Parintele Nicodim Bujor

Pios omagiu Avraamului meu, Părintele Nicodim Bujor

 

Astă seară, în jurul orei 21,00, se împlinesc 4 ani de la plecarea părintelui meu drag, scump şi sfînt, Nicodim Bujor, la Domnul! Era seara de 30 ianuarie 2011. Era zi de duminică!...
 Părintele Nicodim Bujor a venit pe lume într-o zi de mare sărbătoare pentru ortodocşi ( 5 mai 1915 ), Sf Irina şi a fost chemat la Domnul pe 30 ianuarie 2011, tot într-o zi de mare sărbătoare ortodoxă, Sfinţii Trei Ierahi, Trei STELE prealuminoase ale Bisericii Apostolice. Iată două "coincidenţe" care îmi dau nădejde şi-mi confirmă, totodată -dacă mai era nevoie!!- că, DA, părintele Nicodim Bujor a fost şi rămîne o prealuminoasă STEA a Bisericii Ortodoxe din Romînia. Omul, după cum observăm cu toţii, nu vine pe lume cînd vrea el, nici nu pleacă după voia lui, ci atunci cînd Domnul rînduieşte! Şi aşa i-a rînduit lui Domnul, Cel pe Care părintele Nicodim Bujor l-a slăvit prin faptă bună, prin blîndeţea vorbei, prin dragostea de semeni, prin bunătatea şi iubirea cu care ne întîmpina de fiecare dată cînd îi călcam pragul!
 Mă doare că, deşi scriitoarea Mihaela Ion a scris despre Părintele Nicodim Bujor, totuşi, sfinţia sa continuă să rămînă un...ilustru necunoscut! Toţi discipolii lui: TAC! Desigur că ei ar putea spune despre BĂTRÎNUL Nicodim Bujor, cu mult mai mult decît o putem spune noi, cei care am încercat, oarecum, să ne facem auzit glasul. Eu însămi am scris o carte în care povestesc despre relaţia mea cu Părintele, dar nu-i suficient pentru un Avva care a dat naţiunii ortodoxe române cel mai frumos acatist, dumnezeiesc aş îndrăzni a zice, Acatistul Sfîntului Calinic de la Cernica, Acatist pe care bunul şi blîndul părinte, eruditul monah, protosinghelul  Nicodim Bujor, la conceput, atenţie!!!, cu un an înaintea canonizării Sfîntului (Asta ca să nu se mai tot trîmbiţeze aiurea că nu e bine să scriem sau să citim acatiste părintelui Arsenie Boca ori Părintelui Ilie Lăcătuşu, care, după cum deja ştie o lume-ntreagă sînt mari făcători de minuni spre slava lui Dumnezeu şi cu Harul LUI! )! Părintele Nicodim Bujor a şi participat, cu toată fiinţa lui, la canonizarea Sf Calinic, lucru pe care mi l-a povestit de N ori cu revărsare de inimă. Trăia fiecare cuvînt rostit! La preţuit enorm pe Sf Calinic, iar pe noi ne trimitea să-i cerem ajutorul la necaz şi ne povăţuia să avem mare credinţă cînd mergem la Sfîntul Calinic, ca, zicea părintele, "e mare făcător de minuni, Sf Calinic!", şi...aşa este...Eu m-am convins, şi nu o dată, de acest lucru...
 Ii mulţumesc pentru aceasta, părintelui Nicodim Bujor! Avraamului meu!
 Despre BĂTRÎNUL Nicodim Bujor, acest brav soldat al lui Hristos, aş scrie fără oprire, fiindcă l-am cunoscut bine şi sîmt că nu-s de prisos cuvintele şi că TREBUIE să se vorbească, să se scrie despre sfinţia sa! Dacă o mare parte din viaţa lui, el a fost într-un oarecare anonimat, din pricina necruţătoarei lui boli, care l-a ţintuit la pat multă vreme, nu este drept ca el să rămînă pe mai departe aşa un...anonim, un...ilustru necunoscut! Măcar şi pentru faptul că la Cernica şi prin alte locuri ctitorite de Sf Calinic, se slujeste Sf Maslu şi se citeşte pentru bolnavi Acatsitul scris de părintele Nicodim Bujor! Lumea TREBUIE să ştie cine a fost cel care a creionat atît de mîngîietor, cuvinte care te înalţă şi te tămăduiesc sufleteşte şi trupeşte!
 Mă voi opri acum, dar vă invit să-mi citiţi cartea: "Dragul, scumpul şi sfîntul meu Părinte, Nicodim Bujor, un ...ilustru necunoscut, autorul Acatistului Sf Calinic de la Cernica". O carte scrisă cu şi din dragoste pentru părintele Nicodim Bujor, cu umor, cu multă dăruire, cu suflet pentru..suflet!

  "Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste voi toţi!" acum şi în veac, dragii mei! (Pr Nicodim Bujor)

Un pios omagiu părintelui Nicodim Bujor, Avraamul meu, la 4 ani de la plecarea lui la Domnul (30 ian 2011-30 ian 2015)!

Se cuvenea, pentru dragostea ce-i port dar, mai ales, pentru dragostea ce-mi poartă bunul, dragul, scumpul şi sfîntul meu Părinte, Nicodim Bujor, să-i aduc astăzi, 30 ian 2015, la 4 ani de la plecarea sfinţiei sale la Domnul, un pios omagiu şi să-i zic un...Hristos a Înviat, părinte Nicodim! Te iubesc şi te port VIU în inima ma mereu, Avraamul meu!

4 ani de la plecarea Avraamului meu la Domnul! Pios omagiu, bunule Părinte Nicodim Bujor!

                                                   Luminătorii cei mari ai Bisericii:
                                  Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gură de Aur
                                         

Pe apărătorii și luminătorii cei mari și stîlpii cei neclintiți ai Bisericii Apostolice, podoabele cele mai alese ale ierarhilor, ai lumii învățători, pe Vasilie cel Mare (cel cu dumnezeiască minte), pe Grigorie (cel cu dulce glas) si pe Ioan (luminătorul a toată lumea), noi cei care ne bucurăm de învățăturile lor și ne luptăm cu noi înține și cu alții să le păstrăm și să le împlinim, cu dragoste și cu evlavie să-i cinstim!

