PETRE MOISE - PRICEASNA (+playlist)

Povată Biblică

                                                       

O alta noua zi din viata si activitatea mea; 9 aug 2013

   Zi de zi, trecînd pe sub Deal ( al Patriarhiei ), înspre servici, dimineața, îmi fac semnul crucii, și-i strig din departare Sfintului Dimitrie, rugîndu-l să aibă grijă și de mine, să mă pomenească înaintea Domnului, că o să ajung, eu, intr-o zi, pe sus, să-l onorez cumva măcar cu o plecăciune... Dar fiindca aproape in fiecare zi ma grabesc si sint in intirziere, nu mai apuc, de prea multa vreme, sa urc in Deal, ca sa-mi tin promisiunea...

  Astazi am ajuns in zona ceva mai devreme, asa ca imi misc mergatorii la Sfintuțul Dimitrie. Bucuroasa zburd apoi, precum un mielut, pe tăpșan in jos...

 Inarmata de acasa, cu vreun ceas de rugaciune si, mai apoi, de o inchinaciune inaintea Sfintului Dimitrie, ajung la servici, aproape convinsa ca nimic nepotrivit nu-mi va tulbura linistea zilei...

 La munca insa ajunsese de cu zori amica mea -care are cheia de la Biroul meu-, si trona la computer butonind pe feisbuc, probabil. Pina aici nimic rau... Ce-o fi cu ASTA de s-a trezit cu noaptea-n cap!, m-am intrebat, fara sa indraznesc sa gindesc cu voce tare. Nu de alta dar, ASTA-i Cruella 2. Daca cumva i se pare ei cum ca n-ai intimpinat-o cum se cuvine, te incarci de ”Doamne ajuta!”, cit ai zice: pește. Si-apoi nu te mai speli cu toata Dimbovița. Drept pentru care "m-am scurs" pe linga ea, fara sa-i intrerup peripluu feisbucian... Profit de ocazie si ma retrag intr-un coltisor. Dar n-apuc sa respir ca imi invadeaza habitatu' niste cunostinte. 

 Sporovaim despre una-alta, vro' juma' de ceas, dupa care "intrușii"pleaca. 

Nu ma instalez bine la Birou ca vine un pictor sa-mi prezinte niste lucrari. Nu vreau sa "vizionez" nimic intrucit ii stiu lucrarile pe de rost. Dar omul insista! Are nevoie de bani, drept pentru care imi face capul arsice. Ii spun ca nu este cazul sa mai despacheteze "lucrarile" pentru ca nu cumpar  nimic. Dar el nu se lasa si vrea cu orice pret sa-mi "salte" banii. Nu cumpar nimic spre disperarea lui. Atunci ma roaga ca macar sa-i imprumut 20 lei. Scot 20 lei si-i dau. Instant, sare ca arsa amica mea, argumentindu-mi ca avem nevoie de bani si ca o sa dau faliment daca mai fac "pomeni". Imi sar, si mie, tot instant, capacele, pe ea. Nu-mi place cind cineva se baga in "ciorba" mea, fie ea buna sau rea... Si cind fac ceva, fie ca am facut bun sau rau, e sctrict problema mea,si nu-mi place sa-si de cineva cu parerea, chiar daca acel cineva imi este foarte apropiat. Drept pentru care au avut loc un schimb de replici taioase si cu...adresa. Dupa care amica mea s-a dus in treaba ei. 

La nici 2 minute, baga capul pe usa o tînără si intreaba: 

-pot sa intru?

-desigur!

-m-a trimis mama. Are un lant de aur. Vrea sa-l vinda!

-Nu ma intereseaza! Te rog sa pleci! Aici nu-i Amanet!...

-Bine! Bine!...

Offf!!!... 

