Am să spun acum, aici, lucruri pe care, de regulă, nu le spun...dar...
De-a lungul a vreo 5 ani, de cînd mi-am deschis Magazinul ( de Ob religioase; care încalcă, chipurile, regulamentul "Legii 103"; Monopolul Bor ), "întîmplîndu-mi-se", în mod repetat, nişte "chestioare", care..nu-s deloc întîmplătoare, ci bine orchestrate de catre cei din Deal, mi-am dat seama că, cu cît sîrguinţa mea este mai stăruitoare în a face lucruri bune, cu atît mai mult se înmulţesc vrăjmaşii mei, şi din prea-plin de "dragoste frăţească", "mă răsplătesc", "spre mîngîiere", de fiecare dată, cu o monedă de calibru...De', ce să-i faci, orchestratori cu greutate!!!..
Un cuvînt să rostească ei, că se şi iau "măsuri", să se strivească, şi să şteargă, de pe fata pamintului, o entitate juridică, o firmulita care, chipurile, incalca "Legea" ( stiu deoarece au COMANDAT împotrivă-mi, repetate şi nepermis de dese, CONTROALE ANAF; nepermis de ...necrestineste), sa-l desfiinteze pe unul atit de neinsemnat ca mine -si nu numai-, care a avut ghinionul ca prin activitatea desfaşurată, să li se interpună, fără să ştie, acestor Coloşi "Religioşi" -care deţin frîiele "harului"- inimaginabil de "abili" în a mînui "arta cuvîntului" ( în primul rînd ), precum şi măiestria mînuirii "armelor" de care dispun -şi dispun!!!-, împotriva celor mici ai lui Dumnezeu...
Lucrez eu, "lucră" şi Satan!!!...
Săptîmîna trecută, am aflat că un tînăr care a terminat Masteul în Teologie Ortodoxă cu nota 10, tocmai a fost hirotonit preot.
Mare bucurie a fost inimii mele această veste, mai ales că ştiu ( offfffffff, amar mie, că ştiu!!!), cam cum se fac în zilele stăpînirii antiChrist-ului, hirotoniile...iar proaspătul hirotonit, un copil de famile modestă, dar foarte sîrguitor la învăţătură, cît şi un om al lui Dumnezeu...
Mă sună tînărul acesta ( un copil al lui Dumnezeu, care a străbătut toţi anii Teologiei cu note maxime, şi Masterul tot cu notă maximă l-a trecut, cu binecuvîntarea Tatălui Ceresc), şi-mi anunţă Vestea cea Bună: "am fost hirotonit!"...şi urmeaza să slujesc în cutare loc...
Degrab am dat zvon "în sat", şi punînd mînă de la mînă, împreună cu cîţiva oameni cu bani puţini dar cu largheţe de inimă, am făcut rost de veşminte faine pentru preoţelul nostru. Cîteva odoare pentru viitoarea lui..Bisericuţă cît şi Icoanele necesare pt închinare şi celelalte lucruşoare trebuincioase -"mărunţişuri"-, i le-am dăruit eu personal, cu toată largheţea inimii mele... spre bucuria neaşteptată a proaspăt hirotonitului...cît şi a mea.
Ştiind că, de Paşte, imediat ce am făcut nişte daruri unei Biserici în construcţie, "am fost taxată", la greu [ căci instant a venit asupra mea, urgie mare ( Garda Financiara -venită la ordinul EXPRES al celor din Sinod care au pt mine o "dragoste" nemărginită..- despre care am mai scris pe aici, şi pe ..aiurea!!! ), şi pagube incomensurabile, amenzi peste puterea mea financiară de a suporta ( eu trebuind să mă împrumut de bani, ca să achit, întrucît vînzările mele erau, puţin peste zero, datorită EMBARGO-ului pus mie -a se vedea şi citi Circulara N, emisă de TĂTICII din Deal!; despre care am mai vorbit eu pe ici-pe colo-, de către aceşti diriguitoarii ai "har-ului", Sinodalii...). Necaz şi mîhnire nemărginită, supărare care m-a şi pus, fizic, la pat, mai apoi, pt cîteva luni bune în vară!!!], am fost, oarecum, mirată că de data asta, trecuseră cîteva zile bune, şi nu "m-a lovit" nimic! Aşteptam cu înfrigurare..."răsplata"!!!! Şi aceasta întîrzia...Şi-atunci mi-am zis bucuroasă:
- Taci!, că nenorocitul vrăjmaş, n-a fost pe fază de data asta, şi am scăpat!!!...
Ei, na! Cum să-i scape"preţiosului", căruia nu-i scapă nicio faptă bună?...
Care va să zică, inima mea s-a bucurat maxim, cam pe joi, pentru darurile cît şi spre bucuria ce-i făcusem tînărului teolog, proaspătul preot, şi pînă duminică vrăjmaşului i-au lipsit săbiile!!! Dar..duminică, iată-l deja inarmat, şi pus împotriva mea, cu arsenal puternic!!
Căci plecată fiind eu, duminică dimineaţă, 13 oct 2013, spre un Schit, oprită am fost de către Poliţia Rutieră, cea de maximă " Siguranţă şi Incredere" pt cetăţean, şi amendată cu 160 lei ( minim, spre Slava lui Dumnezeu!; pt depăşirea vitezei; mare viteză ce avem: 76 la oră, pe un drum EUROPEAN!!! ), şi rămasă, apoi, şi fără Acte, care dintr-o "eroare" "au rămas" la.."omu' legii"...drept pentru care a trebuit mai apoi, să mă necăjesc din pricina talonului ( că maşina nu-mi aparţinea!!!; era a fratelui meu, care locuieşte undeva departe de mine ), a CI-ului, cît şi a permisului meu, care rămăseseră, toate, la cretinoidul cu Ochii Albaştri de la "Siguranţă şi Încredere!", iar acesta minţise la superiorii lui, de înghetau apele pe timp de toamnă...raportînd superiorilor că "o doamnă şi-a pierdut actele, iar un cetăţean onest, le-a găsit şi le-a adus Poliţistului de Proximitate", care era..taman cel care, culmea, mă oprise în trafic pentru..depăşirea vitezei!!!
Le-am recuperat pe marţi, dar..cu ce stres????....Ce tur de forţă ( nervoasă ) a trebuit să fac!!!..Dar, mulţam' Domnului, că nu a îngăduit mai mult!, mi-am zis. Însă, se pare că, nu ştiam ce mai urmează...
Şi pentru că deja intrasem în săptămîna următoare fără pagube însemnate, iată că miercuri seară găsesc în cutia poştală o Înştiinţare de la MFP ( prin mijlocirea drăguţilor de la ANAF-ul de sector ), prin care sînt anunţată -de astă dată!- cu graţie, că urmează să se facă un Control la Firma mea ( "Cooperativa Munca în Zadar"!!! -în ideea în care eu am vîndut in ziua de Sf Parascheva, de 18 lei!!!, spre disperarea mea maximă.. că nu mai încasez, pe lună, nici cît să achit chiria spaţiului!!!-), şi că..bla..bla...Şi cînd te gîndeşti că ultimul control, mi-a fost ORDONAT, acum aprox 3 săptămîni în urmă!!! Asta, după ce, în ultimele 12 luni, mi-au mai fost ORDONATE, de către "băieţii cu greutate", din Deal, alte 2 controale, aşa încît, practic, profesioniştii GF nu prea ar mai avea ce să purice!!!Si 2 controale de la Protectia consumatorului!!! Ca deh`, tamiia mea nu-i ca tamiia lor!!! Ca nu-i cu binecuvintare!!! A lor e canonica, a mea nu!!! Dar..unde-i SESIZARE, nu-i tocmeală!, răspund comisarii GF-ului si inspectorii OPC-ului, întrebărilor mele. Deh, ce să-i faci? Dracu' m-a pus "să mă înfrupt", eu, din "ciorba Tătucilor"!!!...Că ăştia din Deal, Sinodu' "sfînt", n-ar lăsa să cadă, nici măcar o firimitură de la masa lor, pentru vreun amărit de crestin din...Biserica lor...
Amar m-am fript!!! Căci Tătucii Sinodali, nu au numai măiestria scrisului de Sesizări către GF, ci şi măiestria ANATEMEI, pe care o stăpînesc mai abitir decît binecuvîntarea, şi o împart cu largheţe, "fiilor neascultători", ai Bisericii, dintre care, cel dintîi, sînt eu -după preoţii care nu le sînt lor în graţii!!!-!!!...şi ca nişte Irozi modernişti, dar păstrînd tradiţia irodiană, pe dată poruncesc altora ... "uciderea pruncilor"...spalindu-se pe miini!..
Într-o atare situaţie aflîndu-mă eu, acum, pentru a N-a oară, într-un interval nepermis de restrîns, ca timp, neavînd alte unelte de apărare la îndemînă, nu-mi rămîne decît să fac, ceea ce fac de obicei, şi anume: să mă rog! Să strig la Dumnezeu! Şi asta fac! Şi zic:
- "Dumnezeule Atoputernic, călcătorii de Lege (...) s-au sculat asupra mea, şi ADUNAREA CELOR TARI ( ... ) caută sufletul meu, şi nu te-au pus pe Tine înaintea lor!!! Dar Tu, Doamne, Dumnezeule îndurat şi milostiv, caută spre mine, şi mă miluieşte! Dă tăria Ta, slugii tale! Scoate-mă de la VRĂJMAŞII mei cei tari ! Fă cu mine, copila ta, semn spre bine, CA SĂ VADĂ, VRĂJMAŞII mei ( pe care Tu, Doamne, îi ştii, şi ştii cît mă urăsc, desi ma numesc pe mine "sora noastra"!!!...), şi să se ruşineze! Că Tu, Doamne, m-ai mîngîiat în necazul meu, şi m-ai ajutat!" ( Ps: 85; 13-16 ) "Iar eu, Doamne, Te voi lăuda şi voi slăvi numele Tău în veac!" ( Pr 85 p 11 )
.................................................................................................................................................................
