ai adus, in aceasta SFINTA Zi, bucurie! Si totodata ne-ai bucurat si pe noi, pe toti cei care asteptam, nadajduind, acest lucru miraculos! Iti multumim Sfinte Nicolae!
  Binecuvintat fii Doamne!
 Stiu, Doamne al meu, ca Tu poti, cu mult mai mult decit atit! Asteptam, si rugindu-ne, nadajduim, sa-i rusinezi pe toti cei care batjocoresc acest popor roman! Popor ce-Ti este credincios!
 Sa bucuri, Doamne, pe toti cei care, in temnite (de multe feluri) fiind, asteapta de la Tine, Mare si Multa..Mila!
 Binecuvintarea Ta sa fie peste noi toti, Bunule Doamne!
 Iti multumesc, Doamne, pentru bucuria de a fi copilul Tau! Si Te rog sa ma ierti pentru fiecare data cind, prin purtarea mea cea rea, Te-am rastignit! Ajuta-ma sa n-o mai fac! Amin.
      Antoaneta
   (6 dec 2013)

duminică, 1 decembrie 2013

Rachiu, un produs "canonic", la pangarele din Arhiepiscopia Bucurestiului!!!

  Vă cer iertare, tuturor preoţilor, celor care mă cunoaşteţi, care mă ştiţi, care îmi ştiţi sufletul, şi ştiţi că vă iubesc si va pretuiesc! Îmi ştiţi necazul şi durerea ( vis-a-vis de purtarea mai-marilor voştri faţă de mine!!!; Eu simt că si voi aţi vrea să spuneţi un cuvînt, dar..NU PUTEŢI!, din pricini "obiective"; vă înţeg şi respect "tăcerea" voastră!)! Tu, duhovnicul meu, care-mi cunoaşti "neputinţele"!...

 Şi întru 'neputinte' aflîndu-mă (eu), dragii mei, nu mă pot infrina să nu postez, pe Blog, o minunată "achiziţie", o fotografie, care reprezintă un obiect, iertaţi, al dracului de ..."canonic!", pe care l-am descoperit, la un Pangar de-al Arhiepiscopiei Bucureştiului! Arhiepiscopie păstorita "canonic", de un "sfînt" Sinod. Sinod care m-a batjocorit în fel şi chip, şi care a decis, în unanimitate de voturi ( fară regrete, sau mustrări de conştiinţă -??!!-), să mă dea, în mod repetat, "canonic", drept "miel de junghiere", pe mîna Gărzii Financiare -aservită Bor ( printr-un PACT încheiat în 20 nov 2012, si prin altele )- ca să mă killărească aceasta, prin comisarii săi ( pentru ca vindeam, legal, platind taxe catre stat, prin firma mea, Vin Kagor, cit si Obiecte de cult, supuse "momopolului Bor" )! " M-au dat sa ma rastigneasca" ei, comisarii, la ORDIN! Ca ei, "sfinţii" din Sinod, arhiereii şi mai-marii sinodali, vezi Doamne, "n-au mîncat usturoi" şi.."gura nu le miroase"!!!... Ba vă miroase, stimabililor! Şi incă cum!!!... 

Nu am să dau nume, acum. Dar, voi vă ştiţi, fariseilor FATARNICI! 

Eu vă ştiu, acum ( dupa al N-jdelea control al Garzii, "m-am luminat"!!! ) pe fiecare după al vostru nume! Caci, v-aţi descoperit prin faptele voastre...Va stiu eu, asadar! Dar..sa lasam! Si sa trecem, acum, la "oile" voastre...la..rachiul vostru..."canonic!"

  Ducîndu-mă  azi, la cineva drag, în Cimitir, ca să mai aprind o lumînare ( caci decesul, de curînd, a unei persoane f dragi mie, părintele Cristian -Dumnezeu să-l odihnească în pace!-, m-a pus în starea de mustrare de conştiinţă, că n-am mai fost demult la cei dragi ai mei!! Iertat să-mi fie!), la intrarea în Cimitir, mergînd să cumpăr lumînări, musai de la Pangar (!!??), mi-a atras atenţia UN OBIECT, " DE CULT"(!!!), expus spre vinzare în Pangar: RACHIU!!!