Nu-s destoinică eu, netrebnica, a deschide buzele mele și a-i lăuda cum se cuvine pe acești Trei Mari ierarhi și Preoți ai lui Dumnezeu, însă nu pot tăcea și întru slava lui Dumnezeu, Cel care ni i-a daruit, îndrăznesc astăzi sa le spun: Bucurati-va, voi aleșii Sfintei Treimi, voi cele TREI FLORI bine-mirositoare ale Gradinii celei nestricăcioase, voi îngeri pămîntești și oameni ceresti! Care ați covîrșit mintea omenească cu darurile cele multe și cu înmulțirea talanților pe care i-ați primit în dar de la Dumnezeu!

Asemenea vouă, Sfinților TREI IERARHI ai lui Dumnezeu si ai Bisericii Apostolice, îl număr, eu netrebnica, pe dragul, scumpul si sfintul meu Părinte, Nicodim Bujor, cel ce a fost chemat la Domnul în urmă cu 4 ani, în chiar ziua sărbătoririi voastre de către creștinătatea ortodoxă! Și acesta este pentru mine un semn, în plus, că părintele Nicodim Bujor este un bineplăcut al lui Dumnezeu, care s-a arătat în toată viața lui ca un Înger în trup de om, un vrednic soldat al lui Hristos, o prealuminată stea a Bisericii Ortodoxe! Asemenea vouă IERAHILOR Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur a fost Părintele Nicodim Bujor, cel care a slăvit prin viața sa pe Domnul, a cinstit-o cu mare evlavie pe Maica Domnului si l-a cinstit cu credincioșie pe Sfîntul Calinic de la Cernica, căruia i-a dedicat si Acatistul, spre slava lui Dumnezeu și bucuria celor care-l citesc! De aceea în acesată Sfîntă Zi, îmi înalț gîndul la Dumnezeul Luminilor și îngenunchind, aduc mulțumire SFINTEI TREIMI pentru darul pe care eu l-am primit de la Dumnezeu: bunul, blîndul si sfîntul părinte Nicodim Bujor, Avraamul meu!

Binecuvînat ești Doamne Dumnezeul meu întru SFINȚII în care ai binevoit!

În această Sfîntă Zi a Ortodoxiei noastre, spre cinstirea Sfinților TREI IERARHI, zi în care dragul, scumpul și sfîntul meu părinte Nicodim Bujor a fost chemat la Domnul (în urmă cu 4 ani, 30 ian 2011, duminică seara la orele 21,00), vreau să împart cu voi creștinii o scumpă si sfîntă binecuvîntare pe care părintele mi-a încredințat-o mie, spre a o împărtăși celor ce vor să o primească! Iat-o:

Pios omagiu îți aduc astăzi, la 4 ani de la plecarea sfinției tale la Domnul, drag, scump si sfînt Părinte, Nicodim Bujor, AVRAAMUL meu!

Atenţie la LUPII în piei de OAIE!!! / Falşi preoţi

  Mă sună un amic de dimineaţă şi-mi zice că a postat pe Youtube un clip cu o nouă înregistrare. Dau căutare şi, pentru că numele lui începea cu M,  îmi apar nişte filmulete al căror prime imagini mi-au atras atenţia. Nu era amicul meu în imagini şi nici cîntare nu era. Ci o altfel de "psalmodiere"...!!!

Am devenit ceva mai atentă şi am poposit pe un clip.
Daomneee, mare-i gradina Ta, dar şi cea a Satanei este şi ea destul de...spaţioasă și în care mişună fel de fel de jivine!! Aici, în acest colţişor din "grădina" cu pricina, un burdihănos îmbrăcat într-o sutană slinoasă, postat în faţa unor Icoane -bine plasate în fundal!!!- se străduia să ne arate cît de profund este el aplecat asupra Scripturii, drept pentru care ne explica, pe-ndelete, şi nouă, cretinoizilor, Psalmul 3, al lui David. Ooo, dar ce peroraţie!!! Doamneee, pentru a cîta oară îmi araţi cît de "iscusit" e Satan în oratoria lui şi cît de bine cunoaşte el Scriptura pe de rost!!!

 Dotat cu memorie de elefant, individu' burdihănoso-slinos, care abia-şi mai trăgea răsuflarea de pe sub kintalele de grăsime şi probabil şi după numărul paharelor şi a licorii lui Bachus îngurgitate aseară, se-aşează pe poveste şi-nşiră..."mărgăritare duhovniceşti"...Cînd se porneşte burdihănosu' ăsta, abia-abia dacă-l mai poate orpri moderatorul, pe care, de altfel, îl ştiu destul de iscusit în arta NLP...şi a conversaţiei cît şi a interviului...
 Dacă nu l-aş cunoaşte pe burdihănos, aproape că m-ar convinge că lucrează pentru Dumnezeu şi pentru oameni. Dar, cunoscîndu-l, ştiu că el LUCREAZĂ doar în scop personal. Ce mă convinge definitiv şi irevocabil de acest lucru? Faptul că, la finalul celor 10, 32 minute ale clipului cu pricina, ne spune la ce număr de telefon l-am putea găsi. Ne asigurase de la inceputul filmuletului că el este un foarte priceput in a dezlega.."enigme", mai aexact CAZuri dificile. Care dificil?, mă întreb. Căci mai dificil de rezolvat, decît CAZul lui, nu ştiu să fie altul...
  Dragi cititori, mi-aş dori foarte mult să fiţi cu băgare de seamă cui vă încredinţaţi sufletele voastre şi, de ce nu, şi puţinii voștri bănuţi!

