duminică, 29 septembrie 2013

103 ani de la naşterea pr Boca

În fecare zi, 24/24, aduc... pios omagiu părintelui Arsenie Boca. Iar astăzi, 29 sept 2013 (Ziua de naştere a părintelui ) mai mult ca oricînd:
Poza de sus este făcută noaptea, doar la lumina candelei.

Mintosul de Rădăuţi...

Dumnezeule, iarăşi mă întreb, cît oare ne mai rabzi?...
Nu-i destul că oamenii, în majoritate, şi decidenţii, ca să-şi arate "superioritatea" faţă de necuvîntătoare, au decis Masacrarea cîinilor! Aud astăzi, la Ştiri, cum că un alt mintos, al epocii post-moderinste, propune, nici mai mult, nici mai puţin: "scoaterea dinţilor la cîini"!!!...
 Şi mintosul acesta nu-i unul oarecare, ci  aflu ( tot de la Ştiri ), cum că..ar fi medic!!!
În prima fază, am crezut că, poate este vorba de vreo glumiţă de prost gust, dar, am revăzut Ştirile, de 2-3 ori, astăzi, şi am constatat că individul acesta, care mai este şi MEDIC pe deasupra, plus director de Spital (...), nu glumea, ci era evident, extrem de serios. Numai că, fiind eu mai atentă la imagini, am desluşit ceva...aburi..ieşindu-i din creieri...Ori..luase foc, omul şi iesea fum, ori...erau aburii lui..Bahus...
Postez, spre analiză fotografia "domniei sale":

Am "bulină ( rosie; pe bloc! )", n-am trusă...încă...dar, o să primesc!!!

  Doamne, Dumnezeuleee...Tu ne-ai creat frumoşi şi deştepţi, dar noi am ales să ne demonstrăm urîţenia şi prostia, în toate felurile posibile, şi astfel, să Te înjosim, batjocorindu-Te, în fel şi chip!!!...
 În fiecare zi, mai descopăr la compatrioţii mei, şi cu precădere la mai-mari, la guvernanţii şi administratorii Societăţii căreia îi aparţin, noi isprăvi.
 Imbecilităţi legislative, ca cea legată de  MASACRAREA CÎINILOR, sau achitarea unei taxe anuale pentru cei care adoptă un maidanez ( imbecilitate maximă, în opinia mea ); 3% în plus, taxă către Buget, pentru firmele care şi aşa sînt în moarte clinică, după ce achită 1001 de plăţi aiurea, şi după ce dă statului 24% tva, dar..ATENŢIE!!!: TA NA NA NA...scade tva-ul la pîine (ei, aşa ofertă, din partea guvernului, mai DA!!!; rahat fezandat!!!; din care vă invit stimaţi guvernanţi, administratori, primari, preşedinţi, miniştri, diriguitori, să vă înfruptaţi, cu sîrg )!!!; noua iniţiativă -imbecilă- legată de Noul Cod Rutier; Noile scumpiri ale Rovinietei; scumpiri şi iar scumpiri, şi Taxe peste Taxe, şi deasupra alte..Taxe...că deh, taman am aflat de la ŞTIRI, cum că guvernanţii iar se înfruptă din nişte imense împrumuturi la FMI!!!, iar noi, prostimea, deşi nu ne atingem de niciun şfanţ, va trebui să participăm la returnare cît şi la achitarea dobînzilor; şi cîte altele -imbecilităţi-, pe care nu mai stau acum să le adun, şi să le pun în pagină, că le ştim cu toţii, mă duc cu gîndul la ceea ce ne spunea Silviu Brucan, în '90: "stupid people", fapt care ne-a facut să ne revoltăm maxim...pe Silviu Brucan. Acum însă, în loc să ne revoltăm pe neisprăviţii care ne tîrăsc în mizeia socială, şi în loc să luăm atitudine, stăm,  "stupid people" !!!, şi îngurgităm, de-a surda, tot ce ne pun pe tavă imbecilii..isteţi!
Primim cu resemnare tot "ce ni se dă"!, fără să crîcnim. Iar celor care mai şi crîcnim, ne sar în cap, cei care, nu crîcnesc.Şi mă întreb: oare ce-am mai putea face, în împrejurarea în care sîntem puşi unii împotriva altora, acelaşi popor român, batjocorit în fel şi chip, de nişte neisprăviţi, care ne conduc?
  Aud la ŞTIRI cum că, nouă celor care locuim într-un bloc "dotat" cu BULINĂ ROŞIE pe faţadă
( ceea ce în traducere înseamnă: Clădire cu Grad Ridicat de Risc Seismic!!!Clasa l Risc seismic!; ha..ha..am pus Bulina, gata!, eşti ca şi..salvat, adică..MORT!), ni se vor distribui, în curînd, nişte genţi, un fel de Trusă, cică de prim-ajutor!!! Deşi mă-ndoiesc -pesimistă din fire fiind eu, la anumite capitole!-, că va ajunge şi la mine una, m-am gîndit, că, dacă va fi să fie, să fac schimb de locuinţă măcar cu Deputatul care mă reprezintă în Guvern, şi să-i ofer drept garanţie, TRUSA cu accesorii utile, f f utile, în caz de cutremur!...Sau, să fac schimb de locuinţă cu mintosul, care a ajuns el la concluzia că eu voi scăpa cu viaţă, la un eventual cutremur, doar pentru că el, imbecilu', a gîndit pt mine, că-i foarte bine, ca în loc să-mi consolideze blocul, să mă doteze cu o..geantă! Fain!!! Colosal!!! N-am ce zice! M-aţi lăsat fără grai, scumpii mei..gînditori...M-aţi faultat şi de data asta!...dar, cum n-am încă fluier, în dotare...
Domnul să mă aibă în paza Sa!, că-n baza voastră...