Dumnezeu Atotputernicul, îmi va arăta înfrîngerea duşmanilor mei cei tari! Căci Dumnezeu, negreşit îi va smeri! Şi vor cădea taman din vîrful tronului, în GROAPA pe care mi-au săpat-o mie!!! Şi amar va fi lor!..
..Căci lacrimile sufletului săracilor, vor ajunge înaintea Domnului! Amin.
PS: Ei bine, "domnilor TĂTICI", m-aţi sabotat pînă într-atît, încît...va trebui să închid taraba şi să dispar. Ca să se veselească inima voastră cea vicleana! Bucurati-va!!!
joi, 17 octombrie 2013
miercuri, 16 octombrie 2013
Protecţia Copilului se dă în spectacol pe ritmuri de manea...
Aud cum că "onorata Instituţie", ce poartă pompoasa denumire Protecţia Copilului, se dă în spectacol, pe ritmuri de manea...
În România, tara tuturor năstruşniciilor, ultimul lucru pe care-l mai aveau de înfăptuit cei de la Protecţia Copilului, era acela de a se griji de copiii manelistului Florin Salam, care, în viziunea "specialiştilor" acestei Instituţii, s-ar afla, vezi Doamne, într-un mare pericol!!!...Nici c-am auzit de vreo mai mare imbecilitate, din partea unei Instituţii!
Mă gîndesc la zecile, poate sutele de copii din România, care sînt la ora actuală într-un real pericol în care sînt puşi din cauza indolenţei părinţilor, dar mai ales din pricina că Instituţiei acesteia, care-i "foarte grijulie" cu copii manelistului Salam (copii care după cum se ştie sînt foarte bine îngrijiţi, sînt nu iubiţi, ci adoraţi de către tatăl lor -Florin Salam-, cît şi de către restul familiei acestuia, si sînt copii cărăra nu le lipseşte nimic din cele necesare traiului zilnic, nici afecţiunea, şi nimic din cele ce ar avea trebuinţă un copil, ca să crească mare, frumos şi sănătos -fizic şi psihic-), dar EXTREM de nelijentă cu mulţi, foarte mulţi alţi copii care ar avea, REALMENTE, URGENTĂ nevoie de intervenţia "onoratei" Instituţii, care pierde vremea fără rost investigănd "cazuri" imaginare...
Curios este că "onorata" Instituţie, nu s-a îngrijit de copiii lui Salam, la momentul "căderii" acestuia, ci acum, cînd "pericolul" a trecut... Sînteţi jalnici scumpilor!!! Si ne costaţi prea mult pentru cît faceţi!!!...
În România, tara tuturor năstruşniciilor, ultimul lucru pe care-l mai aveau de înfăptuit cei de la Protecţia Copilului, era acela de a se griji de copiii manelistului Florin Salam, care, în viziunea "specialiştilor" acestei Instituţii, s-ar afla, vezi Doamne, într-un mare pericol!!!...Nici c-am auzit de vreo mai mare imbecilitate, din partea unei Instituţii!
Mă gîndesc la zecile, poate sutele de copii din România, care sînt la ora actuală într-un real pericol în care sînt puşi din cauza indolenţei părinţilor, dar mai ales din pricina că Instituţiei acesteia, care-i "foarte grijulie" cu copii manelistului Salam (copii care după cum se ştie sînt foarte bine îngrijiţi, sînt nu iubiţi, ci adoraţi de către tatăl lor -Florin Salam-, cît şi de către restul familiei acestuia, si sînt copii cărăra nu le lipseşte nimic din cele necesare traiului zilnic, nici afecţiunea, şi nimic din cele ce ar avea trebuinţă un copil, ca să crească mare, frumos şi sănătos -fizic şi psihic-), dar EXTREM de nelijentă cu mulţi, foarte mulţi alţi copii care ar avea, REALMENTE, URGENTĂ nevoie de intervenţia "onoratei" Instituţii, care pierde vremea fără rost investigănd "cazuri" imaginare...
Curios este că "onorata" Instituţie, nu s-a îngrijit de copiii lui Salam, la momentul "căderii" acestuia, ci acum, cînd "pericolul" a trecut... Sînteţi jalnici scumpilor!!! Si ne costaţi prea mult pentru cît faceţi!!!...
duminică, 13 octombrie 2013
Ziua 13...peripeţii spre Schitul Horia şi Maica Domnului Kato-Xenia
Duminică 13 oct 2013!!!
Decisesem de sîmbătă să ajung la Schitul Horia. Trebuia să ajung! Dar, tot amînam. Aşa că sîmbătă am decis. Numai că, mai spre seară, realizez că duminică era data de 13 ale lunii. Primul gînd a fost să nu mai plec. Dar pentru că promisesem cuiva că voi merge la Horia, a trebuit, nolens-volens, să-mi ţin cuvîntul dat.
Duminică m-am trezit f f tîrziu. Primul gînd a fost să nu mai plec. Nu prea mai aveam timp suficient şi pentru a-mi face o rugăciune mai cu rîvnă, nici să-mi execut tabieturile dimineţii, şi-apoi, nici la vreme potrivită nu mai ajungeam la Horia pentru a mai prinde Slujba Liturghiei, ceea ce-mi crea un oarecare discomfort. Dar, iarăşi, mi-am adus aminte că am promis, deci trebuia să-mi ţin cuvîntul. Nu de alta, dar era posibil ca săptămînile următoare să se strice vremea şi să nu mai pot ajunge, din pricina lipsei cauciucurilor de...iarnă.... Aşa că..
O sun pe amica mea, cu care decisesem sîmbătă să plecăm la Horia. După vreun sfert de ceas de apelare, îmi răspunde, în sfîrşit mormăind, şi-mi silabiseşte-n ureche că nu mai poate merge. I-am închis, instant. Un pic furioasă, un pic relaxată, amestec de furie şi totodată mulţumire...
Poate nu e cazul să mai plec! Poate Dumnezeu nu vrea ca eu să fac acest drum astăzi! Poate ceva nu-i în regulă cu această călătorie! Rînd pe rînd îmi năvăleau frînturi de informaţie, care nu mă informau ci mă băgau în ceaţă...
Ce să fac? Nu prea mă trăgea inima să plec singură la drum. Iar faptul că neisprăvita asta de Zuza -amica mea, scumpa de ea!!!-, s-a răzgîndit, fără să mă anunţe în prealabil, mă cam scotea din uz. Dar..nu-i nimic! Nici că mai pupă, s-o mai iau cu mine pe undeva! Asta -Zuza- cînd n-o iau undeva, se bosumflă şi comentează răutăcios, veninos chiar, şi cînd vreau s-o iau, dă bir cu fugiţii, pretextînd..diabetul!!!
Încerc să mi-o scot din minte, ca să nu mă crizez şi mai rău pe ea, pentru gest, şi totodată încerc să-mi alung gîndurile ciudate care se succedau, din pricina lui 13, şi a faptului că nu prea credeam a fi o simplă coincidenţă faptul că Zuza devenise brusc indisponibilă...
Îngenunchez şi mă rog. Chiar dacă-i, nepermis de tîrziu! Drumul va fi sigur cu peripeţii - nu ştiu ce anume, dar va fi!-, aşa că un pic de stăruinţă în rugăciune nu strică.
Îmi iau camera de filmat la subbraţ şi cobor la maşină.
Mă întîmpină un domn, din blocul de vis-a-vis, spunîndu-mi că proprietara locului de parcare a cam făcut ceva scandal, că cineva cu maşina de Vrancea i-a ocupat locul, şi că aş face bine să nu mai parchez acolo!
- Domnul meu, eu sînt proprietara locului de parcare! Şi..aseară, pentru a 3a oară în acest an (deja eram in octomrie) am reuşit, şi eu, să-mi ocup locul, absolut printr-o minune!!! Şi asta, din pricină că, persoana care parcase aseară pe locul meu, din bun-simţ -ceea ce nu-i caracterizează pe neisprăviţii care tot bîntuie Zona Zero, după discoteci şi Pub-uri!!!-, şi poate şi pentru că ea, cea care parcase aseară, ştia că acolo e o Parcare Privată, plătită; dar pt care diriguitorii sectorului 5, n-au nicio apăsare, ca s-o şi semnalizeze ca atare, cu indicatoare şi/ sau inscripţii!!!; drept pentru care, noi locatarii, arar ne putem parca maşinile la domiciliu, noi fiind foarte vitregiţi, atît de Instituţiile cu ştaif ale Statului, vecinele noastre, cum ar fi Poliţia Capitalei, SMB-ul si altele..., cu care ne învecinăm ( Instituţii ai căror angajaţi sînt de-o crasă nesimţire şi de-o "superioritate" indefinită ), cît şi de, aşa cum am zis mai sus, Pub-uri şi Bistro--uri cu ştaif ( unde vin de beau şi mănîncă toată protipendada progeniturilor cu moţ, şi cu merţan).
- Mă scuzaţi!, zice omul. Dar, ştiţi, doamna cu pricina, a văzut maşina de Vrancea, şi a crezut că...
- Ce-a crezut? Eu am maşina cu nr de Vrancea de 5 ani, şi locuiesc aici de 30! Iar ăsta-i locul meu de parcare, pe care, repet, nu reuşesc să mi-l ocup, de mai mult de 4 ori pe an, drept pentru care, nu mai aduc acasă maşina decît arar...
- Mă scuzaţi!, zice omul.
- Nu-i bai! O zi bună!, îi zic omului, după care îmi zic mie: na, că începu' bine ziua, Antoaneto!...Şi, demarez...
Opresc la periferia oraşului. Intru într-un market şi cumpăr cîteva daruri pentru Schit. Mai nimic! Dar, să nu mă duc, totuşi, cu mîna goală la Hristos şi la Maica Domnului...
