luni, 21 aprilie 2014

Religia mea

                                  Religia mea

   - Ce religie ai?, mă întreabă dăunazi, un amic.
- Sînt o persoană cu vederi religioase, am frică de Dumnezeu, şi încerc din răsputeri să  mă ţin cît mai departe de ispite, deşi nu totdeauna reuşesc, îi răspund acestuia. Răspund astfel, nu dintr-o lipsă de responsabilitate faţă de religia în care am fost botezată, ci din dorinţa de a nu crea, iarăşi, controverse obositoare, agasante chiar, pe tema cultelor.
  Tot mai des se stîrnesc, astăzi, controverse. Dispute încrîncenate “vizualizez”, cel mai adesea, pe NET, şi  nu numai.
  Unii mai religioşi decit altii, aparţinînd diferitelor culte se “asasinează” reciproc revendicîndu-şi-L pe Dumnezeu, după cum îl sfătuiesc "dascălii" lor.
  Disputele dintre creştinii ortodocşi, cu “milenarele pretenţii”( doua mii de ani de creştinism ortodox!!!) …!!!, care sînt înfruntaţi, la rîndul lor, cu “dîrzenie”  de către aparţinătorii altor confesiuni, sînt la ordinea zilei. Atît de încrîncenaţi sînt unii adepţi, încît, cred că, dacă s-ar afla faţă-n faţă, ar curge sînge…Şi-şi mai spun creştini!!!...Şi unii şi alţii. Unii mai mult decît alţii. Şi-şi dispută, fiecare în parte, un Dumnezeu în care cred -zic ei- uitînd, în fapt că: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE! Este iubire! Este modestie. Este blîndeţe şi bunătate….Este toleranţă…Este… IERTARE!.
…Aşa un sentiment amar mi-au lăsat disputele, intrînd, de cîteva ori pe un site de profil, încît în ultima vreme nici nu am mai accesat paginile respective. Ultima oară am ieşit “biciuită”, rău de tot, de biciul opinanţilor, fiindcă-am îndrăznit să emit o altă opinie decît a lor, şi nu ştiu ce-ar fi ieşit dacă, prin absurd, m-aş fi aflat faţă-n faţă cu aceştia…
  Am pe cineva, foarte drag mie, care este de altă confesiune decît a mea, în sensul că aparţine, numeric, unei grupări religioase, fiind membru al unei confesiuni cu alte “vederi” decît cele ortodoxe. E sufficient să abordez o opinie uşor separată, legată de ceea ce a învaţat el acolo, în Adunarile lor, că şi ia  foc. Atîta patimă pune în discuţie, încît ne-am putea lua chiar la bătaie, dacă n-aş fi, un pic, mai atentă la modul cum pun problema. Cu toate acestea, aproape toate încercările mele de a purta o conversaţie echilibrată şi în termini creştineşti, au eşuat, de fiecare dată. E de ajuns o scînteie şi transformă, ceea ce se voia, în intenţia mea, a fi o discuţie obişnuită, aşezată, într-o adevarată dispută. Orice termen de care mă folosesc, îi dă amicului meu “tema” pentru un adevărat discurs. Un teren de luptă, mai précis.
  Cunoscător al Sfintei Scripturi, virgulă cu virgulă, dă acesteia o interpretare care aproape că te convinge că lucrurile stau exact aşa cum ţi le înfăţişează el -şi gruparea religioasă din care el face parte- şi, aproape că mă convinge să cred, de multe ori, după disputele noastre, că sînt în înşelare, în religia mea. Şi aproape că ar reuşi să mă convingă dacă nu ar vorbi, dacă nu şi-ar expune spiciul cu atîta patimă şi cu gesticulări spaţiale… Aproape cu ură, aş zice. Şi tocmai acest lucru mă trezeşte…