luni, 23 septembrie 2013

Îndurerata nădejde ( capitolul 1 )


                      Îndurerata nădejde
                                          ( de Ionuţ Luca )

Cu cine Te mai asemeni, Doamne?
Că demult n-am mai văzut printre noi,
Oameni în chip de icoane,
Nici aur strălucind în noroi.

Cu cine, Doamne, ai mai rămas în Cer?
Psalmii cine Ţi-i mai cîntă?
Sfinţii au amuţit de după gratiile de fier
A sufletelor transformate-n stîncă...

Ce braţe Te mai cuprind, Hristoase?
Căci nu mai sînt decît o umbră-ndepărtată,
A unui lung şirag de rugăciuni şi oase
Sculptate-n lacrimi de păcat vînate...

Podoabe ale sufletului rămîn de poveste
În cartea vieţii acoperită de vreme...
Lînga Tine Hristoase, cine mai este
Vrednic sîngele să şi-l verse?
...........................................................
                                           


Jon Bon Jovi & Pavarotti - Let it Rain (+playlist)

duminică, 22 septembrie 2013

Scumpul meu părinte, Nicodim Bujor

  Am intrat la un "consiliu" cu BĂTRÎNUL (noi avem des  consfătuiri, "consilii"...), şi iată ce-am găsit:
Noapte, doar la lumina candelei...21 spre 22 sept 2013.