La Brăneşti, după sensul giratoriu văd flori. Opresc. Cumpăr 2 ghivece cu crizanteme ( îmi plac foarte tare crizantemele, şi le cumpăr, chiar dacă nu am cui le dărui!). Să le duc Maicii Domnului Kato-Xenia, de la Schitul Horia.
Demarez, bucuroasă că am găsit şi flori, şi mă aşez la drum. De după nişte maşini, la nici 500 metri, sare instant un poliţist şi face semne disperate să opresc! Îniţial am crezut că i se întîmplase ceva, şi avea nevoie urgentă de ajutor. La prima strigare nu am văzut Maşina Poliţiei. Nici n-aveam cum, pentru ca era parcată într-un tufiş, în spatele altor maşini. Trag repede pe dreapta, mă dau jos din maşină şi deschid larg portiera din spate, adun catrafusele de pe canapele, după care îl rog să grăbească să urce că mă cam grăbesc!!!...
El, radios, rîzînd chiar, îşi declină identitatea şi-mi cere...Actele! Relaxata ( căci habar n-aveam că sînt în culpă!!! ) scotocesc după geanta cu Acte ( pe care tocmai o înghesuisem odată cu fleacurile de pe canapeaua din spate, aruncîndu-le în grabă alandala, ca să-i fac loc omului!!! ), şi între timp încerc un dialog cu "omu' legii":
- Să nu-mi zici că m-ai oprit cumva pentru depăşirea vitezei!...
- Exact!, îmi răspunde poliţistu', zîmbind foarte larg.
Ce-are ăsta de zîmbeşte Iliescian!!?, mă întreb şi mă mir totodată. Ce-i aşa distractiv? Oi fi avînd ciungă-n cap!, şi nu ştiu ( el ştia de ce zîmbeşte larg, eu nu! Atunci! Apoi, am aflat şi eu! Mi-a umflat banii!!! Şi cînd încasezi, n-ai acelaşi sentiment ca atunci cînd dai!!!; şi..nici singurul fraier din zi nu am fost!!!)...
- Cum exact, amice?, îi întreb. Abia am demarat! Tocmai am oprit la florăreasa de colo, 500 metri mai-'napoi, ca să iau flori! Că mă duc la Schit. La Horia! N-aveam timpul practic să prind viteză, cît ar fi el de Rover!!! Da', ia zi! Cît zici că aveam la oră?
- 76 km!
- Cîîîît? 76! Mă nene! Mă duci cu capu'! În 500 de metri, 76 la oră? În fine! Hai, că n-am vreme de pierdut cu tine! Văd că te distrezi copios! Iar eu nu prind poanta!! Zi-mi cît tre' să cotizez! Şi încearcă să te desfăşori mai repede că mă grăbesc!
- Păiii, tocmai de-aia v-am oprit! Pt că ...vă grăbeaţi! Şi..aţi cam călcat pedaua de acceleraţie!!! Ce să vă fac dacă "aveţi piciorul greu!", mă persiflează isteţul.
- Hai, zi cît tre' să achit, şi lasă şaradele, că n-am vreme!
- Nu ştiu! Colegu' ştie! Dar, pentru că mergeţi la Mănăstire, vă dăm cea mai mică!
- Ooo!! Mă simt onorată! Şi..cît e "cea mai mică"?
- Nu stiu! Depinde! Colugu' decide!
- Ia zi colegu'!, mă adresez celuilalt poliţist.
-160, zice colegu'!, cobărînd din maşină, deşirîndu-se interminabil...
- Cum 160, frăţioare? Ce a intrat cumva Noul Cod Rutier în vigoare?, mă lametez eu.
- 160, repetă sec, colegu'.
- No hai, 160! Fie! Scoate şi chitanţieru', şi scrie un pic mai repejor că mă cam grăbesc!
- Dacă n-aveţi fix, nu vă tai chitanţă!, îmi zice sec, poliţistu'.
- N-am "fix"! Dar vreau să achit, aşa că te rog să scoţi chitanţierul!
- Dacă n-aveţi fix, nu vă încasez!
- Nu am "fix"! Însă dumneata eşti obligat să-mi încasezi, caci eu vreau să achit amenda! Te priveşte de unde-mi dai restu'! Nu-i problema mea! Dumneata îmi dai amendă, eu vreau să achit, aşa că, hai găseşte soluţia, şi mai rapid că mă grăbesc, după cum îţi zice PREŢIOSU' tău radar!...
Şi dialogul a continuat, pănă m-a luat capu'..la propriu. Că...cu "omu' legii" nu reuşeam s-o scot la capăt...
Colegu' său, între timp.."lucra"! Se pitea după maşinile parcate, şi ca la un semnal, la 5 secunde, mai sărea în carosabil, şi-şi vîntura braţele disperat oprind cite-o maşină. Şi aşa a făcut un ditai cîrnatu', pînă spre ieşirea din localitate. Ăla doar îi oprea şi le lua actele. Restul trebii (murdare!!!), o făcea, mai lentissimo, tovarăşul său, care nu era la fel de vesel ca cel care oprea maşinile, ba, mi s-a părut a fi destul de crispat, aşa ..cam ca un om care suferă de constipaţie!!! Genul de om cu care poţi intra în conflict fie că vrei, fie ca nu vrei!!!
M-am scotocit, am achitat, "fix", şi am plecat, la drum, încercînd să uit că tocmai fusesem jecmănită de către omu' Legii, şi totodată încercînd, INUTIL, să-mi ţin CAII ( putere ), în frîu, şi să-i dresez pe 50 la oră...pe un drum, eminamente..European!!!
- Să circulaţi regulamentar, că în localitatea următoare e Radar!, mă atenţionează omu' negru la plecare.
- Care va să zică aţi ieşit la drumu' mare, ca haiducii! Că deh', trebe' bani la Buget!!! Şi-acu' te-a mai prins şi mila de mine, după ce mi-ai luat amar de banet! Ce? Eşti egoist? Nu vrei să cotizez şi la "fraţii tăi"? "Nu vrei să mănînce şi gura lu Nicuşor"?...Bine că v-a dotat Statu' cu echipamente! Şi că primaru' vostru cretin, a plantat plancarda cu 50 la oră!!! Asta pînă într-o zi, cînd camionagiii, şi "fraierii ca mine", le vom smulge şi vă vom da cu ele-n cap!...pentru "Siguranţă şi încredere!" la drum!, îi zic cu ciudă lui Garcea.
............................................................................................................ Ajung la Schit. După Litughie s-a săvîrşit Maslu. Am mai prins 2 mirungeri şi 2 Evanghelii. Bineînţeles şi binecuvîntarea de la sfîrşit. Slavă Domnului!
Chiar la intrarea în Biserică, mă întîmpină Maica Domnului, Kato-Xenia. Mă strecor printre cei prezenţi, şi îngenunchez! Mă podidesc lacrimile, deşi eu nu sînt o plîngăciosă. Nici nu mai tin minte de cînd n-am mai plîns...
- Maica Domnului!, îi zic. Dacă ăsta este preţul pe care trebuia să-l plătesc pentru a ajunge aici, iată-mă-s! Îţi mulţumesc! Tu ştii, şi Domnul ştie, că vrajmaşului îi cam plac banii mei! Şi de mult prea multă vreme, nepermis de multă vreme, stă pe capul meu, şi mă păgubeşte în fel şi chip...încercînd să mă îngenuncheze...şi să mă lase..Lefter Popescu!!!
Mă ridic din faţa Icoanei Maicii Domnului, şi scriu un pomelnic ca să-l dau la Altar. Cînd să scot bani din portofel, pentru pomelnic, constat că nu am Actele! Bucuria nebunilor!!!
Încerc să nu mă gîndesc la ce-i mai rău!
Voi opri la întoarcere, şi-mi voi recupera Actele rămase la poliţist!, mi-am zis, încercînd să-mi păstrez calmul, şi să nu dau o conotaţie extrem de negativă zilei de 13. "Ştiusem" de la trezirea de dimineaţă, că nu trebuia să mai fac drumul acesta azi. Însăşi faptul că mă trezisem tîrziu fusese un semn. Faptul că amica mea, Zuza, mormăise la telefon, că ea nu mai poate merge cu mine, fusese un al doi-lea semn. Dar eu, n-am ţinut cont de nimic! Îngerul Păzitor îşi făcuse datoria! Eu nu!...
Am făcut ceea ce aveam de făcut la Horia, şi am plecat spre casă, încredinţată că-mi voi recupera Actele. Teoretic era simplu!
Acolo, la Brăneşti aflu că nu mai există Sediul de Poliţie Rutieră. Iar "băieţii isteţi de la Siguranţă şi Încredere" nu mai erau pe felie! Probabil îşi savurau voioşi succesul! Recolta fusese grasă, pe tura lor!!!
Opresc la Poliţia de la "staţia următoare". Îi spun păsul ofiţerului de serviciu, şi acesta "mă informează" că poliţistul care mă oprise nu face parte din Brigada lor. Drept pentru care îl rog să fie amabil şi să dea un telefon, să anunţe la Brigada poliţistului, că îmi caut Actele, şi că doresc să mi le recuperez neîntîrziat. Sau măcar să ştie colegul lui de breaslă că am constatat că nu-mi înmînase Actele, după ce-mi dăduse P-Verbal de amendă!
Cam codindu-se, poliţistul sună. Cel de la capătul firului îi zice colegului lui de breaslă, că da: " o doamnă, şi-a lăsat actele la mine"!
M-am enervat instant! Cum adică "mi-am lăsat actele la individ"?Şi-i zic poliţistului din POST, să-i transmită colegului de breaslă de la capătul firului, că : "Îi doresc tot binele!"!! La care el, ofensat de "binecuvîntarea" cu care-i gratulasem colegu' de breaslă, sare ca ars, şi-mi zice:
- După ce că v-am ajutat într-o chestiune care nu ne privea!..bla..bla..
- Cum adică nu te privea?!, dom'le poliţist. Păi nu era treaba Poliţiei de Proximitate să fie în slujba unui cetăţean, cînd acesta îi cere?...domnule poliţist de proximitate...