Satan şi-a îmbunătăţit sistemul de racolare şi, prin tehnica ultrasofisticată, se stecoară în casele şi inimile voastre, ca, mai apoi, să vă golească portofelele...Ba am auzit că s-au "strecurat" unii şi prin aşternuturile voastre...Spre..."purificare!!!" Dar, nu-i cazul aici... Burdihănosu' oricum..nu mai poate, din cîte aud... El are doar mania...maşinilor vechi cu ștaif! Aşternuturile le-a pus în cui...

Oameni buni, fiţi foarte atenţi la Lupii în piei de Oaie! Au un limbaj oratoric bine pus la punct! Satan şi toţi ÎNGERII CĂZUŢI ştiu Biblia pe de rost! Asa că, oratoria slujitorilor lui este bine garnisita cu citate din Scriptura, cu explicaţii din Sf Evanghelie, cu vorbe de duh, dar ei sînt stăpîniţi doar de duhul finanţist şi de nestamutata dorinţă de a vă ameţi de cap şi a pune mîna pe agoniseala voastră.

Indivizi fără scrupule, îmbrăcaţi în sutane, umblă pe internet, pe Feisbuc şi pe Youtube, propovăduind bla bla bla-uri pe care mulţi dintre noi vrem să le auzim şi pentru care sîntem în stare să ne dăm ultimul crăiţar întru...rezolvarea probemelor noastre! Vreau să vă spun acum, aici, dragi creştini, frac: Nu problemele voastre le rezolvaţi! Ci "problemele " individului burdihănos (în cazul ăsta; dar mai sînt şi indivizi supli şi unii foarte spilcuiţi -ooo, dar ce pantofi de lac au, ce cristale zwarovski poartă, ce parfumuri!!!)- şi..fel de fel de neisprăviţi, îmbrăcaţi în sutană, care ştiu jongleria cu care să vă "subtilizeze" banu' din cont, întru..."rezolvarea grijilor” și a problemelor voastre!!!)!!! Ca să poată el, mai apoi, să-şi plimbe kintalele de slănină într-un Jeep de epocă! Atenţie, individului burdihănos, "pr MMBota", îi plac maşinile de epocă şi jeep-urile, drept pentru care, pentru a procura bani pentru întreţinerea lor, care-i foarte costisitoare, umblă îmbrăcat în sutană...Tipul nu face parte din nicio Biserică; nici măcar din una Paralelă cu BOR!!!, ci e un individ care-şi face veacul de unul singur sau însoţit de fiul său -student la Teologie!!!- şi, cîte o dată, de un bun amic, care-i cîntă, uneori, în strună, adresîndu-i-se cu apelativul: "părintele Bota" -spre orgasmica fericire a burdihănosului slinos-, şi-şi face veacul, spuneam,  pe la hramuri, prin Cimitire -mai o pomenire de 40 de zile, mai o "povaţă", mai o "mîngîiere şi-o vorbă de duh pentru vreo văduvă neconsolată!!", vorbind cu de la sine pogorămînt, celor ce-s dispusi să îl asculte şi să-i mai dea lui cîte un Acatist spre..."rezolvarea problemeleor"...burdihănosului, că nu a celor care au plătit Acatsistul, în niciun caz, individul burdihănos fiind un simplu şarlatan, în opinia mea.... Acum, mai nou, şi-a făcut intrarea pe Youtube!! Şi-a găsit, burdihănosu', vocaţia!! Să te ţii fraieri neneacă! Aici, are Balta..peşte, din destul!! Ohh, cine nu l-ar lua în seamă pe "bunul orator","pr B", pe "pr prof MMB", în zisa moderatorului, moderator care-i chiar convins de ceea ce afirmă cît şi de vocaţia acestui individ burdihănoso-slinos!!, căruia el, moderatorul, i-a căzut pradă (burdihănosului-slinos), spre maxima bucurie și atingerea targetului acestuia...Auzi tu cititorule: "tălmăcirea sau..explicaţii la Psalmul X"... Ce nevoie are omul să-i explice "pr prof MMB" psalmul x? Singur nu şi-o da omu' explicaţii? Trebe' ajutat? O, Doamne! se zice că : "Jmecherul nu-ţi întinde sfoara, dacă tu, fraieru', nu i-o laşi la îndemînă!!"...

 Mi-am rupt iar timp din timpul meu, dragi cititori, ca să vi-l aduc în atenţie încă o dată pe acest LUP îmbrăcat în piei de Oaie: "pr MMB", "pr prf MMB", auzi tu: "profesor?" "Preot profesor!!!" Mă ia capu'... Profesor în jonglerii, poate... 
Vi l-am mai adus în atenţie acum aproape doi ani (Tre' să fie pe-aici, pe undeva, pe Blog un articol ). El a perseverat in VOCAŢIA lui de popă-răspopit, iar voi, cei care i-aţi căzut în plasă, v-aţi înmulţit în loc să vă împuţinaţi! ( mi-am dat seama după Jeepul în care l-am văzut duminica trecută, întîmplător, din mersul mașinii mele, în curtea unei ”biserici”, unde, probabil, mersese la..acostat naivi...În sutană e cel mai uşor de obţinut rezltate!!! Şi încă din cele cu...multe zerouri în coadă...) Aştept şi eu să-mi mărturisească, măcar şi un singur om, "rezolvarea" de care s-a bucurat din partea individului burdihănoso-slinos, care "a citit Psaltirea pînă a rupt-o", după cum el însuşi vă mărturisea într-un clip mai vechi... Da, a citit-o, dar ceea ce NU ŞTIŢI voi este aceea că, nu pentru voi a citit-o -ca să vă faceţi voi bine de bolile voastre şi de...NAIVITATE-, şi nici n-a citit-o de la cap la coadă, aşa cum e firesc a se citi Psaltirea lui David, ci...de la coadă la cap, spre...prostirea voastră şi a celor cărora el, burdihănosu-slinos şi gaşca, le poartă pică!!! Ferească Dumnezeu să-i pici la ”blagoslovenie” burdihănosului slinos! Nu te mai curăţeşti nici cu 999 de Sfinte Masluri făcute de cei mai îmbunătăţiţi preoti!!! Pe mine, pentru că m-am luat de PRACTICA lor şi pentru că NU-i RECUNOSC de preoţi (pe el şi pe aliaţii lui; că mulţi sînt!! Mare-i grădina lui Satan!!!), unul din GAŞCĂ m-a "mîngîiat", acum vreo 10 zile, cu-o "dulce binecuvîntare"...( Mă piş pe "legăturile" lui, vorba monahului-stareț Ioasaf -starețu' de la Cotmeana-, ca să se dezlege el de spurcăciunile lui şi de răutăţile invocate asupra mea...)