duminică, 8 septembrie 2013

Vina oamenilor...masacrarea cîinilor, nepăsarea bunicii

  Aud cum că, se va organiza un Referendum, pentru a se decide...masacrarea /sau nu, a cîinilor fără stăpîn!
Doamne, să ai milă de bietele animale, pe care Tu Însuţi le-ai creat, spre folosul omului! Că omu-i turbat, de-a binelea ( în locul cîinelui ), şi în turbarea lui, e...IRAŢIONAL- ca să mă exprim elegant-!
  În umila mea opinie, Referendumul acesta, apă de plouă, sau, mai bine zis, bani aruncaţi pe apa..Dîmboviţei! Pentru că rezultatul e ca şi ştiut!
Dacă "domnul preşedinte", Băsescu,  "a fost atît de marcat", de tragedia copilaşului ucis, încît în calitatea sa de Preşedinte, a decis, şi s-a pronunţat public, la ce ne putem, oare, aştepta de la Referendum?? Avînd în vedere cît de înrăită e lumea, şi cîtă ură au ne-oamenii, faţă de cîini, masacrarea cîinilor este asigurată. Şi cînd nu vom mai avea cîini pe străzi, să te ţii trai neneacă, pe românaşi!!! O să fim cel mai fericit popor din Univers!!!  Dar...
Ce vor mai face cei care au "păpat" mîncarea maidanezilor, atiţia ani de zile! ONG-urile, şi alţii, care s-au înfruptat, copios din cele rînduite cîinilor? La ei nu vă gîndiţi, deloc, stimate domnule preşedinte Băsescu şi domnule primar, doctor Oprescu! Sînt oamenii dvs, domnilor! Aveţi milă! Dacă nu de patrupedele care nu se pot apăra, măcar de jmecherii ăştia, că-i lăsaţi fără păpică bun!!!
Nu vă oripilează că nişte semeni, sus-puşi, nişte scrobiţi, nu vor mai avea bani de vile, de maşini de lux, de vacanţe exotice??!!! N-aveţi milă, domle' preşedinte, de lătrăii aştia?! Îi lăsaţi, în mod nemilos, fără OS de ros?...
 Oamenii neputincioşi, deopotrivă guvernanţii, ONG-urile, cît şi cei ce urăsc animalele ( cine urăşte un animal, nu iubeşte nici pe semenul său, omul!), îşi acoperă "neputinţele" cu urlete, şi/sau cu decizii incalificabile! Şi ne mai numim oameni!...
  Am să mă exprim, din nou, şi aici, şi am să spun că, principalul vinovat de tragedia copilului aceluia din Parcul Tei, în opinia mea, este bunica. Cu părere de rău o spun! Ea, bunica şi-a lăsat copilul nesupravegheat, preocupată fiind de cu totul altceva, în timp ce i se încredinţase spre supraveghere nepotul! Şi nu era o bunicuţă oarecare, vreo firavă, ci una zdravănă fizic (am văzut-o, şi eu, la televizor, lamentîndu-se inutil, impardonabil, cum că nu mai ştia de micuţ de vreo 20 de minute!!!; 20 de minute de nepăsare!, stimată doamnă bunică. Mult! Nepermis de mult! Dar, fiul sau fiica dvs, nu s-au trezit încă la realitate, ca să vă întrebe, ce-aţi făcut, mă rog, în tot acest timp? 2o de minute? Nimănui nu i-a trecut prin cap să vă întrebe ce-aţi făcut în tot acest timp, în care micuţul, sau micuţii -că parcă erau 2-, s-au îndepărtat de dvs, nepermis de mult, fără ca dvs, să realizaţi acest lucru!!!... ), care, la o adică, dacă se punea problema, s-ar fi putut lupta, chiar şi cu un urs, pentru viaţa nepotului ei iubit!!... Spun unii că erau agresivi cîinii şi că nu ar fi avut bunica ce să le facă. La o adică, îşi lua nepoţelul în braţe, şi murea ea în locul lui. Zic! Îl apăra cu propriul ei corp! Dar ...e, cu mult mai plăcută bîrfa, în parc, decît supravegherea atentă a unui copilaş pe care l-ai primit în grijă...
  Am văzut, seri la rînd, demagogi, ipocriţi, lătrăi, neisprăviţi, ne-oameni, la Tivi-uri, pe toate canalele adică, la ore de maximă audienţă, dezbătînd inuman şi cu mînie indescriptibilă subiectul: ciinii maidanezi. L-am văzut, şi auzit, pe preşedintele românilor spunînd că rezolvarea este: euthanasierea. O, dacă ar putea cîinii vorbi!, dle preşedinte.
 Regret foarte tare tragedia din familia micuţului! Dar, pentru Numele lui Dumnezeu, oameni buni: treziţi-vă!
Iară dumneavoastră domnilor decidenţi, cît şi celor care veţi vota masacrarea cîinilor, nu vă doresc, fiecăruia în parte, decît, să fiţi, cît mai curînd ...CÎINE! Că de lătrat aţi început deja să lătraţi!
Şi s-aveţi parte de hingheri, care să vă hingherească, neisprăviţilor!...

Filmare într-un loc..."interzis"

     Primesc un mail de la un blogger. Era "supărat" că fusese într-un loc, să facă nişte fotografii, unde mai făcuse şi altă dată, la o Ruină epocală.. de pe lîngă Bucureşti. Venise de la vreo 20 de km. Mai făcuse poze şi altă dată, şi îmi spune că, de astă dată a fost "obstrucţionat" cu un limbaj grosolan, de către cineva, şi că, puţin a lipsit ca "dialogul" să degenereze... 

Omul voia să facă doar nişte amărîte de fotografii...

 Ştiind că eu scrisesem oarecînd un articol ( favorabil ) despre locaţia respectivă, mi-a trimis un mesaj, şi mi-a relatat cele întîmpinate de către el, in locatia respectiva.

Eu nu am fost decît arar pe acolo, şi asta din motive obiective, dar, dat fiind faptul că "obiectivul" meu s-a mutat din "locaţia" aia -spre Slava  lui Dumnezeu!-, nu mai am motive să-mi rup planetarele la maşină pe coclauri. Dar, bloggerul acesta mi-a incitat curiozitatea, şi i-am făcut promisiunea că mă voi duce, negreşit, sîmbătă după-amiază, 7 sept 2013, cu o cameră de filmat..deşi de-abia mi-am spălat maşina exterior/interior, şi sigur o voi face varzăă, dat fiind drumul şi bălăriile...

Zis şi făcut! 

M-am "înarmat" cu 2 camere de luat vederi ( una profesională, şi una de amatori ), şi cu una prietena mea, Ellena, şi pe la 3,15 am purces la drum. 