- Nu era treaba noastră, doamnă! Nu ţine de noi problema dvs!...
- Domnule poliţist, nu sînt în Papua, Noua-Guinee! Mă aflu pe teritoriul patriei mele, Romînia! Dumneata nu eşti angajatul Poliţiei Romîne? Nu crezi că era de datoria dumitale să serveşti cetăţenii, cînd eşti solicitat? Ce mare lucru ai făcut? Oi vrea să-ţi dau premiul Nobel, pentru că ai dat un telefon, pe care erai obligat să-l dai! Nu era treaba dumitale!!! Vai...Scuzaţi, dle poliţist de proximitate!, dar de unde "puii mei" -vorba celebrului-, să ştiu eu cum muma-măsii sînteţi voi, "băieţii cu ochii albaştri", repartizaţi, şi care şi cui aparţine Brigada x, sau Brigada y??? Eu ştiu că trebuie să mă adresez Poliţiei de Proximitate, atunci cînd situaţia o impune. Şi acum, mă aflu într-o asemenea situaţie! Aşa că...
Şi "dialogul" a continuat, un pic mai nuanţat...El zicea una, eu doua, el 5, eu 9...
Pînă la urmă mi-a indicat Brigada de care aparţinea colgu' de breaslă, şi "m-a sfătuit" să merg mîine să-mi recuperez Actele, pe care eu "le lăsasem", chipurile, "la colegul"...
- Dar aş vrea să merg acum!
- Acum nu se poate! Mergeţi începînd de mîine....
Şi..uite-aşa a decurs o zi pe care eu, mi-o doream a fi...de poveste!
Şi.."de poveste" a fost!!!!
"Ştiam" că va fi "ceva", dar..nu ştiam ce! Acum ştiu! Dar..cu ce preţ!!!!
Şi..ca să nu mai am surprize pe ziua de 13 oct 2013..să ajung acasă şi să-mi găsesc locul de parcare ocupat, mi-am dus maşina la servici, şi am lăsat-o acolo. Bine-am făcut!!!..
............................................................................................................
Intru-n casă, şi mă duc la Bătrînul meu, Nicodim Bujor. Radia!!! opsssssssss!!! Părinte!!! Ce-ai păţit? Ce-i veselia asta!!!, îi zic, înghenunchind la Icoane...
Nu ştiu de ce-i Bătrînul meu atît de radios....Cred însă că de data asta sare calul! Chiar nu văd motivul veseliei lui...Mie tocmai mi s-au înnecat corăbiile, iar dumnealui, scumpul, dragul şi sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, este radios nevoie-mare!!! În fine. I-am făcut o fotografie. Nu numai lui. Ci tuturor Sfinţilor care sălăşluiesc în casa mea. Toţi erau radioşi!!! Asta nu s-a mai întîmplat niciodată pînă acum. În camera fără lumină..ei erau luminoşi!!!.Pînă şi părintele Arsenie Boca era ceva mai puţin criticist...Iar asta-i..prea de tot! Şi eu nu-nţeleg decît că..nu-nţeleg..NIMIC!
Va continua...
Decisesem de sîmbătă să ajung la Schitul Horia. Trebuia să ajung! Dar, tot amînam. Aşa că sîmbătă am decis. Numai că, mai spre seară, realizez că duminică era data de 13 ale lunii. Primul gînd a fost să nu mai plec. Dar pentru că promisesem cuiva că voi merge la Horia, a trebuit, nolens-volens, să-mi ţin cuvîntul dat.
Duminică m-am trezit f f tîrziu. Primul gînd a fost să nu mai plec. Nu prea mai aveam timp suficient şi pentru a-mi face o rugăciune mai cu rîvnă, nici să-mi execut tabieturile dimineţii, şi-apoi, nici la vreme potrivită nu mai ajungeam la Horia pentru a mai prinde Slujba Liturghiei, ceea ce-mi crea un oarecare discomfort. Dar, iarăşi, mi-am adus aminte că am promis, deci trebuia să-mi ţin cuvîntul. Nu de alta, dar era posibil ca săptămînile următoare să se strice vremea şi să nu mai pot ajunge, din pricina lipsei cauciucurilor de...iarnă.... Aşa că..
O sun pe amica mea, cu care decisesem sîmbătă să plecăm la Horia. După vreun sfert de ceas de apelare, îmi răspunde, în sfîrşit mormăind, şi-mi silabiseşte-n ureche că nu mai poate merge. I-am închis, instant. Un pic furioasă, un pic relaxată, amestec de furie şi totodată mulţumire...
Poate nu e cazul să mai plec! Poate Dumnezeu nu vrea ca eu să fac acest drum astăzi! Poate ceva nu-i în regulă cu această călătorie! Rînd pe rînd îmi năvăleau frînturi de informaţie, care nu mă informau ci mă băgau în ceaţă...
Ce să fac? Nu prea mă trăgea inima să plec singură la drum. Iar faptul că neisprăvita asta de Zuza -amica mea, scumpa de ea!!!-, s-a răzgîndit, fără să mă anunţe în prealabil, mă cam scotea din uz. Dar..nu-i nimic! Nici că mai pupă, s-o mai iau cu mine pe undeva! Asta -Zuza- cînd n-o iau undeva, se bosumflă şi comentează răutăcios, veninos chiar, şi cînd vreau s-o iau, dă bir cu fugiţii, pretextînd..diabetul!!!
Încerc să mi-o scot din minte, ca să nu mă crizez şi mai rău pe ea, pentru gest, şi totodată încerc să-mi alung gîndurile ciudate care se succedau, din pricina lui 13, şi a faptului că nu prea credeam a fi o simplă coincidenţă faptul că Zuza devenise brusc indisponibilă...
Îngenunchez şi mă rog. Chiar dacă-i, nepermis de tîrziu! Drumul va fi sigur cu peripeţii - nu ştiu ce anume, dar va fi!-, aşa că un pic de stăruinţă în rugăciune nu strică.
Îmi iau camera de filmat la subbraţ şi cobor la maşină.
Mă întîmpină un domn, din blocul de vis-a-vis, spunîndu-mi că proprietara locului de parcare a cam făcut ceva scandal, că cineva cu maşina de Vrancea i-a ocupat locul, şi că aş face bine să nu mai parchez acolo!
- Domnul meu, eu sînt proprietara locului de parcare! Şi..aseară, pentru a 3a oară în acest an (deja eram in octomrie) am reuşit, şi eu, să-mi ocup locul, absolut printr-o minune!!! Şi asta, din pricină că, persoana care parcase aseară pe locul meu, din bun-simţ -ceea ce nu-i caracterizează pe neisprăviţii care tot bîntuie Zona Zero, după discoteci şi Pub-uri!!!-, şi poate şi pentru că ea, cea care parcase aseară, ştia că acolo e o Parcare Privată, plătită; dar pt care diriguitorii sectorului 5, n-au nicio apăsare, ca s-o şi semnalizeze ca atare, cu indicatoare şi/ sau inscripţii!!!; drept pentru care, noi locatarii, arar ne putem parca maşinile la domiciliu, noi fiind foarte vitregiţi, atît de Instituţiile cu ştaif ale Statului, vecinele noastre, cum ar fi Poliţia Capitalei, SMB-ul si altele..., cu care ne învecinăm ( Instituţii ai căror angajaţi sînt de-o crasă nesimţire şi de-o "superioritate" indefinită ), cît şi de, aşa cum am zis mai sus, Pub-uri şi Bistro--uri cu ştaif ( unde vin de beau şi mănîncă toată protipendada progeniturilor cu moţ, şi cu merţan).
- Mă scuzaţi!, zice omul. Dar, ştiţi, doamna cu pricina, a văzut maşina de Vrancea, şi a crezut că...
- Ce-a crezut? Eu am maşina cu nr de Vrancea de 5 ani, şi locuiesc aici de 30! Iar ăsta-i locul meu de parcare, pe care, repet, nu reuşesc să mi-l ocup, de mai mult de 4 ori pe an, drept pentru care, nu mai aduc acasă maşina decît arar...
- Mă scuzaţi!, zice omul.
- Nu-i bai! O zi bună!, îi zic omului, după care îmi zic mie: na, că începu' bine ziua, Antoaneto!...Şi, demarez...
Opresc la periferia oraşului. Intru într-un market şi cumpăr cîteva daruri pentru Schit. Mai nimic! Dar, să nu mă duc, totuşi, cu mîna goală la Hristos şi la Maica Domnului...
La Brăneşti, după sensul giratoriu văd flori. Opresc. Cumpăr 2 ghivece cu crizanteme ( îmi plac foarte tare crizantemele, şi le cumpăr, chiar dacă nu am cui le dărui!). Să le duc Maicii Domnului Kato-Xenia, de la Schitul Horia.
Demarez, bucuroasă că am găsit şi flori, şi mă aşez la drum. De după nişte maşini, la nici 500 metri, sare instant un poliţist şi face semne disperate să opresc! Îniţial am crezut că i se întîmplase ceva, şi avea nevoie urgentă de ajutor. La prima strigare nu am văzut Maşina Poliţiei. Nici n-aveam cum, pentru ca era parcată într-un tufiş, în spatele altor maşini. Trag repede pe dreapta, mă dau jos din maşină şi deschid larg portiera din spate, adun catrafusele de pe canapele, după care îl rog să grăbească să urce că mă cam grăbesc!!!...
El, radios, rîzînd chiar, îşi declină identitatea şi-mi cere...Actele! Relaxata ( căci habar n-aveam că sînt în culpă!!! ) scotocesc după geanta cu Acte ( pe care tocmai o înghesuisem odată cu fleacurile de pe canapeaua din spate, aruncîndu-le în grabă alandala, ca să-i fac loc omului!!! ), şi între timp încerc un dialog cu "omu' legii":
- Să nu-mi zici că m-ai oprit cumva pentru depăşirea vitezei!...