…Dumnezeu i-a harazit, acestui om, multi talanţi. A lucrat cu multă migală, cu meticulozitate, minuţios, la cearea lui. Frumos la chip, aproape angelic, musician, poet, pictor, intelligent -nativ- …pare un om blînd -şi chiar este-, şi oarecum aşezat la vorbă şi la faptă. Pare şi chiar este! Dar toate pînă…la momentul discuţiei pe teme religioase Atunci devine, dintr-o dată, altfel. Se încruntă şi se înnegreşte la faţă. Apasă cuvintele, găsind  "argumente”  solide, din care nu lipsesc citatele biblice -la obiect, add litteram-, dar şi cîteva “epitete” fermecătoare la adresa mea şi a religiei mele, dar cu precădere, la adresa mai-marilor religiei mele, cărora, din păcate, nu le pot lua apărarea, pt că au destule insuficienţe. Drept pentru care, gata!!!, mi-a închis gura amicul meu!...
 Creştinismul, în esenţa sa, constă, în fond, în sfinţirea sufletului. În a te strădui să fii mai bun…
…A fi creştin, în opinia mea, înseamnă a fi ..generos. O generozitate izvorîtă din blîndeţe. Blindeţe izvorîtă din bunătate. Bunătate izvorîtă din dragoste. Din dragoste faţă de Cuvîntul Domnului, care ne învaţă, ne porunceşte chiar, să avem dragoste faţă de aproapele, indifferent cine este acest aproape. ”Cum ţi-e viaţa aşa ţi-e şi credinţa!”, zicea Pr. Arsenie Boca. Dar eu aş îndrăzni şi aş pune în ordine inversă cuvintele părintelui Boca, şi aş zice: cum ţi-e credinţa aşa îţi e şi viaţa!...
Personal, sînt… un stînjenitor monument de superficialitate, în multe privinţe, dar, ca orice om, cred, am, şi eu, profunzimile mele, măcar în anumite lucruri. Şi cred, cu tărie, spre ex, că, în fiecare dintre noi, există CEVA-ul acela care, mai devreme sau mai tîrziu, ne va unifica în cunoaşterea lui Dumnezeu, aşa încît să facem lucrurile bine-plăcute LUI! Cred -şi sper!- că va veni o vreme cînd nu vom mai fi: evrei sau masoni, ortodocşi sau catolici, adventişti sau musulmani, baptişti sau stilişti. Visarionişti. Bărbaţi sau femei, şi/sau mai ştiu eu ce alte “invenţii religioase”, ci  vom fi: OAMENI…vom fi CREŞTINI, cu majuscule, stăruind în cunoaşterea lui Dumnezeu, în aşa fel, încît, fiecare dintre noi, să-L aibe în inima lui, în mintea lui, în viaţa lui, în toată vremea şi-n tot locul! Ca astfel să ducem o viaţă care să  ne recomande la…Dumnezeu. ”Măsura credinţei în Dumnezeu, să ne fie măsura vieţii!”
…………………………………………………………………………………………….
…Nu din vorbele noastre, ci din faptele noastre să reiasă credinţa noastră! "Căci poţi fi un cunoscator şi un bun orator al citatelor Sfintei Scripturi, dar un slab interpret”. Un practicant de mîna a-doua. Un “creştin la fără frecvenţă”, cum m-a catalogat pe mine un oarecare, într-o zi, pentru că adusesem nişte critici cuiva la care ţinea.
  Să aplici învaţătura Sfintei Scripturi în viaţa ta, să încerci să trăieşti respectînd Poruncile lui Dumnezeu!  să nu uiţi, niciodată ceea ce Hristos Însuşi iţi porunceşte în: ”Iubiţi-vă unul pe altul, şi fiţi iertători faţă de cei care vă greşesc…!” Poruncă în care, eu, cred că se regăsesc toate celelalte porunci- . Aceasta este adevărata religie!
Aceasta aş vrea să fie religia mea şi a altora! A tuturor semenilor mei, indifferent de confesiunea din care fac parte. Hristos s-a răstignit pentru noi toţi! Şi eu zic, c-ar fi ideal dacă nu L-am mai răstigni şi noi, iar şi iar, cu doctrinele noastre! Ci doar să facem ceea ce EL ne-a poruncit, în Porunca Iubirii, şi mai ales să luăm seama măcar la una dintre Fericirile din Predica de pe Munte, şi anume: "Fericiţi cei care ascultă cuvîntul lui Dumnezeu şi-l împlineşte pe el!"