Am ajuns cam pe la 3,35. Porţile erau -neaşteptat pentru mine-, deschise larg, dar, nu ştiu de ce, nu am simţit nevoia ( imperioasă altă dată, pt mine ), să intru în incintă. Aşa că am parcat în afara porţii, în cîmp. Am scos camera mare, şi am pus-o pe umăr, şi titiriseam să pitesc printre canapele, uriaşa geantă a camerei, cu restul harnaşamentului, ca să nu fie extrem de vizibile, unui eventual pungaş, şi să-mi spargă maşina, Doamne fereşte!, cît timp voi întîrzia eu în incintă. Dar n-apuc să titirisesc bine, că apare un tip corpolent ( bun de săpat la pikamer ), creol, într-o maşină faină, care opreşte în dreptul meu, şi mă întreabă scurt: 

 - Ce faci cu camera aia? 

- O plimb pe umăr! Ai vreo obiecţie?, îi răspund, surîzînd ( deşi nu se prezentase, presupuneam, că e certăreţul bloggerului meu, şi m-a iritat tonul vocii, si faptul că-mi încurcă, din start, un pic, planurile )... 

- Am!, zice isteţul. 

-What ( a fuck!, am zis în gînd )? Adică! Fii mai explicit, "partenere", ii zic, incercind sa-mi stapinesc gindurile! 

- Nu-ţi dau voie să filmezi!, îmi zice isteţul, plin de sine.

 - Nu te îngrijora, că nu-ţi cer voie!, amice. 

- Nu te las să filmezi cu camera aia!, insistă omul, uşor iritat de ironia mea ieftină...

 - Aha!! Am înţeles! Nu-ţi place camera asta! Poate filmez, atunci, cu o cameră ascunsă îi zic şugubăţ. Sau poate, cu asta!, îi zic, deschizînd portbagajul, şi scoţînd din el o altă cameră...Mai am şi altele, amice, dacă cu asta de pe umăr nu-ţi place!, punctez, eu, tupeist, desi nu aveam decit 2 camere de luat vederi, expuse, ambele, la vedere.

- Nu filmează nimeni aici, fără autorizaţie de la Patriarhie!, îmi zice, schimbînd registrul.

 - Auzi amice, eu sînt..cutare!, îi zic. Dar tu cine eşti? Şi ce rol "joci" în piesa mea!, că "ai omis" să te prezinţi... Eu, fac "un film de autor", pe coclaurii astia, şi nu ştiu să te fi angajat ca "actor"!

- Eu, sînt administratorul! Şi sînt nepotul stăpînului de pămînturi din toată zona asta ( şi-mi indică, tot tăpşanul care se întindea dincolo de Groapa de gunoi Giuleşti-Sîrbi, pînă la Balastiera lu' Erbaşu - Dumnezeu să-l ierte, şi să-l odihnească-n pace!-).

 - Iar eu sînt moştenitoarea lui Alexandru-vodă Ipsilanti!, frăţioare. Îşi spune, ţie, ceva, chestiunea aceasta? Nepoata lu' Ipsilanti-vodă! Înţelegi??! Hai, du-te-n incintă că venim si noi acuş, şi mai vorbim pe îndelete!  Tre' să fac ceea ce am de făcut, iar tu mă faci să-mi pierd timpul, şi..."timpul meu e preţios", amice!, îi subliniez. 

- Nu filmezi cu camera aia!, insistă, pe un ton tăios, omul. 

- Da' de plimbat pe umăr aşa...pot? Ştii, camera asta, înainte de-a filma cu ea, trebuie încălzită, aşa că..o să mă plimb cu ea pe umăr, pe-aici, un pic, apoi, vin în incintă, şi..mai vedem noi... 

- Nu filmezi cu camera aia! Că dacă filmezi, vezi tu ce păţeşti!, mă avertizează "administratorul".

 - Bine!... Nu cu asta! Am înţeles! Să văd, dar, ce pot face!, îi zic şugubăţ, fără să-i mai exemplific ce strategii voi aplica... Aveam si un plan B, evident. Dar nu i l-am expus...

- Du-te acum, şi lasă-mă să respir! Şi-aşa mă îneacă pestilenţialul de la Groapă...

 - De aici şi pînă acolo  ( îmi indică o zonă foarte îndepărtată, spre sosea ), nu filmezi!, îmi zice înainte de-a se urca în maşină...

 - Aha!! E bine! Ştii ce Teleu' ( mizam pe faptul că omul, habar n-are ce-i ăla teleu', şi am mizat bine, că s-a pierdut cu firea şi a mai cedat...) are camera asta? Nici că-mi trebe' să mă apropii prea mult de Ruina pe care-o păzeşti!...Si..nu observ nicaieri vreo inscriptie cu : Filmatul interzis!, asa ca..te rog!, ii zic şi dau drumul, discret, camerei să funcţioneze...deşi el era cu ochii pe ea...