- Exact!, îmi răspunde poliţistu', zîmbind foarte larg.
Ce-are ăsta de zîmbeşte Iliescian!!?, mă întreb şi mă mir totodată. Ce-i aşa distractiv? Oi fi avînd ciungă-n cap!, şi nu ştiu ( el ştia de ce zîmbeşte larg, eu nu! Atunci! Apoi, am aflat şi eu! Mi-a umflat banii!!! Şi cînd încasezi, n-ai acelaşi sentiment ca atunci cînd dai!!!; şi..nici singurul fraier din zi nu am fost!!!)...
- Cum exact, amice?, îi întreb. Abia am demarat! Tocmai am oprit la florăreasa de colo, 500 metri mai-'napoi, ca să iau flori! Că mă duc la Schit. La Horia! N-aveam timpul practic să prind viteză, cît ar fi el de Rover!!! Da', ia zi! Cît zici că aveam la oră?
- 76 km!
- Cîîîît? 76! Mă nene! Mă duci cu capu'! În 500 de metri, 76 la oră? În fine! Hai, că n-am vreme de pierdut cu tine! Văd că te distrezi copios! Iar eu nu prind poanta!! Zi-mi cît tre' să cotizez! Şi încearcă să te desfăşori mai repede că mă grăbesc!
- Păiii, tocmai de-aia v-am oprit! Pt că ...vă grăbeaţi! Şi..aţi cam călcat pedaua de acceleraţie!!! Ce să vă fac dacă "aveţi piciorul greu!", mă persiflează isteţul.
- Hai, zi cît tre' să achit, şi lasă şaradele, că n-am vreme!
- Nu ştiu! Colegu' ştie! Dar, pentru că mergeţi la Mănăstire, vă dăm cea mai mică!
- Ooo!! Mă simt onorată! Şi..cît e "cea mai mică"?
- Nu stiu! Depinde! Colugu' decide!
- Ia zi colegu'!, mă adresez celuilalt poliţist.
-160, zice colegu'!, cobărînd din maşină, deşirîndu-se interminabil...
- Cum 160, frăţioare? Ce a intrat cumva Noul Cod Rutier în vigoare?, mă lametez eu.
- 160, repetă sec, colegu'.
- No hai, 160! Fie! Scoate şi chitanţieru', şi scrie un pic mai repejor că mă cam grăbesc!
- Dacă n-aveţi fix, nu vă tai chitanţă!, îmi zice sec, poliţistu'.
- N-am "fix"! Dar vreau să achit, aşa că te rog să scoţi chitanţierul!
- Dacă n-aveţi fix, nu vă încasez!
- Nu am "fix"! Însă dumneata eşti obligat să-mi încasezi, caci eu vreau să achit amenda! Te priveşte de unde-mi dai restu'! Nu-i problema mea! Dumneata îmi dai amendă, eu vreau să achit, aşa că, hai găseşte soluţia, şi mai rapid că mă grăbesc, după cum îţi zice PREŢIOSU' tău radar!...
Şi dialogul a continuat, pănă m-a luat capu'..la propriu. Că...cu "omu' legii" nu reuşeam s-o scot la capăt...
Colegu' său, între timp.."lucra"! Se pitea după maşinile parcate, şi ca la un semnal, la 5 secunde, mai sărea în carosabil, şi-şi vîntura braţele disperat oprind cite-o maşină. Şi aşa a făcut un ditai cîrnatu', pînă spre ieşirea din localitate. Ăla doar îi oprea şi le lua actele. Restul trebii (murdare!!!), o făcea, mai lentissimo, tovarăşul său, care nu era la fel de vesel ca cel care oprea maşinile, ba, mi s-a părut a fi destul de crispat, aşa ..cam ca un om care suferă de constipaţie!!! Genul de om cu care poţi intra în conflict fie că vrei, fie ca nu vrei!!!
M-am scotocit, am achitat, "fix", şi am plecat, la drum, încercînd să uit că tocmai fusesem jecmănită de către omu' Legii, şi totodată încercînd, INUTIL, să-mi ţin CAII ( putere ), în frîu, şi să-i dresez pe 50 la oră...pe un drum, eminamente..European!!!
- Să circulaţi regulamentar, că în localitatea următoare e Radar!, mă atenţionează omu' negru la plecare.
- Care va să zică aţi ieşit la drumu' mare, ca haiducii! Că deh', trebe' bani la Buget!!! Şi-acu' te-a mai prins şi mila de mine, după ce mi-ai luat amar de banet! Ce? Eşti egoist? Nu vrei să cotizez şi la "fraţii tăi"? "Nu vrei să mănînce şi gura lu Nicuşor"?...Bine că v-a dotat Statu' cu echipamente! Şi că primaru' vostru cretin, a plantat plancarda cu 50 la oră!!! Asta pînă într-o zi, cînd camionagiii, şi "fraierii ca mine", le vom smulge şi vă vom da cu ele-n cap!...pentru "Siguranţă şi încredere!" la drum!, îi zic cu ciudă lui Garcea.
............................................................................................................ Ajung la Schit. După Litughie s-a săvîrşit Maslu. Am mai prins 2 mirungeri şi 2 Evanghelii. Bineînţeles şi binecuvîntarea de la sfîrşit. Slavă Domnului!
Chiar la intrarea în Biserică, mă întîmpină Maica Domnului, Kato-Xenia. Mă strecor printre cei prezenţi, şi îngenunchez! Mă podidesc lacrimile, deşi eu nu sînt o plîngăciosă. Nici nu mai tin minte de cînd n-am mai plîns...
- Maica Domnului!, îi zic. Dacă ăsta este preţul pe care trebuia să-l plătesc pentru a ajunge aici, iată-mă-s! Îţi mulţumesc! Tu ştii, şi Domnul ştie, că vrajmaşului îi cam plac banii mei! Şi de mult prea multă vreme, nepermis de multă vreme, stă pe capul meu, şi mă păgubeşte în fel şi chip...încercînd să mă îngenuncheze...şi să mă lase..Lefter Popescu!!!
Mă ridic din faţa Icoanei Maicii Domnului, şi scriu un pomelnic ca să-l dau la Altar. Cînd să scot bani din portofel, pentru pomelnic, constat că nu am Actele! Bucuria nebunilor!!!
Încerc să nu mă gîndesc la ce-i mai rău!
Voi opri la întoarcere, şi-mi voi recupera Actele rămase la poliţist!, mi-am zis, încercînd să-mi păstrez calmul, şi să nu dau o conotaţie extrem de negativă zilei de 13. "Ştiusem" de la trezirea de dimineaţă, că nu trebuia să mai fac drumul acesta azi. Însăşi faptul că mă trezisem tîrziu fusese un semn. Faptul că amica mea, Zuza, mormăise la telefon, că ea nu mai poate merge cu mine, fusese un al doi-lea semn. Dar eu, n-am ţinut cont de nimic! Îngerul Păzitor îşi făcuse datoria! Eu nu!...
Am făcut ceea ce aveam de făcut la Horia, şi am plecat spre casă, încredinţată că-mi voi recupera Actele. Teoretic era simplu!
Acolo, la Brăneşti aflu că nu mai există Sediul de Poliţie Rutieră. Iar "băieţii isteţi de la Siguranţă şi Încredere" nu mai erau pe felie! Probabil îşi savurau voioşi succesul! Recolta fusese grasă, pe tura lor!!!
Opresc la Poliţia de la "staţia următoare". Îi spun păsul ofiţerului de serviciu, şi acesta "mă informează" că poliţistul care mă oprise nu face parte din Brigada lor. Drept pentru care îl rog să fie amabil şi să dea un telefon, să anunţe la Brigada poliţistului, că îmi caut Actele, şi că doresc să mi le recuperez neîntîrziat. Sau măcar să ştie colegul lui de breaslă că am constatat că nu-mi înmînase Actele, după ce-mi dăduse P-Verbal de amendă!
Cam codindu-se, poliţistul sună. Cel de la capătul firului îi zice colegului lui de breaslă, că da: " o doamnă, şi-a lăsat actele la mine"!
M-am enervat instant! Cum adică "mi-am lăsat actele la individ"?Şi-i zic poliţistului din POST, să-i transmită colegului de breaslă de la capătul firului, că : "Îi doresc tot binele!"!! La care el, ofensat de "binecuvîntarea" cu care-i gratulasem colegu' de breaslă, sare ca ars, şi-mi zice:
- După ce că v-am ajutat într-o chestiune care nu ne privea!..bla..bla..
- Cum adică nu te privea?!, dom'le poliţist. Păi nu era treaba Poliţiei de Proximitate să fie în slujba unui cetăţean, cînd acesta îi cere?...domnule poliţist de proximitate...
- Nu era treaba noastră, doamnă! Nu ţine de noi problema dvs!...
- Domnule poliţist, nu sînt în Papua, Noua-Guinee! Mă aflu pe teritoriul patriei mele, Romînia! Dumneata nu eşti angajatul Poliţiei Romîne? Nu crezi că era de datoria dumitale să serveşti cetăţenii, cînd eşti solicitat? Ce mare lucru ai făcut? Oi vrea să-ţi dau premiul Nobel, pentru că ai dat un telefon, pe care erai obligat să-l dai! Nu era treaba dumitale!!! Vai...Scuzaţi, dle poliţist de proximitate!, dar de unde "puii mei" -vorba celebrului-, să ştiu eu cum muma-măsii sînteţi voi, "băieţii cu ochii albaştri", repartizaţi, şi care şi cui aparţine Brigada x, sau Brigada y??? Eu ştiu că trebuie să mă adresez Poliţiei de Proximitate, atunci cînd situaţia o impune. Şi acum, mă aflu într-o asemenea situaţie! Aşa că...
Şi "dialogul" a continuat, un pic mai nuanţat...El zicea una, eu doua, el 5, eu 9...