Eu, n-am să tac! N-am să tac, "pr prof MMB!", şi n-am să tac "cuvioşilor!!"...Ştiu că citiţi, aşa că...LECTURĂ binecuvîntată! Dea Domnul să vă insufle Frica de EL!

TEME-TE, de  Dumnezeu, tu slinoso-burdihănosule! Teme-te, de Dumnezeu!, tu cel ce speri că fără muncă vei obţine milionul de euro "care se află-n Univers", pus anume pentru tine care-n loc sa mergi la munca, visezi... 

Teme-te, de Dumnezeu, tu individ  fară scrupule, care ÎL pîngăreşti pe Hristos...îmbrăcînd şi dezbrăcînd haine preoţeşti ba într-o așa-zisă Mitropolie ba în alta, una mai dubioasă decît alta....jucîndu-te de-a preoţia, păcălind naivii!...

Preoţia lui Dumnezeu este smerenie, e bunătate, e dragoste şi nu..ŞARLATANIE!

 Bagă-ţi minţile-n cap, individule burdihănoso-slinos! Bagă-ţi minţile-n cap tu, oricinea-i fi, care te-mbraci în veşminte preoţeşti şi te prefaci a fi...preot al lui Dumnezeu! Bagă la Psaltire de la coadă la cap cît pofteşti!! Domnul îţi va răsplăti ţie şi casei tale!" Cine blesteamă, de blestem are parte!!"...Lui Dumnezeu nu-i place bolboroseala! Ci graiul pur!...

Da, Hristos Domnul a spus: "acolo unde se vor aduna doi sau trei în Numele Meu, acolo voi fi şi Eu!", dar, ia aminte burdihănosule-slinos, nu-l poţi aduce pe Hristos pe masa unde cu un ceas în urmă mişunau pisicile şi cîini cu picioarele murdare de pe afară şi unde fumul ţigării e taiat cu cuţitul!! ( am văzut asta, în decorul unde "pr B" îşi făcea litania, că Liturghie nu-i pot zice ) Şi nu-l poţi aduce pe Hristos, cînd tu, cel care faci pe preotul, ţi-ai bătut nevasta de ai ascultat-o cu urechea, de cu seară. Nu-L poţi invita pe Hristos în cocină! Tre' să te curăţeşti mai înainte şi tu şi casa ta şi locul în care Îl inviţi! Să pui olecuţă de postire, să nu mai blestemi,/ameninţi şi...cîte altele...
S-avem, aşadar, îndrăzneală înaintea lui Hristos, dar...cu măsură măsurată!...
Fraţi creştini, fiţi atenţi, dară, la...falşii preoţi!

Banii, fericirea...

Artistului plastic A Rădoi, de Elena Trifan

Artistului plastic A Rădoi
            (de Elena Trifan)

Suferinţa-i viforoasă

S-a născut în flori de gând

Şi-ntr-o mână înţeleaptă

De-a crea flori pe pământ.

Este lacrima izbânzii

Împlinită în cuvânt.

Este-a cerului strigare

De-a da roade pe pământ.

Fie-i mintea luminată

De a cerului puteri

Şi în taina iscusinţei

Să clădească visu-i drept!

APOTEOZĂ

               de Elena Trifan

E puterea minţii roată

De idei şi de scântei.

E triumful biruinţei

 Într-o seară cu mulţi zei.

                                            

                                         dna Elena Trifan, autoarea versurilor

Poeziile au fost inspirate de  activitatea Cenaclului literar “Octavian Goga”, Bucureşti, 19 decembrie 2014. Poezii publicate in Revista ”Singur”, ”Confluente literare” si altele.

(Lansarea cartii: ”Prigonitorilor mei...dragoste!!! sau Spovedania unui invins!”, scrisă de Antoaneta Rădoi ) Multumiri pentru frumoasele-i ginduri, doamnei Elena Trifan! Antoaneta R.

Autograf de la dl Aureliu Goci pentru Anto R

                                                 

Autografeee...by Anto R

                                                 

30 ianuarie 2011; Premoniţie??!!...legată de "Plecarea" Părintelui Nicodim Bujor

   Script postat de mine, Antoaneta Rădoi, pe Forumul CR-Ortodox, în seara zilei de 30 ianuarie 2011, exact în ceasul în care, bunul, blîndul, dragul, scumpul şi sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, îşi lua tămas-bun de la viaţa aceasta...

  Premoniţie??...

  Pe tot parcursul zilei de 30 ianuarie, eu luasem în mai multe rînduri cheile maşinii, cu gînd să mă duc la Bătrînul, la Cernica, dar tot în atîtea rînduri mă răzgîndisem şi mă întorsesem din prag. Apoi, seara, pe la orele 21,00 ( după cum se poate constata din postarea de pe Forum ), am intrat pe Forumul Creştin-Ortodox şi am răspuns unor mesaje, care de luni de zile -dacă nu cumva de vreo doi ani- îşi aşteptau răspunsul!!! Iată ce am scris pe FORUM în seara acelei zile, în care, la acea ora, la care postam, nu ştiam că părintele Nicodim Bujor, tocmai...pleca la Domnul! Am constatat însă a doua zi, pe la 10,oo, cînd un monah de la Cernica m-a sunat şi mi-a dat vestea...