Ne-am mai "conversat" un pic, amical, in timp ce camera ...lucra, după care, omul a demarat ( făcînd mult colb ), şi a dispărut în spatele, sau fata -dupa caz- Ruinei....
  Eu şi amica mea, am încuiat maşina, şi am plecat agale, cu camera mare la vedere, pe umăr, spre Bisericuţă, admirînd cuştile cu cîini, căpriţele albe, Ruina, Bisericuţa, cît şi împrejurimile... S-au schimbat multe din 2011 pe aici. Multe!...Acum locul ala arata intr-un fel,intr-un ALT fel decit arata acum 2 ani, sau acum..20 de ani, pe cind eram eu copil timpit cind ma ascundeam in Ruina, de  politistii de la Rutiera ....ehei, ce vremuri!!!...ce copilarie!!!...ce adolescenta...
Ajunse în dreptul Bisericuţei, îl gasim pe tip care stătea în maşină cu uşile larg deschise, şi îl întrebăm: 
- Biserica e deschisă? Am vrea să ne închinăm!
-Nu. Nu e deschisă. Mergeţi la Paraclis!, ne indică, un pic arogant, omul.
 - Dar noi nu vrem la Paraclis! Noi am venit ca să ne închinăm în Biserică ( mă ghiontea "cineva" sa-i zic, că am dreptul, că sînt şi eu un ctitoraş, pe aici!!, dar, Slavă Domnului, că m-am înfrînat!)...
- E închisă!, ne anunţă sec omul. După care, insistă: oricum,  nu va dau voie sa filmaţi!, zice încercînd să ghicească ceva, din priviri, la camera de pe umărul meu...
- Nene! Ai un fix, cu filmatul ăsta! N-are voie omu' să poarte o cameră pe umăr că, gata!, filmează.!!! Gata, ai zis că nu mă laşi, nici eu nu ţi-am cerut voie, sîntem, aşadar, chit, şi..putem fi "prieteni"...îi zic bălăngănind camera, convingător... Apoi el îmi zice că e stareţu supărat că nu-ştiu-ce, au făcut ăia de la nu-ştiu-care televiziune, şi că de aceea nu mai dă voie (stareţu'), să se filmeze...că NIMENI nu vorbeşte o vorbă bună despre ceea ce se face aici..
- Pardon!, îi zic. Cum nimeni? Ai aici internet! 
- Da. Am!, îmi zice triumfal.
 - Hai să-ţi arăt ceva, atunci!, îi zic. Sa vezi ca nu-i chiar asa precum zici, si anume, ca nimeni nu zice despre acest loc, nimic de bine...
 - Hai!, zice...Şi ne duce într-o încăpere, unde exista un computer ( suficient de performant)... 
- Da'...de unde ai 'mneata Net aici?, că mă duc cu capu'...
 - Am...oaierles... 
- Oaierles?!!! Omule...totuşi...sîntem la o depărtare de... -
- Am oaierles care prinde 15 km! L-am adus de acasă, că io stau în Giuleşti, zice omul. 
- Mă uimeşti!!!, omule. Felicitări! Hai, întreabă-l pe GOAGĂL cutare lucru...îi zic,  prefăcîndu-mă că-i admir peştii din acvariu, cu voce tare, chestionîndu-l despre speciile de peşti. Şi în timp ce el imi răspundea mîndru nevoie-mare, la întrebări, eu îi suflu-n ureche, prietenei mele ( care era mai aproape de camera de luat vederi, pe care eu o lăsasem jos, pe sol, "neglijent" ), să apese butonul roşu, de la camera de luat vederi  ( pe care, la intrarea în încăperea aia, o oprisem, discret, ca nu cumva să vadă ăla că funcţionează, şi să dăm de belea; nu de alta, dar în curte era doar o biată femeie, care, probabil, îl aştepta pe stareţ să o spovedească , şi nu ar fi avut cine ne lua apărarea în caz de urgenţă!!!) Aia, tîmpa, se uita la mine întrebător ( deşi o "şcolisem" tot drumul despre ce şi cum cu butoanele camerei, în caz că voi avea nevoie de ajutorul ei...ca eu trebuia sa si sofez -ea neputind face lucrul acesta-). Eu îi zic sec, apăsat, uşor nervos, prietenei:
 - Uite, tu, Ellen, fii şi tu atentă la ce spun: peştii ăştia au roşu, ca nişte buline!...buline roşii... Uite la ăsta! Atent, uită-te! Are o bulină roşie ca la camera noastră! Ca butonul acela roşu, care face REC!, îi zic explicit, riscindu-ma.
 - Aha..Dap!, se dumireşte, ea, şi se apleacă peste acvariu, urmărind, chipurile peştii, şi cu mîna dreaptă pipăind camera...după care îmi face, victorios, semn discret, radiind... că îşi îndeplinise, cu succes misiunea încredinţată...
Omul nostru butona de zor pe Gugălică, şi găsind ce-i indicasem, citeşte preocupat de articol, şi radiind îmi zice:
- Da, frumos! Dumneata iubeşti Biserica! O să-i arăt părintelui stareţ! 
- Păi, să-i arăţi! Deşi cred că ştie el de Blogul meu! Articolul asta, l-am scris demult... Aşa că să nu mai zici că nu vorbeşte NIMENI de bine, despre ceea ce se face aici...  Eu am scris, ce am văzut cu ochii mei, că "s-a făcut" aici! Să văd ce-o să mai scriu pe mai departe....Hai..te lăsăm cu bine!, că ne cam grăbim! Mai avem şi alte locuri de ..filmat!, îi zic, explicit, şi ieşim...
Omul ne-a condus afară din încăpere, ceva mai amabil, acum, şi a început să se explice cam de ce "nu ne dă el voie" să filmăm, cum că..bla..bla...au venit şi ieri unii, cu nişte aparate foto...că bla..bla... că s-au cam certat...că el e acolo admin, şi că..bla..bla..toate astea în timp ce noi, două "tute", filmam la greu...în zona în care "nu era voie de filmat"... 
  Ne-am luat rămas-bun, şi ne-am dus la maşină, la fel de agale precum venisem, si amuzindu-ne de isprava noastra. Ne-am urcat în maşină şi am plecat la IDM, Basarab, unde aveam treaba, cu camera după noi..la vedere. Nu voiam sa filmam nimic. Voiam doar sa ne cumparam niste cizme, drept  pentru acre am haladuit din stand in stand, comentind. La un moment dat, pe la 17,55, la un stand, observ o luminiţă funcţională la cameră...
- Hello, Ellen! Ai uitat sa opresti camera!!! Doamne!!! Merge camera, neispravitooo! 
- Nu-i nimic!, zice Zuza ( aşa o alint eu, spre indignarea ei maximă ). Material didactic!!!
- Imi termini bateria!...Te crăppp!!!....Stii ca aveam nevoie in alta parte!!!...
- După ce că ţi-o car, ca să nu-ţi cadă, şi mai rău, vertebrala!!! Şi după ce ţi-am "tras" nişte cadre..UNICE în incinta aia...unde NU ERA VOIE!!!, mai faci şi pe nebuna...acum, că se consumă, un pic ( mai mult! ) bateria!!! Haida de!...Am uitat să apăs...nenorocitul ăla de buton roşu.."acela ca o bulină....roşie..care face REC!", mă pesiflează, şi se persiflează Zuza mea...  
Abia aştept să montez filmul...
Dacă-l postez, nici că mai calc pe la Ruina aia, decît deghizată într-o băbuţă...evlavioasă...Asta aşa..ca să nu zici că nu ţi-am spus...amice!