miercuri, 9 aprilie 2014

Povestire de Pr Paulin Lecca


  Citesc "Jurnal duhovnicesc", al părintelui Paulin Lecca, o carte apărută anul trecut -2013-. Am mai citit cîteva cărţi de-ale părintelui Lecca, altfel de cărţi, care mi-au plăcut maxim. Jurnalul însă, are ceva special. Iţi face nişte "descoperiri" ale firii şi ale sufletului Părintelui Lecca. Descoperiri ale trudei de zi cu zi/de ceas de ceas, de a se ţine departe de pătima, care vine şi se luptă cu tine pînă la epuizare...indiferent de statutul tău social si/sau duhovnicesc...
 Îmi place deschiderea debordantă cu care îşi spune "neputinţele". Şi îmi place, poate, şi pentru că, într-un fel îi semăn. Căci şi eu, ca şi sfinţia sa, zic şi apoi îmi pare rău, am remuşcări fiindcă am zis sau...nu zic şi, şi în acest caz am remuşcări fiindcă nu am zis...şi mai fac, uneori, şi "nefăcute", mai glumesc fără rost şi... etc. Mai fac, ce-i drept, şi din cele bune şi mă străduiesc, ducînd o luptă cu "neputinţele" mele, însă, în niciun caz nu-s eu la măsurile sfinţiei sale, dar îmi place maxim  "personajul" Paulin Lecca... 
 L-am citit pe nerăsuflate, cu pixu-n mînă şi cu caietul de notiţe lîngă...Îmi place că nu se sfieşte să spună lucrurilor pe nume. Iar mie îmi plac oamenii care nu se ascund, cu vorbele, după...cireş. Cu-atît mai mult cu cît, sfinţia sa, a fost un înduhovnicit. Preot, exarh...şi nu s-a jenat să spună verde-n faţă ce era de spus...
  Am extras o "nefăcută", nu de-a sfinţiei sale, ci de-a unui "coleg" de breaslă, ca să zic aşa...care m-a amuzat teribil. M-a amuzat. Da. Prin tragismul ei, întîmplarea este...amuzantă. Iat-o:
" La Frăsinei venea un băiat epileptic, însoţit de tatăl lui. L-am văzut şi între crize, tot nelniştit, căci era stăpînit de un duh al "ghiduşiilor" fără rost. Părintele X, nesocotind învăţăturile evanghelice, îi ceruse tatălui acestui nefericit, o sumă de bani, considerabilă, pentru a-i citi rugăciunile de dezlegare ale Sf Vasile cel Mare. Era prin 1947, pe vremea inflaţiei...
Dar iată că, în Biserică, stînd în genunchi sub epitrahil, băiatul intrase într-o teribilă stare de agitaţie-motorie! Şi cum părintele X îi poruncea duhului necurat să iasă, acesta îi răspundea prin gura băiatului: Hoţule, ai cerut bani şi acum îmi porunceşti să ies?
Ceea ce este înfricoşător şi pe deplin edificator, este faptul că bietul copil nici nu ştia de tîrgul făcut de tatăl lui cu preotul X!
.........................................................................................................
 Aşadar, iată ce se întîmplă în cazurile în care noi, preoţii ( nemulţumiţi cu ceea ce ni se cuvine de drept! ), cerem foloase nemeritate, uitînd să dăm în dar aproapelui, ceea ce am primit în dar de la Dumnezeu!", subliniază părintele Paulin Lecca.

 De regulă, nu-mi place să scriu, ceea ce alţii au scris deja, să fac un fel de copy-paste, cum se zice. Imi displace total şi nu agreez nicicum ideea. Însă aces pasaj, din Cartea, "Jurnal duhovnicesc" a părintelui Paulin Lecca, pur şi simplu m-a fermecat, aşa încît l-am reprodus în întregime. 
 Vă recomand, cu căldură, Cartea! Veţi avea multe de reţinut din ea!

marți, 8 aprilie 2014

Fragment 13 la Paraclis Pr Boca



                                                                           
  Fragment din Paraclisul  Pr Arsenie Boca. Interpretează psalt: Petre Moise.