”În urmă cu 2 ani am postat pe acest Forum un SCRIPT în care-mi exprimam o opinie personală în legatură cu Har-ismele preoților și am exemplificat chiar, dînd două nume. În urma postării mele, am primit cîteva mesaje în care eram rugată să dau adresele celor doi preoți despre care scrisesem. Am răspuns după cum am crezut de cuviință și după întrebările care mi se puneau. Astăzi am primit iarăși două mesaje, solicitindu-mi-se același lucru. Știu că sînt mulți oameni în nevoi și, deoarece nu vreau ca aceștia care au mare nevoie de ajutor să spere zadarnic, vreau astăzi să fac o lămurire pentru toți.
Eu am scris acum 2 ani pe forum despre doi preoți îmbunătățiți, înduhovniciți, care nu urmăreau cîștiguri materiale, ci cîștiguri...spirituale, adica ei, preoții respectivi, urmăreau cîștigarea de suflete pentru Dumnezeu. Și am scris aceasta pentru că pe forum tocmai erau niște discuții cam neplăcute la adresa preoțimii, cum că aceștia (majoritatea) pretind sume, destul de costisitoare, pentru ca ei să se roage pentru cei aflați în nevoi. Eu am intervenit, în scris și am afirmat că deși lucrurile, din păcate, sînt adevărate, totuși mai există, lînga noi, preoți care urmăresc mîntuirea noastră și binele veacului acestuia trecător, ajutîndu-ne pe noi cu rugăciunile lor stăruitoare către Dumnezeu. Postitori, buni, blînzi, nelacomi de arginți, desigur ca au mare trecere înaintea Domnului și că Dumnezeu le ascultă și le împlinește rugăciunile. Am avut bucuria să cunosc asemenea preoți, oameni ca și noi. Am cunoscut mai mulți, dar acolo numisem doi îngeri în trup, sfinți, pe pr NICODIM BUJOR (preot-călugăr, care a scris Acatistul Sfîntului Calinic de la Cernica, acatist după care se slujește astăzi în Mrea Cernica) și pe pr NICANOR LEMNE, de la Biserica din SILIȘTEA SNAGOVULUI de lîngă București. Oameni buni, acești preoți sînt trecuți de 95 de ani și, opinia mea este aceea că ei nu cred că mai pot primi oaspeți nici măcar pentru o binecuvîntare. Cel puțin părintele NICODIM BUJOR, căruia i-am făcut o vizită prin octombrie. Starea lui nu era deloc una favorabilă vizitelor. Și părintele Nicanor Lemne a trecut printr-o experiență delicată în 2010, stînd multă vreme pe la Urgență. Avînd în vedere starea lor de sănătate, eu CRED că este cazul să fim înțelegători și să nu-i mai inoportunăm cu prezența noastră. Pe părintele NICODIM Bujor chiar l-am întrebat în octombrie cînd l-am vizitat: Parinte cînd mai pot trece să vă văd? Iar dumnealui mi-a zis, șoptit, ca se jenează pentru starea sa. M-a durut să aud aceasta de la "bătrînul Nicodim", căci îi datorez mult și-apoi era prima oară cînd îmi dădea un astfel de răspuns. De regulă zicea că-l putem vizita 24 din 24. Acum îmi spusese aproape șoptit, fără vlagă, fără ca măcar să mă privească în ochi, că ...se jenează pentru starea sa. Am plecat de lîngă el aproape trăgînd de mine...
Am hotărît să vă spun tuturor celor interesați de cei DOI PĂRINȚI, cele de mai sus.
S-aveți LUMINĂ-n suflet!
Cu drag,
Antoaneta”

Ps: Am facut în text acum doar niște corecții f mici, strict necesare, dar textul de mai sus l-am postat in site-ul Cr-Ortodox, pe Forum, chiar in seara in care parintele Nicodim Bujor pleca la Domnul!... Premonitie...

Confluenţe Literare : SUFERINTA CREATIEI

Confluenţe Literare : SUFERINTA CREATIEI: SUFERINTA CREATIEI

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?

                            Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

                                           

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;

Căci rămîne stînca, deşi moare valul,

Dulce Romînie, asta ţi-o doresc!

 

Vis de răzbunare negru ca mormîntul

Spada ta de sînge, duşman spumegînd,

Şi deasupra idrei fluture cu vîntul

Visul tău de glorii falnic triumfînd.

Spună lumii large steaguri tricolore,

Spună ce-i poporul mare românesc,

Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,

Dulce Romînie asta ţi-o doresc!

 

 Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surîzînd,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,

El pe sînu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

 

 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tînără mireasă, mamă cu amor!

Fii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţă în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mîndrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

 De Mihail  Eminescu

Aduceri-aminte...

Aduceri-aminte...

1 Ianuarie 2015. Frig. Ger aş putea zice, avînd în vedere că Noul şi chipeşul An, a debutat, în forţă, cu -18, -20 grade la Bucureşti! Brrr!!! În casa mea ( din lipsa caloriferelor; pe care le-am desfiinţat fortuit, căci nefiind ele curăţate de cînd îi blocul ăsta construit, nu prea mai funcţionau la cote rezonabile, şi găsindu-mă eu mai isteaţă şi vrînd să le curăţ, le-am...curăţat!!!, aşa încît n-au mai vrut, blestematele, să se mai înşurubeze, neam, în zimţii piuliţelor, vehi şi ele de cînd lumea...aşa că, nepregătită fiind eu pentru o aşa „aventură”, m-am lipsit „bucuroasă” de neisprăvitele calorifere - bune, de altfel, la vremea lor!!!-, care au îndrăznit să-mi facă, în prag de iarnă, o asemenea supărare!!!; dar ce supărare mi-au făcut cu administratorul blocului, care nu voia nici în ruptu’ capului să oprească apa şi să golească instalaţiile ca să pot face cum se cuvine lucrarea, nu mai spun acum! ) tinde să se facă un ger mai ceva decît afară...