             PS: Ii inteleg atit pe amicii blogeri, care n-au fost lasati sa faca poze, desi ei se dusesera acolo, cu ginduri bune, dar omul acela, paznicul, administrator ce-o fi fost, nu avea de unde sti asta. Noi doua, eu si amica mea, am avut noroc, pentru ca am reusit sa-l facem, pe om, sa..zimbeasca...si nu i-am raspuns la fel de taios precum ne luase el in tarbaca, pe nepusa masa, de cum am ajuns la portile Ruinei, desi nu l-am curatat nici noi de coaja, dar am facut-o, oarecum, mai..elegant, zic eu acum. Nu am fost chiar niste mironosite, si i-am taiat fiecare replica, dar am reusit s-o mai si dregem...si ..ne-am despartit cu stringeri de mina...si cu ceva material didactic...
  Il inteleg si pe pr staret, pt ca si-a luat masuri de siguranta, oarecum. E foarte posibil sa fi avut loc  "incursiuni inoportune", pe acolo, avind in vedere faptul ca, pina mai ieri Ruina era parasita. Dar, totodata, trebuie sa se aiba in vedere ca Ruina este totusi un obiectiv turistic, incarcat de istorie, care nu ar trebui sechestrat!!!  Ziua in amiaza mare, cind tu, om de buna-credinta, te duci sa vizitezi, sau, acum ca e si Biserica acolo, poate chiar sa te rogi, desigur ca esti surprins neplacut, ca-ti sare la jugulara un admin, sau vreun bodygard, daca tu ajungi la Ruina cu un aparat foto de git...Nu e cuser asa! Dar..ce mai e cuser in tara asta?...

duminică, 1 septembrie 2013

" Arşinel, operat pe datorie!"