Pînă la urmă mi-a indicat Brigada de care aparţinea colgu' de breaslă, şi "m-a sfătuit" să merg mîine să-mi recuperez Actele, pe care eu "le lăsasem", chipurile, "la colegul"...
- Dar aş vrea să merg acum!
- Acum nu se poate! Mergeţi începînd de mîine....
Şi..uite-aşa a decurs o zi pe care eu, mi-o doream a fi...de poveste!
Şi.."de poveste" a fost!!!!
"Ştiam" că va fi "ceva", dar..nu ştiam ce! Acum ştiu! Dar..cu ce preţ!!!!
Şi..ca să nu mai am surprize pe ziua de 13 oct 2013..să ajung acasă şi să-mi găsesc locul de parcare ocupat, mi-am dus maşina la servici, şi am lăsat-o acolo. Bine-am făcut!!!..
............................................................................................................
Intru-n casă, şi mă duc la Bătrînul meu, Nicodim Bujor. Radia!!! opsssssssss!!! Părinte!!! Ce-ai păţit? Ce-i veselia asta!!!, îi zic, înghenunchind la Icoane...
Nu ştiu de ce-i Bătrînul meu atît de radios....Cred însă că de data asta sare calul! Chiar nu văd motivul veseliei lui...Mie tocmai mi s-au înnecat corăbiile, iar dumnealui, scumpul, dragul şi sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, este radios nevoie-mare!!! În fine. I-am făcut o fotografie. Nu numai lui. Ci tuturor Sfinţilor care sălăşluiesc în casa mea. Toţi erau radioşi!!! Asta nu s-a mai întîmplat niciodată pînă acum. În camera fără lumină..ei erau luminoşi!!!.Pînă şi părintele Arsenie Boca era ceva mai puţin criticist...Iar asta-i..prea de tot! Şi eu nu-nţeleg decît că..nu-nţeleg..NIMIC!
Va continua...
duminică, 6 octombrie 2013
Cutremurul de duminică dimineaţă vs Geanta anticutremur
Iată că a sosit cutremurul înaintea mult trîmbiţatei Genţi Anticutremur, cu care, se zvonea, că o să mă gratuleze Primăria... 6 oct, ora 4,38. Duminică dimineaţă!
Norocul meu ( care locuiesc în MIEZUL Capitalei, într-un bloc "dotat" cu Bulină Roşie), a fost acela că, înainte de culcare, am făcut, ceea ce fac de obicei, şi anume, am îngenuncheat, şi am mulţumit Dumnezeului meu -singurul în care CRED-, pentru toate cele pe care mi le-a dăruit pînă în vremea de atunci, am cerut iertare pt isprăvile mele zilnice; că multe sînt! -că sînt cam tare la cerbice!!!-, şi m-am pus la adăpostul Duhului Sfînt, însemnîndu-mă cu Semnul Crucii, aşa cum fac de obicei, după care am purces la somn.
M-am trezit cîteva secunde înaintea cutremurului, şi trezindu-mă, iarăşi m-am rugat în gînd, timp în care, iată..vine cutremurul. Doar o legănare de pat, pe orizontală, ca şi cum aş fi fost cu patul pe un val, lin, liniştit... Nu m-am panicat! N-am făcut nicio mişcare! Ci...liniştit, m-am încredinţat, în cugetul meu, lui Dumnezeu. Cel Care este Atotputernic! Care ştie toate, vede toate, poate..TOATE!... şi..am adormit, ca un prunc, un somn binecuvîntat!
PS: adresez, pe această cale, primarului meu general, Oprescu, cît şi lui Vanghelie, alias Goagăl, să nu sacrifice pentru mine, ţechinii, investiţi în Geanta-trusă Anticutremur! Chiar dacă mi-a dotat blocul cu vestita Bulină-roşie. Ci să investească suma, după cum o şti, poate pentru dotarea Spitalelor cu cele necesare, sau poate s-o dăruiască celor care: cred în el. Cît despre mine...
...Eu şi casa mea, CREDEM în Domnul Hristos! Care este..NEMINCINOS! Şi ne încredinţăm LUI!
Johanis de Basarab, alias pr I...
Unii, înşelaţi fără să ştie ( ?! ), nu fac pe nebunii, ci sînt nebuni cu-adevărat ( după vorbă şi după purtări ), şi în loc să-şi bată joc de draci ( aşa cum îşi închipuie ei, bătînd, chipurile, la Molitve pe Youtube, şi prin casele fraierilor -care-i ia drept preoţi ( din pricina hainelor pe care aceştia le poartă!!!) pe aceşti îndrăciţi-, s-au făcut pricină de înşelare lor înşişi, după zicala:
" Zicînd că sînt înţelepţi, oamenii au ajuns nebuni!" (Romani 1; 22)
Sînt mulţi pe reţelele de socializare, dar am să spun acum, aici, doar despre unul pe care l-am văzut, şi-l văd, făcîndu-şi "lucrarea", nestingherit, ba încă făcîndu-şi adepţi, cîşiva zeci de "fraieri", care, în necazuri fiind, şi în întuneric, cred că ţi-au găsit călăuza...pe Johan de Basarab.
"Marele avva", acest "Johan de Basarab" (l-as putea numi oricum, dupa numele cartierului prin care-si face numarul, sau dupa un alt criteriu), "mare maestru de ceremonii", autointitulîndu-se Apostol al lui Dumnezeu ( ???!!!), face apostolatul celui căruia, cu credincioşie, îi slujeşte, lui Satan, si care, la Judecata cea Dreaptă a lui Dumnezeu va zice tupeist ( atunci, ca şi acum! ):
- Doamne, dar..n-am scos eu draci ( făcînd Molitvele Sf Vasile cel Mare, si ale Sf Ioan Gura de Aur ), în Numele Tău? N-am făcut eu, din casa mea, Biseică Ţie? N-am desenat eu, pe Sfinţii Tăi, pe pereţii casei mele, în numele Tău? Nu m-ai văzut, Tu, pe Youtube, făcînd exorcizări? N-am Botezat eu în Numele Tău? N-am cununat eu, pe cei necununaţi?Dar Dreptul Judecător ( care vede toate, ştie toate!! ), Îi va răspunde:
- "Nu te cunosc pe tine! Nu Mie mi-ai slujit! Tu ai urît Poruncile Mele!" N-ai avut dragoste de semeni! Te-ai autoproclamat preot, şi exorcist, ti-ai cumparat titluri si vesminte luxoase din pricina Slavei Deşarte! "Şi din pricina Slavei Deşarte, ai iubit slujirea înaltă, averea, banii! Ai iubit puterea! Şi din pricina Slavei Deşarte ai predicat! Şi pentru frumuseţea hainelor preoţeşti, te-ai prefăcut, înaintea oamenilor, a fi slujitorul Meu!" "Du-te de la Mine, căci: nu te cunosc pe tine!"
Sînt mulţi pe Reţelele de socializare. Ei vorbesc ca nişte Iisuşi. Ştiind Scriptura pe de rost se folosesc de vorbele lor mieroase, ca să atragă la ei pe cei nepricepuţi...rostind slugarnic: "cu noi este Dumnezeu!"
Iisus Însuşi zice: " Vor veni mulţi în Numele Meu, dar, nu voi fi şi EU acolo!"
E clar că, aceşti indivizi, care îmbracă haine preoţeşti, şi care-şi fac din casa lor aşa-zisă Biserică, mergînd pînă acolo, încît să-şi picteze întraga casă cu Sfinţi, şi adunînd în acasa lor lume rătăcită de la Cale, au o problemă cu echilibrul lor moral şi..psiho-emoţional, ei avînd conştiinţa (??!!) apartenenţei la Biserica lui Dumnezeu. Desigur că unul ca acesta este un om oarecare, căzut între tîlhari! Şi, personal, cred că ar trebui să-l compătimim...daca, evident, primeşte. Ceea ce nu-i şi cazul acestui "Johan de Basarab". Şi chiar şi al altora care-şi fac veacul pe Reţelele de Socializare, făcînd pe Apostolii, pe preoţii, pe Învăţătorii...N-aş avea nimic împotriva lor, dar faptele lor, îi arată pe ei, cine sînt de fapt!...
Dacă unul care, făcînd pe preotul, bate la Molitve, face Liturghii, Botezuri, Nunţi, etc, ba îşi mai transformă şi casa în Biserică, pictînd pe pereţii casei sale pe Sfinţii lui Dumnezeu, dar apoi, blesteamă de se cutremură pămîntul, tot pe cel pe care, ceva mai devreme l-a Împărtăşit, atunci e clar, zic eu, să ne dăm seama cam cu cine aveam de-a face!!!...
Am viziont, ieri 5 sept 2013, la un post TiVi, la o emisiune cu Ştaif, cu un moderator de ştaif, pe unul care îmbrăcat în veşminte preoţeşti, făcea pe..lupul moralist, aducînd critici Bisericii majoritare ( care l-a aruncat -cred- din rîndurile sale, ca pe o măsea stricată, sau, ca pe un mădular împuţit ), şi înălţîndu-se pe sine, aducîndu-şi lui însuşi laude, cu citirea Psaltirii, pe care chiar o arăta, în direct, ca a fi ruptă de la atîta citire..., şi cu slujbele şi molitvele pe care le-ar fi săvîrşit el pe la diverse familii cu probleme, el făcînd, prin aceste slujbe, "mari ..minuni"!!! La întrebarea moderatorului:
- Dar din ce trăiţi? Cu ce vă plătiţi facturile? Cu ce vă creşteţi copii?, omul nostru, a strecurat, evaziv:
- Muncim! Muncim! Noaptea muncim!
Care muncă, dom' "părinte"? Munceşti ca să-ţi baţi femeia şi copii? Sau munceşti, luptîndu-te, din răsputeri cu numărul paharelor?...