 Vi-l supun atenţiei, vouă tuturor "canonicilor", cît şi vouă "mega-extra"-ortodocşilor, care îngurgitaţi, la greu, "oratoria" sinodalilor, care vă tot sulfă-n ureche, indicîndu-vă "canonic", de unde şi ce să cumparaţi, ca deh.."Cuvîntul Vieţii" e doar...la ei!!! Mă refer la icoane, metanii, cruci, lumînari...că, vezi Doamne, nu sînt canonice decit numai cele de la Pangarele lor ( că tot sînt ele achiziţionate, cu "osteneală" mare şi cu sudoarea frunţii lu' Bejenariu cel Năstruşnic, de la "necanonicii" mireni, cît şi de pe la fraţii lor budişti!!: ca de`, "fraţii budişti" sint mai mesteri in a face "cele ortodoxe": brelocuri, metanii, iconite de tot felul. )!!!  Că vă dau ei, mai-marii sinodali, vestire, vouă mirenilor, la greu, prin trîmbiţele  TiVi-ului lor, şi va dau sfat de la Amvon si prin "presa" lor scrisa, cit si prin toate "mijlocacele" de informare" -a se ciţi aburirea neamului-, de "increstinare", ca nu cumva "să vă înfruptaţi" din altă parte ( a se citi magazine particulare, cum  A FOST şi micuţul, dragul meu Magazin -făcut cu sufletul meu şi cu multă cheltuială de bani şi energie-, dar care nu mai este, dat fiind faptul că am fost pusă sub EMBARGO Patriarhal, din prea multă "iubire de semeni", pe care  Sinodalii -vicari, arhimandriţi, episcopi, secretari şi mulţi alţi mici lahei slugarnici, care doar pentru a-şi plimba fundu' prin Deal, ar vinde-o şi pe mumă-sa care i-a dat viaţă!!!-, în unanimitate de voturi!!!, au revărsat-o asupra mea, prin intermediul GF)! Iată, "am cules" pentru domniile voastre, "din teren" chiar din "MOSIA" voastra stimabililor sinodali, din "Moşia voastră canonică",  o imagine, a unui produs "super-mega-canonic"!!! Produs expus spre vinzare la un Pangar de-al Arhiepiscopiei canonice:

                                                                             



Aşadar, "fraţi şi surori", ascultînd cuvîntul  ce vi se suflă în ureche, nu pregetaţi! Ci cumparati!...
Rachiul cel de toate..zilele!!!
 Nimic mai canonic de cumpărat de la un Pangar bisericesc, decît un Rachiu!!! 
 La "catedrala neamului!"  se va duce bănuţul vostru!!!; şi veţi fi "pomeniti" la slujbele din Deal!!!", acum şi la paştele cailor...


Şi..dacă vă îndoiţi de autenticitate, iată 

un anunţ important, ce troneaza, pe geamul Pangarului, pentru o informare "politically corrctă"" a cumparatorului-mirean, anunt care vă va aduce si dvs lamuriri:




 Aşadar..."stimaţi clienţi", avînd în vedere faptul că, "toate produsele" sînt  -comform anuntului de mai sus-, un BRAND, un produs "marca inregistrata",

 vă doresc..

VIZIONARE şi îngurgitare..."CANONICĂ"! 
Şi vouă, dragi "ortodocşi"...hai noroc!!!, la un ţoi cu răchie!!! De Pangar!! " Marcă înregistrată"!, by: BOR, SRL!,  după cum vă asigură anunţul.
Canonic??!!




PS:
 Voi, preoţilor, cei care ştiţi durerea mea, voi cei care ştiţi necazul meu, voi cei care ştiţi că ştiu că şi voi sînteţi, în proporţie de 98% prigoniţi, în fel şi chip, voi care ştiţi că vă bucuraţi de dragostea mea, aveţi grijă: Nu o ucideţi! 
Voi taceţi, făcînd, chipurile, ascultare! Eu...sînt "oaia cea pierdută"...care..cuvîntă...