   Ştirea Tv, cum că Alexandru Arşinel, a  fost operat pe datorie, şi nu orice fel de operaţie, ci un transplant de rinichi, m-a dus cu gîndul la unul dintre nepoţii mei, care, acum cîteva luni în urmă a fost chemat de urgenţă la Bucureşti, pentru un  Transplant (de rinichi).
  Am fost anunţaţi mult după ora 21,00 de către o asistentă, de la renumitul Spital bucureştean, cum că trebuie să aducem, DE URGENŢĂ, la Bucureşti, pacientul, care este singurul, "cel mai compatibil" cu "donatorul". "Pacientul, trebuia să ajungă la Bucureşti a doua zi dimineaţa, cel tîrziu la ora 7,00", ne-a anunţat, cu gravitate şi insistenţă, asistenta.
  Pacientul se afla, într-un sătuc, la aprox 300 km de Bucureşti. Era ora  trecut de 21,00. Pînă la ora 7 dimineaţă, nu prea mai era mult! Aşa că..
 Mai întîi să-i dau de veste..pacientului. Am crezut că-mi iese inima din piept de bucurie, la primirea telefonului, de la asistentă! ...
Mă rugasem cîţiva ani buni, zi de zi, ceas de ceas, ca Dumnezeu să facă cumva, şi să rînduiască un transplant pentru nepotul meu, care rămăsese orfan de ambii părinţi, de foarte mic, şi pe care-l crescuse tatăl meu, la ţară, rupt de oraşul natal -Bucureşti-, şi de sora sa, care fiind ceva mai mare, a trebuit să rămînă să-şi termine studiile...
 Părinţii mei, nu-şi permiteau "să-i cumpere" nepotului un rinichi, oricît de mult l-au iubit! Apoi, ei "au plecat" la Domnul! Rămînînd, oarecum, "în custodia mea", eu nu mi-am permis o cheltuială de asemenea "anvergură"!!, un transplant pt el ( deşi tare mi-aş fi dorit să fi putut!), aşa că mi-am pus nădejdea-n Dumnezeu, şi am purces la..rugăciune...încercînd să suplimentez nevoile materiale şi suferintele lui fizice şi psiho-emoţionale (multe, la vîrsta şi în situaţia lui) cu ceea ce puteam, la măsurile mele...
Trecuseră 9 ani de chin pentru nepotul meu. Mai mult prin spital decît acasă!!! Vreo 7 ani a facut  autodializă ( zilnic din 4 în 4 ore ), şi cînd lucrurile s-au agravat pentru el, medicii l-au trecut pe dializă ( 3 sedinţe săptămînal), la un Spital aflat la 140 km de casă. Abia acum de vreo 2 ani, l-au transferat, pentru a face dializa, la un oraş mai apropiat de casă, la vreo 40 km, unde, dealtfel, se simte, oarecum, şi un pic mai bine...zice el. Binele lui..nici al duşmani!
  Aşadar...am crezut că-mi iese inima din piept de bucurie, la aflarea veştii că este propus pentru un transplant!
  "El -nepotul meu- este singurul, cel mai compatibil pentru acest transplant!; care trebuie făcut negreşit a doua zi, în zori!"...
 Nici nu ştiam ce să fac, dacă să mă întristez pentru cel "aflat în moarte clinică", sau să mă bucur pentru nepotul meu!
Aş fi vrut să mă bucur, dar conştiinţa mă trăgea de mînecă şi-mi amintea că pentru bucuria mea, cineva varsă lacrimi....amare... Aşadar nu mă puteam bucura...
Primisem vestea pe stardă. Am alergat, într-un suflet acasă. Trebuia să dau nişte telefoane...Şi totodată să dau nişte chiote! Sau, măcar să pot plînge -de prea mare bucurie-  în voie!!!
 Nepotul meu, aflat la odistanţă de 300 km,  TREBUIA să ajungă la Bucureşti pentru..transplant! Nu aveam timp de pierdut. Trebuia sa decid rapid!
 Dumnezeu auzise rugăciunile mele, şi îmi răspunsese, după socotelile LUI...M-am pus în genunchi şi I-a zis lui Dumnezeu:
- Doamne!!! Iartă-mă! Ar trebui să-Ţi aduc mulţumire, dar... nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez!!! Nici nu ştiu dacă să-l încurajez pe Marian să accepte sau nu transplantul! Sînt în dilemă! În mine se dă o luptă grea. Părinţii copilului ăluia plîng şi jelesc, pierderea fiului lor -poate unicul!- iar eu mă bucur pentru un eventual rinichi, pentru nepotul meu! Doamne!! Ciudate SOCOTELI faci!!!; iartă-mă, Doamne!!! Mulţumesc, Doamne! Mulţumesc pentru că mă primeşti Înaintea TA! Cu văicărelile mele! Cu neputinţele mele! Cu nepriceperea mea!...
Nu ştiam ce decizie să iau! Să-l anunţ, şi să-l încurajez să vină, urgent, la Bucureşti, sau să-şi vadă de viaţa lui amărîtă, desfaşurată între dialize....spre Slava lui Dumnezeu, ca le-a rînduit pe pămînt, pentru uşurarea celor suferinzi!...
Am sunat! Decizia de a veni la Bucureşti pentru acest transplant, i-a aparţinut lui Marian. El a zis că dacă "şansa" "i-a surîs", el nu-i poate da cu piciorul. Era un pic sceptic, dar..va veni!...
 Dă-i şi omoară-te, acum , Antoaneto, cu telefoanele, ca să faci posibil transportarea, în regim de urgenţă, a lui Marian la Bucureşti...
 La 7 fără 15 minute era în Spital, deja cu analizele făcute. Nu mî întrebaţi cum!...
Era pregătit sufleteşte pt transplant..
 Apare doctorul şi-l anunţă că: " în ultimul moment, s-au descoperit în analizele donatorului, nişte INCOMPATIBILITĂŢI!"...
 La ora 8,30 de minute, nepotul meu a părăsit, dezamăgit, Spitalul bucureştean, unde venise -chemat fiind; ca "singurul compatibil cu donatorul"-cu mari speranţe...
 Nu fusese SINGURUL chemat!...
Mulţi chemaţi, puţini..ALEŞI!...
Şi iată că unui semen i se face un transplant..pe datorie! Ştirile spun asta! Asta e!...
 Mă bucur pentru marele Arşinel! Domnul să-l binecuvînteze, şi să-i fie de folos, ani mulţi, acest transplant! Dar..totodată, mă întristez pentru cei mulţi şi..goi! Pentru aceşti oropsiţi ai soartei!  Pentru ei nu există..CREDIT! Ei TREBUIE să plătească..CASH!