Munceşti, la greu, să convingi că eşti tu mai preot decît preoţii? Vrei să ne convingi tu că eşti om? Şi vrei să te şi credem că doar tu eşti preot al lui Dumnezeu? Stai calm, omule! Poate prinde la fraieri! Dar, nu cred că va prinde la femeia ta, nici la copii tăi! Cum, nu cred eu, că te-ar fi crezut, nici măcar moderatorul emisiunii aceleia, care, şi-a mai încheiat încă o emisiune, de la care, el..va încasa bani? Tu, însă?...
Nu cred că îţi vei atinge scopul pentru care ai participat, ca personaj principal, la această emisiune!
Sau, poate că da! Sînt destui fraieri cu bani pe lumea asta! Poate vei găsi pe vreunul care să-ţi sponsorizeze trîndăvia!!! Aşa ar mai uşura-o pe soţia ta, care trudeşte să te întreţină!...
Voie bună!..."părinţele".
" Zicînd că sînt înţelepţi, oamenii au ajuns nebuni!" (Romani 1; 22)
Sînt mulţi pe reţelele de socializare, dar am să spun acum, aici, doar despre unul pe care l-am văzut, şi-l văd, făcîndu-şi "lucrarea", nestingherit, ba încă făcîndu-şi adepţi, cîşiva zeci de "fraieri", care, în necazuri fiind, şi în întuneric, cred că ţi-au găsit călăuza...pe Johan de Basarab.
"Marele avva", acest "Johan de Basarab" (l-as putea numi oricum, dupa numele cartierului prin care-si face numarul, sau dupa un alt criteriu), "mare maestru de ceremonii", autointitulîndu-se Apostol al lui Dumnezeu ( ???!!!), face apostolatul celui căruia, cu credincioşie, îi slujeşte, lui Satan, si care, la Judecata cea Dreaptă a lui Dumnezeu va zice tupeist ( atunci, ca şi acum! ):
- Doamne, dar..n-am scos eu draci ( făcînd Molitvele Sf Vasile cel Mare, si ale Sf Ioan Gura de Aur ), în Numele Tău? N-am făcut eu, din casa mea, Biseică Ţie? N-am desenat eu, pe Sfinţii Tăi, pe pereţii casei mele, în numele Tău? Nu m-ai văzut, Tu, pe Youtube, făcînd exorcizări? N-am Botezat eu în Numele Tău? N-am cununat eu, pe cei necununaţi?Dar Dreptul Judecător ( care vede toate, ştie toate!! ), Îi va răspunde:
- "Nu te cunosc pe tine! Nu Mie mi-ai slujit! Tu ai urît Poruncile Mele!" N-ai avut dragoste de semeni! Te-ai autoproclamat preot, şi exorcist, ti-ai cumparat titluri si vesminte luxoase din pricina Slavei Deşarte! "Şi din pricina Slavei Deşarte, ai iubit slujirea înaltă, averea, banii! Ai iubit puterea! Şi din pricina Slavei Deşarte ai predicat! Şi pentru frumuseţea hainelor preoţeşti, te-ai prefăcut, înaintea oamenilor, a fi slujitorul Meu!" "Du-te de la Mine, căci: nu te cunosc pe tine!"
Sînt mulţi pe Reţelele de socializare. Ei vorbesc ca nişte Iisuşi. Ştiind Scriptura pe de rost se folosesc de vorbele lor mieroase, ca să atragă la ei pe cei nepricepuţi...rostind slugarnic: "cu noi este Dumnezeu!"
Iisus Însuşi zice: " Vor veni mulţi în Numele Meu, dar, nu voi fi şi EU acolo!"
E clar că, aceşti indivizi, care îmbracă haine preoţeşti, şi care-şi fac din casa lor aşa-zisă Biserică, mergînd pînă acolo, încît să-şi picteze întraga casă cu Sfinţi, şi adunînd în acasa lor lume rătăcită de la Cale, au o problemă cu echilibrul lor moral şi..psiho-emoţional, ei avînd conştiinţa (??!!) apartenenţei la Biserica lui Dumnezeu. Desigur că unul ca acesta este un om oarecare, căzut între tîlhari! Şi, personal, cred că ar trebui să-l compătimim...daca, evident, primeşte. Ceea ce nu-i şi cazul acestui "Johan de Basarab". Şi chiar şi al altora care-şi fac veacul pe Reţelele de Socializare, făcînd pe Apostolii, pe preoţii, pe Învăţătorii...N-aş avea nimic împotriva lor, dar faptele lor, îi arată pe ei, cine sînt de fapt!...
Dacă unul care, făcînd pe preotul, bate la Molitve, face Liturghii, Botezuri, Nunţi, etc, ba îşi mai transformă şi casa în Biserică, pictînd pe pereţii casei sale pe Sfinţii lui Dumnezeu, dar apoi, blesteamă de se cutremură pămîntul, tot pe cel pe care, ceva mai devreme l-a Împărtăşit, atunci e clar, zic eu, să ne dăm seama cam cu cine aveam de-a face!!!...
Am viziont, ieri 5 sept 2013, la un post TiVi, la o emisiune cu Ştaif, cu un moderator de ştaif, pe unul care îmbrăcat în veşminte preoţeşti, făcea pe..lupul moralist, aducînd critici Bisericii majoritare ( care l-a aruncat -cred- din rîndurile sale, ca pe o măsea stricată, sau, ca pe un mădular împuţit ), şi înălţîndu-se pe sine, aducîndu-şi lui însuşi laude, cu citirea Psaltirii, pe care chiar o arăta, în direct, ca a fi ruptă de la atîta citire..., şi cu slujbele şi molitvele pe care le-ar fi săvîrşit el pe la diverse familii cu probleme, el făcînd, prin aceste slujbe, "mari ..minuni"!!! La întrebarea moderatorului:
- Dar din ce trăiţi? Cu ce vă plătiţi facturile? Cu ce vă creşteţi copii?, omul nostru, a strecurat, evaziv:
- Muncim! Muncim! Noaptea muncim!
Care muncă, dom' "părinte"? Munceşti ca să-ţi baţi femeia şi copii? Sau munceşti, luptîndu-te, din răsputeri cu numărul paharelor?...
Munceşti, la greu, să convingi că eşti tu mai preot decît preoţii? Vrei să ne convingi tu că eşti om? Şi vrei să te şi credem că doar tu eşti preot al lui Dumnezeu? Stai calm, omule! Poate prinde la fraieri! Dar, nu cred că va prinde la femeia ta, nici la copii tăi! Cum, nu cred eu, că te-ar fi crezut, nici măcar moderatorul emisiunii aceleia, care, şi-a mai încheiat încă o emisiune, de la care, el..va încasa bani? Tu, însă?...
Nu cred că îţi vei atinge scopul pentru care ai participat, ca personaj principal, la această emisiune!
Sau, poate că da! Sînt destui fraieri cu bani pe lumea asta! Poate vei găsi pe vreunul care să-ţi sponsorizeze trîndăvia!!! Aşa ar mai uşura-o pe soţia ta, care trudeşte să te întreţină!...
Voie bună!..."părinţele".
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Din nou cu Sf Spiridon
Sîmbătă 5 oct 2013, merg la servici, ca să mă aflu-n treabă, deoarece mare minune nu se-ntîmplă. Sîmbăta, prin zona în care-mi am jobul, nici iarba nu creşte...
Mai aveam de srăbătut cîteva zeci de metri pînă la biroul meu, cînd am zărit-o pe mămăiţa care vine, la colţul unei străzi lăturalnice străzii mele, cu un coş cu flori crescute-n curtea ei, nişte frumuseţi naturale. Flori pe care bătrînica le vinde la un preţ insignifiant.
M-am bucurat maxim văzînd-o, deoarece toată săptămîna nu trecusem pe la Sfîntul meu ocrotitor, şi nu-i dădusem bineţe...iar acum aveam şansa să-l onorez cu un buchet de crizanteme naturale.
O bucur pe mamaie, cumpărînd două buchete (Aş fi cumpărat întreg coşul cu flori, la cît erau de frumoase, mai ales că bătrînica le vindea la preţ de damping, dar, am lăsat şi altora bucuria de-a se bucura de preţul modest), şi am dat fuga la Sfîntuţul Spiridon.
În Biserică era ca într-un stup. Forfotă mare-mare! Toată lumea trebăluia. Lume multă. Flori. Agitaţie!!!...
M-am strecurat prin mulţimea ce forfotea, şi am ajuns lîngă Racla Sfîntuţului Spiridon. Era înconjurat de ghirlande impresionante de trandafiri imperiali...
I-am făcut o reverenţă Sfîntului, mulţumindu-i totodată pentru dragostea cu care mă înconjoară, am strecurat umilele mele crizanteme ( desigur că deşi naturale şi f f frumoase, păleau totuşi, pe lîngă impresionantele ghirlande de trandafiri imperiali...) într-o vază rămasă ca prin minune "liberă de sarcini", şi m-am retras, discret, din Biserică.
La uşă, un cerşetor mă dumireşte cărui fapt i se datorează zarva dinăuntru: "eveniment Piedone" -primar de sectoru' 4-, cununia fiului acestuia; plus cununie Sandra Stoicescu, avînd ca naşi, cuplu Vrînceanu Firea/ primaru de Voluntari. Hmm, iar e Sărbătoare-n cartier! Iar maşini de epocă, iar parada de ţoale...iar e rost de bani pt aurolacii din zonă!! Iar e "nas tăiat" cu întreaga-i trupă în alertă maximă!!!, că..iar e rost de mangleală...la cîţi baştani cu maşini de fiţe vor invada zona...iar vor fi tablete şi mobile de vînzare la..talciocul ad-hoc, din cartier, săptămîna viitoare! Marfă proaspătă!! De fiţe!!!...Piese rare!!...
Mă duc la munca mea, şi mă instalez la birou, cugetînd la opulenţa mahărilor. Dar n-apuc să deschid modestul meu computer şi să pun în funcţiune ibricul cu cafea, că intră în încăpere un domn însoţit de mama sa.
Las baltă cafeaua, cobor şi intru-n vorbă cu cei doi.