 Uitîndu-mă pe geamul de la bucătărie -în timp ce-mi beam o cafea la gura cuptorului de aragaz, de unde speram să-mi vină şi o rază de căldură deodată cu mirosul apetisant de sarmale-, văd troienele de nămeţi de pe terasa Hotelului Bulevard. Deodată m-am dus cu gîndul la troienele copilăriei mele.

 Erau nămeţi cît casele şi, adesea, chiar mai înalte decît unele case ale satului. Nouă copiilor, nici nu ne păsa. Nu ştiu cine făcea pîrtiile acelea minunate de pe uliţele satului! Mai ţin minte doar că în tot satul era, pe undeva pe la SMA ( Secţia de Mecanizare-Agricolă, sau ceva de gen; nu mai ştiu, acum, cum se intitulau aceste „Instituţii” ale statului, ale CAP-urilor -Cooperativa Agricolă de Producţie, cooperativă unde toată lumea muncea şi rodul muncii se împărţea, toamna, fiecăruia după „zilele-muncă” prestate la „colectiv”, adică la CAP ), un singur tractor cu lamă mare, care brăzda satul în lung şi-n lat. Dar uneori, cînd vîjgăraia era mare şi ninsoarea nu mai înceta nici ziua, nici nopatea, zile în şir, nimic nu-i mai venea de hac zăpezii şi troienele acopereau satul şi nu se mai vedea decît fumul sos pe coşurile sobelor încălzite la maximum de buştenii tăiaţi mărunt şi pregătiţi din timp de părinţii noştri grijulii şi gospodari!

 Noi copiii stăteam cît era ziulica de mare la săniuş. Îngheţam bocnă, ne curgeau mucii ca două lumînări de se făceau ţurţuri pe sub nas, ne îngheţa zăpada peste ghete, aveam sloiuri de gheaţă pîn la genunchi şi pe...turul pantalonilor -căci mai şi cădeam-, dîrdîiam ca nişte piftii, dar..nu ne lăsam convinşi de părinţi ori bunici să trecem în casă la căldurică! Nu ne lăsam convinşi nici măcar de ameninţarea vărguţei, pe care mama, necăjită că noi, uneori, nici măcar nu o auzeam cînd striga la noi, o învîrtea  în aer, strigînd la noi şi ameninţîndu-ne că, dacă nu trecem în casă, o să ne lase să dormim pe prispă (Care prispă? Că prispa nu se vai vedea de nămeţi!!!) şi o să „crăpăm” de frig!! Aş!!! Mai iubitoare decît mama mea, nu ştiu să fi fost o altă mamă din lume!!! Cînd ne vedea, în sfîrşit, în casă, ne drezbrăca, repejor, pînă la piele şi ne afunda în apa fierbinte din copaia gata pregătită, şi ne freca cu prosopul pînă ne înroşea pieile, iar noi urlam ca din gură de şarpe şi vărsam lacrimi şiroaie! Mama, biata de ea –„condamnată” să ne crească mai mult singură [ căci tata avea servici bun la oraş, de unde ne aducea cea mai bună pîine neagră ori intermediară pe care eu am mîncat-o vreodată, precum şi toate cele de trebuinţă unui trai bun; tata era inspector la Bancă; muncea mult, alergînd prin satele dimprejur, ca să adune banii de pe la debitori, şi venea acasă seara tîrziu frînt de alergătura zilei, aşa că..mamei îi revenea în familie şi munca de bărbat şi cea de femeie, de mamă şi de tată, totodată, şi de educator. Ei îi datorez „cei 7 ani de-acasă, şi multe DARURI am moştenitde la ea, cum ar fi agerimea minţii şi cîntărirea anumitor situaţii cît şi cele ce ţin de spirit; de la tatăl meu am moştenit scrisul frumos, caligrafic -ooo, dar cîte vărguţe a încasat Antoaneta la palmă pentru asta!!!; tatei îi plăcea să scriu frumos. Era marea lui dorinţă. El îmi oferea ABSOLUT tot ceea ce-mi era necesar dezvoltării mele fizice, morale şi..intelectuale (capitol în care este inclus şi SPIRITUL)!! Mulţumesc tată! Dumnezeu să vă aşeze de-a dreapta Sa, pe amîndoi! Dusu-v-aţi la Domnul, căci Domnul v-a chemat la El!. Marele meu regret este acela că..nu v-am arătat, cîtă vreme aţi trăit, cît de mult vă iubesc! Dar, nădăjduiesc în Domnul, că voi ştiaţi şi ştiţi asta!..Şi vă rog să mă iertaţi pentru toate „năstruşniciile” pe care eu le-am săvîrşit, ca un copil netrebnic, şi pentru că, poate -şi nu: poate!, ci sugur- uneori, voi demnii mei părinţi, a trebuit să vă ruşinaţi înaintea oamenilor, din pricina mea/a noastră! Nimic rău n-am făcut însă, cu bună ştiinţă! ], era uneori plină de năduf că nu o ascultam. Se temea să nu ne îmbolnăvim, de-atîta stat în ger, cu ţuţuri pe noi, uneori. Deşi nu ştiu de unde-i venea mamei temerea aceasta! Noi nu făceam parte dintr-un neam slăbănăgit karmic. Aveam potenţă spirituală, adunată în noi, neam după neam, de la multe generaţii! În neamul nostru, şi pe linie maternă şi pe linie paternă, NU FUSESE NIMENI suferind de vreo..incurabilă boală! Arar mai tuşeam iarna ori mai trăgeam cîte un strănut zdravăn! Eram oameni  SĂNĂTOŞI la mine, trup şi spirit! Sîntem!!! Dar biata mama se îngrijora de noi. Se gîndea, cum să nu se îmbolnăvească „mogîldeţele” astea, dacă toată ziulica stau îngheţaţi bocnă, deveniţi, parcă, nişte oameni de gheaţă?? Dar nouă, nu ne păsa! Ne dădeam cu sania, de la Primăria din sat, pînă la şoseaua ce trecea pe DN nu-ştiu-care, 2 km, în vale, chiar pe drumul pe care, posibil era să ne „intersectăm” cu căruţe ori cu vreun camion de mare tonaj. Ne duceam la vale, zburînd, ca vîntul şi ca vîntul, 2 km, după care veneam în deal, agale, alunecînd cu sanie cu tot, în toate direcţiile, ducîndu-ne în patinaj, mult înapoi în vale, după care reluam cazna, cîteva ceasuri, ca să ajungem iar în deal, al punctul de plecare, al Primărie, de unde, aşezîndu-ne cîte unul sau cîte doi pe sănii, fiecare după posibiltăţi şi după „asociaţii”, ne dădeam drumul pe sănii în vale, pe drumul principal. N-aveam nicio apăsare! Săniile zburau, şi adesea, neiscusiţi fiind plonjam direct în troienele de pe marginile drumului, ajungînd cu nasul înfipt în zăpadă. Ne săreau în ajutor copiii mai mari şi o luam iarăşi la vale... Habar n-aveam noi de..”alte pericole”. Iar boala, boala..nu era pentru noi!!! Ne dădeam cu sania, cît era „ziulica” de ..lungă, „sărind” peste masa de prînz -culmea, nu ne era niciodată foame ziua, dar seara, mîncam pe rupte, fiind în stare să mîncăm şi cărămizi!!!-, din zori şi pînă la lăsatul serii, cînd ştiam că tebuie să ajungă în sat autobusul de ora 20,00, cu care sosea acasă..tata! După lăsarea serii, mai exact, în zisa mamei, „după apusul soarelui” cine nu era în casă, chiar că risca să doarmă pe prispă!!! Mama -cel mai minunat om din lume- era necruţătoare cu ora asta: „la apusul soarelui!!!” Care dintre noi, cele 4 odrasle, îndrăzneam să încălcăm „consemnul” şi să ieşim din „ascultare”, era vai ăluia!!! Mama ne tolera multe, dar nu tolera să depăşim: „apusul soarelui”, aşa că era LITERĂ de LEGE, ca..la APUSUL SOARELUI să fim în bătătură! Altfel..”gaia” ne mînca! Asta a fost în casa noastră LEGE şi LEGE a rămas pînă ne-am făcut mari-mari şi am plecat, fiecare, pe la casele noaste!!!