1 Septembrie 2013, start la scumpiri

  În primul meu articol scriam că drumul evanghelic este greu, este anevoios. Acum, pe zi ce trece, observ că nu numai drumul evanghelic este anevoios, ci viaţa însăşi...Din ce în ce mai grea...viaţa noastră, a românilor, devine imposibilă...graţie "grijii" pe care "ne-o poartă" cei care ne guvernează, fără cel mai elementar bun-simţ!
  Toată sîmbăta am văzut la televizor un circ cu saltimbancii unui partid în frunte cu prim-ministru Vitor Ponta. Este omul acesta de-o nesimţire ieşită din comun. S-a înarmat cu un tupeu mare cît viitoarea "Catedrala a Neamului" ( şi ea, o invenţie a unui alt personaj notoriu ca şi tupeu), şi ne sfidează c-o degajare demnă de Cartea Recordurilor! Şi cum cartea Recordurilor e arhi-plină de tot felul de imbecilităţi ABSOLUTE, nu m-ar mira să-l găsim, într-o bună-zi şi pe prim-ministrul nostru în toul excrementelor...ş-apoi să se creadă cineva!
Am tot schimbat canalele, dar..degeaba. Ponta se furişa, subtil, teleportîndu-se pe oricare dintre canale, apărîndu-mi iar şi iar, în faţă, cu un dispreţ greu de îndurat...Am închis, pînă la urmă, TiVi-ul şi am  purces la lecturarea unei carţi, lucru mult mai plăcut sufletului meu...
 Duminică, 1 sept 2013, deschid, pe la 4 după-amiază, televizorul. Ca un făcut, spre necazul meu, nimeresc pe un canal de ştiri, unde un reporter ne explica, cum că, începînd din 1 sept se ieftineşte pîinea. Că, iată ce hatîr ne-a făcut guvernul!!!..
Din reportaj, reieşea că, în fapt, preţul la pîine ar scădea, cam cu vreo 10 banuţi, la pîinea de 1 leu. O picătură într-un ocean!, aş zice. Avînd în vedere că, mutînd canalul, dau de ŞTIREA cea mai ŞTIRE, aceea că, începînd cu 1 sept 2013, guvernul a dat startul la scumpiri. Şi începe enumerarea: taxa pt traversarea Podului de la Cernavodă şi alte Poduri, accize la blănuri şi etc, scumpirea biletelor la CFR, posibila "deposedare" a unor bătrîni de ceva beneficii de la Stat, accize la autoturismele cu capacitatea mai mare de 3000 cm cubi,etc, etc...
Păi, oameni buni, nu este acel 10 bănuţi reducere la pîinea de 1 leu, praf în ochii românilor? Comparaţi, aşadar, vă rog, ce înseamnă toate scumpirile care încep cu 1 Sept 2013, cu acel 10 bănuţi mai puţin la pîinea de 1 leu. Insignifiant!!! Un circ total! Un afront la adresa cetăţenilor români!
  Guvernul român îi sacrifică, rînd pe rînd, zi de zi pe cei pe care-i...guvernează, fără niciun resentiment...
Aşadar, dragi români, pregătiţi-vă sufleteşte! Au venit ..SCUMPIRILE!!! Ne aşteaptă ZILE GRELE!