Mama, o femeie simplă de la ţară, punea întrebare după întrebare, şi mă chestiona în legătură cu nişte "chestiuni" legate de religie. Îi răspund, şi femeia, iar şi iar mă iscodeşte cu noi întrebări. Fiul încearcă s-o obstrucţioneze, sau măcar să-i mai tempereze elanul întrebărilor. Eu însă îi răspund calm, femeii, la curiozităţile ei, explicîndu-i pe îndelete ce şi cum. De regulă, mă plictisesc "îndrăzneţii", şi mă retrag rapid, dar femeia aceasta avea ceva plăcut, care mă atrăgea, şi mă ţinea lîngă ea. I-am invitat să mai discutăm, în biroul meu, unde aveam, printre altele, o icoană pictată cu Sf Spiridon. Femeii i-a plăcut mult icoana. Eu i-am dăruit-o. Femeia, bucuroasă, a vrut să mi-o plătească. Am refuzat. Mi-a mulţumit. La plecare, în uşă, fiul ei, mi-a spus că a fost surprins, plăcut, de purtarea mea, şi mi-a făcut o ofertă care m-a lăsat perplex.
De vreo doi ani, încheiaţi, căutam un specialist într-un domeniu, dar dădusem numai de şnapani, şi neserioşi, drept pentru care, renunţasem să mai abordez pe cineva, lăsînd baltă, evident, şi domeniu...
De unde a ştiut omul acesta că eu aveam nevoie de serviciile în al cărui domeniu se pricepea el? Eu nu am rostit niciun cuvînt care să-i indice ceva. Vorbisem de cu totul altceva, pe tot parcursul conversaţiei noastre... Iar acum, el îmi oferea, gratis, serviciile lui, în domeniu în care eu aveam nevoie...
Am rămas interzisă! Omul a spus, clar, apăsat că va face cutare lucru! Gratis! Drept recompensă pentru graţia cu care am înconjurat-o pe mama lui...
...Sfîntuţul Spiridon! Dragul de el!...O, Doamne! Minunat lucrezi Tu, prin Sfinţii întru care ai binevoit!...
Mulţumesc, Doamne! Mulţumesc Sfîntuţule Spiridon!
Şi cînd te gîndeşti că eu ţi-am dăruit doar un buchet de crizanteme! Şi nici măcar nu ţi-am cerut ceva! Nu ţi-am cerut azi!!...sîmbîtă, 5 oct 2013!!! Mulţumesc, Sfinte Spiridon!
Mai aveam de srăbătut cîteva zeci de metri pînă la biroul meu, cînd am zărit-o pe mămăiţa care vine, la colţul unei străzi lăturalnice străzii mele, cu un coş cu flori crescute-n curtea ei, nişte frumuseţi naturale. Flori pe care bătrînica le vinde la un preţ insignifiant.
M-am bucurat maxim văzînd-o, deoarece toată săptămîna nu trecusem pe la Sfîntul meu ocrotitor, şi nu-i dădusem bineţe...iar acum aveam şansa să-l onorez cu un buchet de crizanteme naturale.
O bucur pe mamaie, cumpărînd două buchete (Aş fi cumpărat întreg coşul cu flori, la cît erau de frumoase, mai ales că bătrînica le vindea la preţ de damping, dar, am lăsat şi altora bucuria de-a se bucura de preţul modest), şi am dat fuga la Sfîntuţul Spiridon.
În Biserică era ca într-un stup. Forfotă mare-mare! Toată lumea trebăluia. Lume multă. Flori. Agitaţie!!!...
M-am strecurat prin mulţimea ce forfotea, şi am ajuns lîngă Racla Sfîntuţului Spiridon. Era înconjurat de ghirlande impresionante de trandafiri imperiali...
I-am făcut o reverenţă Sfîntului, mulţumindu-i totodată pentru dragostea cu care mă înconjoară, am strecurat umilele mele crizanteme ( desigur că deşi naturale şi f f frumoase, păleau totuşi, pe lîngă impresionantele ghirlande de trandafiri imperiali...) într-o vază rămasă ca prin minune "liberă de sarcini", şi m-am retras, discret, din Biserică.
La uşă, un cerşetor mă dumireşte cărui fapt i se datorează zarva dinăuntru: "eveniment Piedone" -primar de sectoru' 4-, cununia fiului acestuia; plus cununie Sandra Stoicescu, avînd ca naşi, cuplu Vrînceanu Firea/ primaru de Voluntari. Hmm, iar e Sărbătoare-n cartier! Iar maşini de epocă, iar parada de ţoale...iar e rost de bani pt aurolacii din zonă!! Iar e "nas tăiat" cu întreaga-i trupă în alertă maximă!!!, că..iar e rost de mangleală...la cîţi baştani cu maşini de fiţe vor invada zona...iar vor fi tablete şi mobile de vînzare la..talciocul ad-hoc, din cartier, săptămîna viitoare! Marfă proaspătă!! De fiţe!!!...Piese rare!!...
Mă duc la munca mea, şi mă instalez la birou, cugetînd la opulenţa mahărilor. Dar n-apuc să deschid modestul meu computer şi să pun în funcţiune ibricul cu cafea, că intră în încăpere un domn însoţit de mama sa.
Las baltă cafeaua, cobor şi intru-n vorbă cu cei doi.
Mama, o femeie simplă de la ţară, punea întrebare după întrebare, şi mă chestiona în legătură cu nişte "chestiuni" legate de religie. Îi răspund, şi femeia, iar şi iar mă iscodeşte cu noi întrebări. Fiul încearcă s-o obstrucţioneze, sau măcar să-i mai tempereze elanul întrebărilor. Eu însă îi răspund calm, femeii, la curiozităţile ei, explicîndu-i pe îndelete ce şi cum. De regulă, mă plictisesc "îndrăzneţii", şi mă retrag rapid, dar femeia aceasta avea ceva plăcut, care mă atrăgea, şi mă ţinea lîngă ea. I-am invitat să mai discutăm, în biroul meu, unde aveam, printre altele, o icoană pictată cu Sf Spiridon. Femeii i-a plăcut mult icoana. Eu i-am dăruit-o. Femeia, bucuroasă, a vrut să mi-o plătească. Am refuzat. Mi-a mulţumit. La plecare, în uşă, fiul ei, mi-a spus că a fost surprins, plăcut, de purtarea mea, şi mi-a făcut o ofertă care m-a lăsat perplex.
De vreo doi ani, încheiaţi, căutam un specialist într-un domeniu, dar dădusem numai de şnapani, şi neserioşi, drept pentru care, renunţasem să mai abordez pe cineva, lăsînd baltă, evident, şi domeniu...
De unde a ştiut omul acesta că eu aveam nevoie de serviciile în al cărui domeniu se pricepea el? Eu nu am rostit niciun cuvînt care să-i indice ceva. Vorbisem de cu totul altceva, pe tot parcursul conversaţiei noastre... Iar acum, el îmi oferea, gratis, serviciile lui, în domeniu în care eu aveam nevoie...
Am rămas interzisă! Omul a spus, clar, apăsat că va face cutare lucru! Gratis! Drept recompensă pentru graţia cu care am înconjurat-o pe mama lui...
...Sfîntuţul Spiridon! Dragul de el!...O, Doamne! Minunat lucrezi Tu, prin Sfinţii întru care ai binevoit!...
Mulţumesc, Doamne! Mulţumesc Sfîntuţule Spiridon!
Şi cînd te gîndeşti că eu ţi-am dăruit doar un buchet de crizanteme! Şi nici măcar nu ţi-am cerut ceva! Nu ţi-am cerut azi!!...sîmbîtă, 5 oct 2013!!! Mulţumesc, Sfinte Spiridon!
miercuri, 2 octombrie 2013
marți, 1 octombrie 2013
Plantatia de...umbrele
Marti 1 oct 2013, plec in fuga, la servici deoarece ma trezisem, nepermis de tirziu. O iau in pas alergator, prin ploaia morocanoasa, pe Calea Victoriei, o tai pe Lipscani, apoi prin "Centru Istoric" ( pustiu la ora aceasta, 9,40 ), apoi peste cheiul Dimbovitei, si ajung pe platoul din zona fostei Bancii a Religiei ( falimentara de mult, totodata falimentind multa lume...Banca, evident ). Oamenii cu umbrele, luptindu-se cu ele -cu umbrelele- cu vintul si cu ploaia, faceau ...ritualul ploii. Ei aveau umbrele dar..n-aveau. Caci vintul, sufla aprig, si, de doua zile smulge tot ce intilneste in cale. Si cum umbrela, e la ordinea zilei, oamenii care le poarta, in speranta ca vor fi aparati de ploaia -apriga si ea-, sint deposedati de umbrele, imediat ce ajung in zona Bancii Religiilor.
Oamenii se asteapta ca, odata ajunsi pe platoul din fata cladirii, sa fie aparati de vintul care sufla napraznic. Dar tocmai aici sint luati prin surprindere, si deposedati, cum am zis, de umbrele. Asa se face ca parculetul din statia lui 123, 104, 116, etc, de linga gura de metrou care da in fata fostei Banci a Religiilor este acum un parc de..umbrele!
Mi-am incetinit alergarea, mi-am ridicat de pe ochi gluga gecutei, mi-am scos telefonul si printre picaturile mari de ploaie am imortalizat, partial, parcul cu umbrele...
Oamenii se asteapta ca, odata ajunsi pe platoul din fata cladirii, sa fie aparati de vintul care sufla napraznic. Dar tocmai aici sint luati prin surprindere, si deposedati, cum am zis, de umbrele. Asa se face ca parculetul din statia lui 123, 104, 116, etc, de linga gura de metrou care da in fata fostei Banci a Religiilor este acum un parc de..umbrele!
Mi-am incetinit alergarea, mi-am ridicat de pe ochi gluga gecutei, mi-am scos telefonul si printre picaturile mari de ploaie am imortalizat, partial, parcul cu umbrele...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)