Am ajuns la Cimitir, la ora 12,15, dupa un maraton fortat, intrucit ma temeam ca nu cumva sa ajung prea tirziu! Nu putusem ajunge la Sintesti (locul unde fusese depus parintele), din pricina suprapunerii unor activitati, si ma temeam ca nu voi mai ajunge nici la inmormintare,asa ca am tras o alergatura pe cinste. Am asteptat, cumintica, in Cimitir, cam 30 de minute, timp in care parintele meu, "nu s-a grabit" sa-si faca aparitia. Am crezut ca, poate, am gresit Cimitirul, asa ca, am inceput sa dau telefoane. Gest inutil! Toti cei "interpelati" aveau telefoanele inchise!!! Auuuuuu!!! Ce ma fac!
Nu apucasem, cam de pe la Sf Nectarie ( 9 nov) sa mai vorbesc cu parintele Cristian, nu ne luasem ramas-bun, nu ne spusesem ceea ce era de spus, nu-mi cerusem iertare pentru multe, asa ca acum, nu-mi permiteam sa ratez inmormintarea. Asa ca am reluat apelurile. Cineva mi-a raspuns si mi-a zis ca nu am gresit Cimitirul, numai ca mai am de asteptat mult, caci e lumea de pe lume la parintele, ca e slujba cu arhiereu si ca..etc...O, Doamne! Mi-as fi dorit sa nu trebuiasca sa-l astept pe bunul parinte Cristian, acolo! As fi dat mult pentru asta! Dar? In fata Domnului si a voii Sale, nu ne ramine decit sa ne plecam, chiar daca, de cele mai multe ori, neinteles de dureros!!!
Asa ca..am asteptat! Dar, n-am stat degeaba in Cimitir. Am intrat in vorba cu groparul. Era venit de la Sintesti, sat in care parintele ii pastorea pe crestinii-ortodocsi, din anul 1992. Asa am aflat -daca mai era nevoie!!!- ca nu "se mai exista om in Sintesti, ca parintele Cristi!". Si mi-a fost descris in amanunt, bunatatea, blindetea, altruismul parintelui Cristian. Lucruri pe care, eu, le stiam despre el. Dar, cind le mai spune, si le mai auzi inca si inca de la cineva, acest lucru nu face decit sa sporeasca dragostea pentru cel care fusese parintele Cristian Baroianu, preot din Sintesti, Ilfov...
Si, in dupa-amiaza, tirziu, dupa orele 17,00 apare si Convoiul...Scumpul nostru parinte, Cristian, care de obicei sofa, si se afla pe scaunul din fata, parcind masina cu precizie milimetrica, in cel mai dificil spatiu posibil, se afla, de asta data, in partea din spate a unei masini, deloc placuta vederii, desi faina ca aspect... Soferul a parcat masina chiar linga picioarele mele, asa ca am putut filma, in voie, in Prim-plan, sicriul si chipul parintelui meu drag. O, Doamne! Multe dureri ai pus in inima mea! Dar cea mai mare durere, ai pus-o, de asta data, in sufletul unui slujitor al Tau! Tatal parintelui Cristian! Preot si el. Octogenarul, BATRINUL Baroianu, a aparut in spatele sicriului plingindu-si odorul de mare pret, pe care-l conducea la...groapa!!!
NU CRED CA POATE FI MAI MARE DURERE, IN INIMA UNUI TATA, AFARA DE PIERDEREA UNUI FIU! Ce mai mare durere pentru un parinte, decit aceea ca el, la 80 de ani, sa-si ingroape fiul?..(Stiu de la mama mea, care a trecut prin asta, cind doi dintre fratii mei, au murit, la virsta de 40 de ani, fiecare, la un an distanta! Parca a fost un blestem!!! Mamei mele, i-a disparut, pentru tot restul vietii licarirea din ochi. Si, stiu ca a supravietuit numai si numai pentru ca ii mai ramasese..doi pui: eu si fratele meu! Fusesem 4! Am simtit durerea din sufletul mamei mele, si o simt, in fiecare secunda a existentei mele! Acum, vazindu-l pe acest venerabil domn, pe BATRINUL Baroianu, am retrait durerea profunda, pe care mama mea, a trait-o atunci cind si-a ingropat fiii!!!)
Am filmat, fara sa cer permisiunea cuiva din familie. Nu ma vazusem deloc, cu familia, asa ca nici nu aveam cum face lucrul acesta. Dar, avind in vedere relatiile dintre noi, nu cred ca era o problema. Am incercat sa filmez, straduindu-ma sa-mi stapinesc plinsul, care ma podidise, vazindu-l acolo, in sicriu, pe cel mai apropiat, mie, dintre preotii din Bor. Il vedeam la citeva zile. Mereu pus pe snoave, mereu bine-dispus, mereu amabil!!!
Cind aveam o problema, o nevoie, o nedumerire, il sunam pe pr Cristian. Era disponibil mereu! Iar cind era ocupat si-l sunai, nu dura 10 minute, ca te suna el. Mereu rasplatea, inzecit, un serviciu cit de mic, pe care i-l faceai. Nu lasa nimic la voia intimplarii. El avea solutii la orice problema, de orice gen. Foarte altruist! Maxim de tolerant! Si..iertator!
Din 2008, de cind il cunosc, nu l-am vazut decit ARAR -mai exact, de 2 ori- putin..iritat!
Un sot, un tata, un pastor fara egal! Nu o spun doar eu! Eu, inca stiu prea..putin! Dar, stiu ca, pentru mine, parintele Cristian a facut extrem de multe. Iar eu, in nevrednicia mea, n-am apucat nici macar sa-i multumesc! Aminam asta, tot sperind ca o sa-i spun intr-o alta zi, dintr-un alt an, cind parintele se va fi facut..bine!
M-am rugat zile si nopti in sir, si am nadajduit, ca Dumnezeu ii va deschide o cale catre vindecare, si, cum am mai spus, poate, spre intoarcerea la slujire, la Sf Altar! Cu siguranta ca Dumnezeu a auzit, si a primit rugaciunea mea, numai ca Planurile Lui, nu coincideau, de asta data, cu dorinta mea, si a rudelor! Asa ca, Domnul Hristos a avut ultimul cuvint hotaritor!...
Si i-am vazut, linga sicriu, mama si tatal -probabil octogenari amindoi-, i-am vazut baietii, i-am vazut sotia, toti indurerati pina la ingenunchere, strigindu-si durerea despartirii de cel atit de drag lor! L-am vazut pe parintele Bogdan, de la Pipera, slujind indurerat pina la lacrimi, si..dincolo de ele!!! Am oprit camera. Nu mai era cazul sa imortalizez atita durere! Stiu, din propria-mi traire, ca atunci cind sufar, cind am o durere si sufletu-mi plinge, vreau sa nu ma vada nimeni! Asa ca, m-am retras cu camera cu tot...
Parinte Cristian! N-am cuvinte sa pot spune, cita durere ai lasat in urma! Te jelesc sintestenii! Te jelesc cunoscutii si colegii! Pling sufletele indurerate ale parintilor! Sotia! Nu cred ca se poate exprima in cuvinte durerea din sufletul lui Rares, sau al celui mic, care se scula dimineata la ora 6,00 sa mearga "cu tati" la Slujba de Duminica, la Sintesti, cind alti copii ar fi preferat sa doarma la ora aceea matinala!!!
Domnul Dumnezeu sa dea putere familiei indurerate sa treaca "paharul acesta"! Va fi greu, insa!...
Dumnezeu Atotputernicul sa-ti dea odihna si Pacea!, bunule parinte Cristian.
Si..te rog sa ma ierti!