 Nici mama, nici tata nu aplica bătaia, ca măsură de coergiţie. Nu. Arar mai încasam cîte o palmă, iar eu, o singură dată am luat de la tata o palmă (tata mă iubea infinit ezimal...; căci mă dorise şi avusese 3 băieţi pînă să mă aibă pe mine...iar apariţia mea în casa lor a fost o reală bucurie, deşi, bieţii de ei, părinţii mei, nu ştiau ce-i aşteaptă!!, c-am făcut cît cei 3 băieţi la un loc toţi, şi chiar mai mult decît atît!!!) şi altă dată o curea peste fund, de-am ţinut minte şi..n-am mai folosit lamele de ras ale tatei -marca Lonon Bridge!!!; o, Doamne!!, cît mai umbla tata după ele, pînă le găsea!! Mergea la Bacău, la Focşani, la Vaslui, uneori la Bucureşti, şi era extrem de fericit că „a făcut rost” de marca London Bridge!!! Venea acasă şi, scoţînd lamele din geanta sa de Inspector Bancar (din piele!!), ne aduna pe toţi patru copii în faţa sa şi, fluturînd lamele London Bridge prin faţa ochilor, DECRETA: „vedeţi că mi-am procurat lame de ras din „cea mai tare” marcă posibilă de pe Piaţă!, zicea subliniind accentuat cuvîntul: LONDON BRIDGE. Să nu dea Aghiuţă să vă mai prind că vă ascuţiţi creioanele cu lamele mele de ras! Că uite cum arată faţa mea? Zici că m-au prins niscai cuţitari şi mi-au brăzdat faţa cu cuţitul! Gîndiţi-vă că nu sînt un salariat oarecare, ci sînt şi eu un ..inspector bancar. Stau faţă în faţă cu atîţia oameni pe zi! Vreţi ca, uitîndu-se la faţa mea tăiată de lamele cu care v-aţi ascuţit voi creioanele, să fugă toţi şi să rămîn fără servici?... ,încerca tata, „o negociere”...”puierilă” cu noi, dar în special cu mine, care earm tare la cerbice, şi care, decum se sfîrşea „şedinţa”, dădeam iama prin..lamele de ras ale tatei, marca LONDON BRIDGE, dar...aveam  „grijă” să-l dau, mai apoi, pe mîna tatei, pe..fratele meu mai mare, Iulian! (Ierte-mă, Domul! Şi aşeze-l pe fratele meu, Iulian, de-a dreapta Sa! Căci Domnul, iubindu-l -pt ca era un om tare-tare bun-, l-a chemat, degrab la El!)

 Aveam în casă, în camera în care noi, cei patru copii -3 băieţi şi o fată; eu, adică; „Smărăndiţa popii!!”- ne făceam lecţiile (ne făceam lecţiile e un fel de a spune, căci eu, chiar nu-mi aduc aminte să fi învăţat vreodată; nu mă văd citind ceva în acea...copilărie!!! Habar n-am dacă mi-am făcut vreodată vreo lecţie!! Doar că, nu ştiu cum se făcea că eu aveam note de la 8 în sus, şi 8-ul era şi el destul de rar, şi eram..premiantă!!!, lucru cu care tata, intelectualul şi eruditul familiei cît şi fiu de bogătani, se mîndrea nevoie-mare, drept pentru care îmi trecea cu vederea multe, extrem de multe „smărăndisme”...), agăţată în cuier, desupra hainelor, o nuia. Era, de fapt, un băţ.  „Sfîntul Nicolae”-i zicea mama. Parcă-l văd!