 Pictorul plecase, dar lasase in urma sa o dîră, un miros indefinit, ca acela din casele cu bolnavi de TBC. Un gind ma duce chiar inspre acolo. Omul acesta este subtirel ca un fir de ata. Un fel de omuletul lui Gopo. Parca nici n-ar avea intestine. Pielea si osul de el.  Desi-mi pare rau, nu prea pot face mare lucru  pentru el. Are talanti nenumarati, insa situatia lui materiala nu-i permite sa faca lucrari care sa poata fi si vandabile. Personal, i-am achizitionat o multime de lucrari, incercind sa-l ajut. Lucrari pe care le voi bea cu apa ne-nceputa, dat fiind faptul ca nu-s facute cum trebuie. 

 Nu stiu ce face cu banii, poate-i bea, poate are casa mare...Tot ce stiu este ca niciodata nu are bani, si..oricit de multi i-ai da, el a doua zi, nu mai are niciun ban. Plus ca nici nu-si manageriaza situatia cum trebuie. Niciodata  nu se ingrijeste sa mearga si sa-si cumpere culori, pensule, lemne, etc..etc..lucruri fara de care un pictor nu poate exista... in fine..a plecat...sa-si incerce in alta parte norocul...Poate gaseste "alti fraieri", mai deschisi la mîzgălelile lui... Are talanti cu nemiluita, doar ca... asta e! Dă rasoleală... Nu stiu ce sa mai zic..Soarta?!!!

 Pleaca pictorul, pleaca amica mea..respir usurata...AȘ!!!

In trecere, baga capul pe usa Biroului, un tinar care-si cauta de lucru. Frumusel, prezentabil, ager la mine si de mult bun-simt. Schimbam citeva cuvinte. Imi zice ca s-a mutat de la ruda mamei sale, intrucit aceasta nu-l mai putea tine. Deh`, vremurile-s grele... El a gasit de lucru in Anglia si asteapta sa procure bani de drum..Domnul sa-i ajute! Ii înmînez o banana. E singurul aliment pe care-l am la indemina. Il ia timid. Sigur ii este foame...Maninca banana, dupa care pleaca...

Toate acestea imi lasa un gust amar... Nu pot face nimic pentru nimeni. Personal, nu mai pot face mare lucru nici macar pentru mine...

Vinzarile sint zero. De-abia ce mai incropesc sa achit chiria magazinului. Proprietarul spatiului nu vrea sa dea la pace, nicicum. Nu vrea, nici in ruptul capului sa lase niciun șfanș de la el...Asta e! Iar clientelă ioc! Plus Boru-n capu' meu cu MONOPOLU' lor imbecil...care-mi trimit GARDĂ după GARDĂ după..GARDĂ! Economia de piata...

Intreg cvartalul de magazinase, de-abia se mai tine pe picioare. Toti sintem in pragul disperarii... Nimeni nu mai cumpara nimic. Toti care-mi intra in Magazin vor sa le dai, daca s-ar putea, de pomana...Nu stim unde se va ajunge, dar...nu se intrevede nimic pozitiv...
 Şi..s-a făcut că, "de bună voie şi nesilită de nimeni", am încheiat "afacerea", în oct 2013...Graţie "iubirii de semeni" revarsata ”cu generozitate” asupra mea, din..Deal! In cascada!!! Doamne, voiam sa-Ți zic sa le răsplăteşti lor după "dragostea" ce-mi poartă, dar mă-ntorc și zic precum Domnul Hristos cînd era pe cruce a zis: Tată, iartă-le lor, că...poate nu știu ei ce fac!!!

Bunului părinte Cristian Baroianu

      În memoria bunului părinte Cristian Gheorghe Baroianu, plecat prematur dintre noi:

              Termene incerte

.....
Moartea nu stă-n boli, şi nu stă-n gînduri,
Ea s-a scris la data zămislirii,
Nimeni n-o citeşte printre rînduri,
Nu stă la-ndemîna omenirii.

Lent îi este pasul cînd o cheamă
Cel care să lupte nu mai vrea,
Şi ce repede la drum se-ndeamnă
Cînd nu-i timp să te gîndeşti la ea.

Dar, la urma-urmei, ce-i o moarte
Decît izbăvirile din greu?
Poate, de aceea-i scrisă-n Carte,
Doar de mîna unui Dumnezeu!
.................................................................De Dori Lederer
                                                        ( o româncă din Portugalia )