luni, 7 aprilie 2014

Bunul meu părinte Nicodim Bujor

  Am mai scris despre "giumbuşlucurile" părintelui Nicodim Bujor.  Relaţia mea cu el -sau a lui cu mine ( Domnul ştie! )-, nu mai este niciun secret pentru nimeni. Am spus şi răs-spus...
  Ei bine, în ultimul timp, cîteva luni bune, nu am mai avut parte de ceva demn de consemnat. doar că mergeam şi aprindeam candela în micuţul Paraclis, unde sălăşluieşte BĂTRÎNUL meu, bunul şi blîndul Părinte Nicodim Bujor, alături şi dimpreună cu Maica Domnului şi alţi Sfînţi apropiaţi sufletului meu. La aprinderea candelei ( care, na, se mai şi stinge dacă nu te preocupi ca ea să rămînă permanent aprinsă, plus că..vrăjmaşul, niciodată nu oboseşte. Uneori îşi permite să se  "giumbuşlucărească" şi-mi stinge candela, eu iarăşi o reaprind şi ...tot aşa, de cîteva ori, pînă cînd ajung să schimb N fitile şi să-i spun franc BĂTRÎNULUI,  că eu am aprins-o pentru ultima oară, aşa că, să facă bine, să aibă grijă ca ea, candela, să nu mai fie la cheremul "cuiva", ci să rămînă aprinsă prin grija dumnealui...Îl cam boscorodeam, recunosc! Dar, BĂTRÎNUL meu, scump şi drag, e învăţat cu "boscorodeala" mea. El îmi ştie toate neputinţele, fiindcă lui îi fac capul arşice...zi de zi, cu toate zdroabele şi "neputinţele" mele... 
  Aşa că, în ultimele luni, în afară de episoadele cu stinsul şi reaprinsul candelei şi cu cîte un mic schimb de replici şi priviri ( din care, recunosc, nu am mai înţeles mare lucru!!! ), nu s-a mai "întîmplat" nimic special...nu-mi mai repartizase de ceva vreme, porţia de zîmbet. Ba , parcă era chiar întristat, ceea ce nu era tocmai un semn bun.
  Azi, la prînz, am deschis calculatorul şi m-am dus să caut în mail ( Pe ecran am o fotografie de-a Părintelui Nicodim Bujor, în care sfinţia sa, binecuvîntează. Şi cu el, prin intermediul acelei imagini, am, ori de cîte ori închidd şi/sau deschid acel computer, "vorbesc" cu părintele...de-ale noastre!!! ), şi pînă se derula operaţiunea de deschidere a mail-ului, îi zic părintelui: 
-  Sărutmîna scump şi drag Părinte! Ce să fac? Deschid şi io, părinte, în ideea că am să primesc vestea mult aşteptată. Dar, ce se putea "întîmpla" de aseară, de cînd am închis calculatorul ( mai exact astă-noapte!!! ) şi pînă acum!!! Însă eu, AM DREPTUL să sper!... Că d-aia strig la Dumnezeu! Ca să mă audă!!!... Cu-n pic de ajutor de la sfinţia ta, sigur că..lucrurile s-ar putea..întîmpla!!...
 Recunosc, nu eram deloc încrezătoare; aşteptam un răspuns care ştiam că nu avea cum să vină atît de rapid. Nici Armata Salvării nu vine aşa prompt!!! Aşa că nici eu nu mă puteam aştepta la miracole. Părintele mă privea, parcă impasibil. În ultimul timp, simt că mă iubeşte mai puţin (Hmm). Nu ştiu dacă i-am dat motive, însă neştiind logica Sfinţilor lui Dumnezeu ( printre care, nădăjduiesc, că şi dînsul se află! ), nu pot analiza corect. Îi mai spun un sarutmîna ta, părintele meu drag şi scump, îl mai asigur de dragostea mea, prin cîteva cuvinte, şi trec la rasfoirea mail-ului. Nu era nimic nou! Numai şi numai rahaturi, publicitatea care-mi intra cu anasîna şi căreia nu-i pot veni de hac!
Răsfoiesc prin calculator, boscorodindu-l pe BĂTRÎNUL meu şi reproşîndu-i că m-a cam uitat. Bătrînul schiţează, şugubăţ, un zîmbet discret.
  Slavă Domnului că, în sfîrşit, mai faci asta, părintele meu drag!, îi zic, şi-mi continui răsfoirea.
 Răsfoind însă, gîndul îmi spune:
- Nu-i nimic! Acum, nu vei găsi nimic demn de luat în seamă, dar..orice se poate întîmpla în secunda următoare! La Dumnezeu toate sînt cu putinţă, că.."repede aleargă Cuvîntul Lui!"
- Da, gîndule! Cred! Doar că..mai cad şi eu! În deznădejde!, îi răspund gîndului.
- Să crezi şi să nu te îndoieşti în inima ta!, mă asaltează gîndul.
- Offff, gîndule! De-aş putea avea aşa o CREDINŢĂ!...
Şi, pînă să mai am un schimb de "opinii" cu GÎNDUL, iată că intră un mail...
Nu era mail-ul aşteptat de mine, ca răspuns la un mail trimis aseară, însă era un răspuns la un alt mail, răspuns pe care-l aşteptasem, inutil, cîteva zile... la care renunţasem să mai aştept un răspuns, fie el şi negativ. Mail-ul conţinea un mesaj pozitiv!!!...
 Cu siguraţă că, peste ceva vreme, voi primi răspuns şi la mail-ul trimis aseară!
Slavă lui Dumnezeu!
Binecuvîntare scumpului meu părinte Nicodim Bujor! Cel care mă îmbărbătează în căderile mele!
                                                                         
Antoaneta
7 aprilie 2014