 Băţul acela pe care NIMENI nu l-a pus vreodată în acţiune, trona ameninţător, în cuier  deasupra hainelor! Iar noi, fraierii -copii bine educaţi, cam în stil „spartan” dar, Slavă Domnului!- doar uitîndu-ne la băţul ălă ori ştiindu-l acolo, ne simţeam supravegheaţi mai ceva decît un Obiectiv asigurat astăzi de BGS! Băţul ăla, deşi amorf, era...pedagogul nostru. Nu scoteam un pîs! Şi fie că învăţam sau nu, stăteam cu nasul în caiete ori în cărţi şi păstram în spaţiul acela o linişte aproape perfectă! Zic aproape perfectă fiindcă, acolo unde sînt laolată 4 copii, nimic nu poate fi perfect! Io, „Smărăndiţa Popii”, n-aveam răbdarea să fiu prea mult cu..minte!!! Rupeam foi din caiet şi făceam cîte unul-două avioane, pe care, atunci cînd era liniştea mai aşternută şi mai deplină,  îl puneam să decoleze pe „pilot automat” şi, după ce avionul „survola” un timp pe sub petromaxul din tavan, venea în picaj şi plonja fix pe pagina unuia dintre fraţii mei, şi agăţînd cu „aripa” stiloul, îi scrijelea fratelui meu pagina scrisă, compromiţîndu-i străduinţa de a-şi termina temele în timpul acordat de mama. Atunci începea infernul. Frate-miu ţipa la mine apelîndu-mă cu: ce-ai făcut ”moacă!!” -cuvînt care era INTERZIS „prin LEGE” în familia noastră!!!- , mă alerga pe după imensa masă (aveam o masă mare-mare în mijlocul camerei, la care eram aşezaţi toţi 4, deodată, pentru a ne face fiecare temele pentru adoua zi ), în speranţa că mă va prinde şi-mi va trage măcar o scatoalcă pentru ...”merite deosebite!!”...

 Fraţii mei n-aveau chef de carte. Pentru Iulian şi Georgel, temele pentru acasă erau o reală corvoadă, iar Şcoala? Şcoala s-o ungă cu untură de porc..s-o mînînce cîinii cu poftă!!! Costică însă era deştept nativ! El ( Dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta Sa!; căci dusu-sa şi el, de prea..tîmpuriu la Domnul, înaintea părinţilor mei şi după fratele meu mai mare, Iulian. ) nu învăţa acasă NIMIC. El era , în schimb foarte atent în clasă şi ştia, de undeva din ...neant, tot ce trebuia ştiut! Îl invidiam pentru deşteptăciunea lui, comparabilă cu a mea, care, pentru notele mele, trebuia să depun eforturi şi să mă lipsesc, totodată, de mult din timpul pentru joacă!!! El îmi făcea mie temele la mate! El îmi rezolva orice problemă la matematică, fie de algebră, fie de geometrie, în doi timpi şi trei mişcări, doar că eu, o „idioată” prin definiţie, în ceea ce priveşte matematica, nu ştiam să spun a  doua zi la Şcoală, cum de am tema făcută şi pe ce cale logică am pus pe hîrtie rezolvarea ei!!! Domnul director, care era un eminent  profesor de matematică -a scris şi cărţi şi Culegeri de Algebră-  şi care mai era şi vecin cu noi, mă scotea în faţa clasei şi mă gratula pentru felul în care arăta caietul meu, dar cînd era vorba să pun mîna pe cretă ca să fac demonstraţia rezolvării problemei la tablă...ohavela...Nu-mi ieşea şi pace! Directorul era foarte surprins că NU MAI ŞTIU să rezolv problema. O dată mi-a dat un 4. Apoi, seara a venit la noi acasă şi, jenat, i-a zis tatei:

- Dle Spulber, eu nu înţeleg, oricît m-aş strădui, cum de rezolvă fata dumitale problemele la matematică acasă şi, apoi, cînd eu o scot la tablă, ea nu mai ştie nimic. Ia poziţia mutului şi nu mai scoate o vorbă, nici nu poate demonstra rezolvarea problemelor de matematică.... Drept pentru care, astăzi, zice directorul, i-am dat nota 4.

Tata a luat foc! N-a zis nimic, în replică însă. Surprins, s-a ruşinat şi, totodată, a fost mîhnit de situaţie. Dar... nota 4 îmi scădea nota generală de la sfîrşitul trimestrului / anului şi, prin urmare...premiul şi un loc bine cotat pe podium, la sfîrşitul de an, la Serbare!!! Mămulicăăă, ce afront! Ei dar, a avut tata grijă să de-a pe „Sf Nicolae” jos din cui, şi-a încasat frate-miu „chenzina” şi, apoi, eu m-am apucat de rezolvat singură problemele de mate! Nu ştiu cum, dar..reuşeam s-o pun de nota minimă 8! Desigur ca tata nu era mulţumit, dar..eu chiar nu puteam mai mult! Şi-aşa îmi sforţam la maxim neuronii cu matematica asat, căreia, sincer, nu-i văd niciun rost, altul decît acela de a învăţa să numeri şi să socoteşti puţin acolo bănuţii căştigaţi, zilele săptămînii/lunii/anii/păcatele şi, poate, „regula de 3 simplă!!”, regulă din care, avînd două CUNOSCUTE (X şi Y), să deţii ŞTIINŢA de a o rezolva şi aduce în realitate pe ..NECUNOSCUTĂ (Zet)!!! Mama ei de NECUNOSCUTĂ!!! Cîţi nervi mi-a mai făcut!!! Dar tatii!!!..., care după ce că alerga toată ziua după debitorii Băncii, pe toţi coclaurii, mai trebuia seara, cînd era rupt-frînt de oboseală, să se preocupe să-mi verifice temele la mate şi să mă pună să-i demonstrez cum am făcut de mi-a ieşit!!! Ufff!!! Tată, tot n-ai scos din mine vreo mare economistă!!! Dar, la ceva tot îmi foloseşte matematica învăţată! Îmi pot socoti datoriile...Şi multe...zerouri mai au!!...

            1 ian 2015; Antoaneta Rădoi -de la Vrancea; File de jurnal