Am ajuns la Cimitir, la ora 12,15, dupa un maraton fortat, intrucit ma temeam ca nu cumva sa ajung prea tirziu! Nu putusem ajunge la Sintesti (locul unde fusese depus parintele), din pricina suprapunerii unor activitati, si ma temeam ca nu voi mai ajunge nici la inmormintare,asa ca am tras o alergatura pe cinste. Am asteptat, cumintica, in Cimitir, cam 30 de minute, timp in care parintele meu, "nu s-a grabit" sa-si faca aparitia. Am crezut ca, poate, am gresit Cimitirul, asa ca, am inceput sa dau telefoane. Gest inutil! Toti cei "interpelati" aveau telefoanele inchise!!! Auuuuuu!!! Ce ma fac!
Nu apucasem, cam de pe la Sf Nectarie ( 9 nov) sa mai vorbesc cu parintele Cristian, nu ne luasem ramas-bun, nu ne spusesem ceea ce era de spus, nu-mi cerusem iertare pentru multe, asa ca acum, nu-mi permiteam sa ratez inmormintarea. Asa ca am reluat apelurile. Cineva mi-a raspuns si mi-a zis ca nu am gresit Cimitirul, numai ca mai am de asteptat mult, caci e lumea de pe lume la parintele, ca e slujba cu arhiereu si ca..etc...O, Doamne! Mi-as fi dorit sa nu trebuiasca sa-l astept pe bunul parinte Cristian, acolo! As fi dat mult pentru asta! Dar? In fata Domnului si a voii Sale, nu ne ramine decit sa ne plecam, chiar daca, de cele mai multe ori, neinteles de dureros!!!
Asa ca..am asteptat! Dar, n-am stat degeaba in Cimitir. Am intrat in vorba cu groparul. Era venit de la Sintesti, sat in care parintele ii pastorea pe crestinii-ortodocsi, din anul 1992. Asa am aflat -daca mai era nevoie!!!- ca nu "se mai exista om in Sintesti, ca parintele Cristi!". Si mi-a fost descris in amanunt, bunatatea, blindetea, altruismul parintelui Cristian. Lucruri pe care, eu, le stiam despre el. Dar, cind le mai spune, si le mai auzi inca si inca de la cineva, acest lucru nu face decit sa sporeasca dragostea pentru cel care fusese parintele Cristian Baroianu, preot din Sintesti, Ilfov...
Si, in dupa-amiaza, tirziu, dupa orele 17,00 apare si Convoiul...Scumpul nostru parinte, Cristian, care de obicei sofa, si se afla pe scaunul din fata, parcind masina cu precizie milimetrica, in cel mai dificil spatiu posibil, se afla, de asta data, in partea din spate a unei masini, deloc placuta vederii, desi faina ca aspect... Soferul a parcat masina chiar linga picioarele mele, asa ca am putut filma, in voie, in Prim-plan, sicriul si chipul parintelui meu drag. O, Doamne! Multe dureri ai pus in inima mea! Dar cea mai mare durere, ai pus-o, de asta data, in sufletul unui slujitor al Tau! Tatal parintelui Cristian! Preot si el. Octogenarul, BATRINUL Baroianu, a aparut in spatele sicriului plingindu-si odorul de mare pret, pe care-l conducea la...groapa!!!
NU CRED CA POATE FI MAI MARE DURERE, IN INIMA UNUI TATA, AFARA DE PIERDEREA UNUI FIU! Ce mai mare durere pentru un parinte, decit aceea ca el, la 80 de ani, sa-si ingroape fiul?..(Stiu de la mama mea, care a trecut prin asta, cind doi dintre fratii mei, au murit, la virsta de 40 de ani, fiecare, la un an distanta! Parca a fost un blestem!!! Mamei mele, i-a disparut, pentru tot restul vietii licarirea din ochi. Si, stiu ca a supravietuit numai si numai pentru ca ii mai ramasese..doi pui: eu si fratele meu! Fusesem 4! Am simtit durerea din sufletul mamei mele, si o simt, in fiecare secunda a existentei mele! Acum, vazindu-l pe acest venerabil domn, pe BATRINUL Baroianu, am retrait durerea profunda, pe care mama mea, a trait-o atunci cind si-a ingropat fiii!!!)
Am filmat, fara sa cer permisiunea cuiva din familie. Nu ma vazusem deloc, cu familia, asa ca nici nu aveam cum face lucrul acesta. Dar, avind in vedere relatiile dintre noi, nu cred ca era o problema. Am incercat sa filmez, straduindu-ma sa-mi stapinesc plinsul, care ma podidise, vazindu-l acolo, in sicriu, pe cel mai apropiat, mie, dintre preotii din Bor. Il vedeam la citeva zile. Mereu pus pe snoave, mereu bine-dispus, mereu amabil!!!
Cind aveam o problema, o nevoie, o nedumerire, il sunam pe pr Cristian. Era disponibil mereu! Iar cind era ocupat si-l sunai, nu dura 10 minute, ca te suna el. Mereu rasplatea, inzecit, un serviciu cit de mic, pe care i-l faceai. Nu lasa nimic la voia intimplarii. El avea solutii la orice problema, de orice gen. Foarte altruist! Maxim de tolerant! Si..iertator!
Din 2008, de cind il cunosc, nu l-am vazut decit ARAR -mai exact, de 2 ori- putin..iritat!
Un sot, un tata, un pastor fara egal! Nu o spun doar eu! Eu, inca stiu prea..putin! Dar, stiu ca, pentru mine, parintele Cristian a facut extrem de multe. Iar eu, in nevrednicia mea, n-am apucat nici macar sa-i multumesc! Aminam asta, tot sperind ca o sa-i spun intr-o alta zi, dintr-un alt an, cind parintele se va fi facut..bine!
M-am rugat zile si nopti in sir, si am nadajduit, ca Dumnezeu ii va deschide o cale catre vindecare, si, cum am mai spus, poate, spre intoarcerea la slujire, la Sf Altar! Cu siguranta ca Dumnezeu a auzit, si a primit rugaciunea mea, numai ca Planurile Lui, nu coincideau, de asta data, cu dorinta mea, si a rudelor! Asa ca, Domnul Hristos a avut ultimul cuvint hotaritor!...
Si i-am vazut, linga sicriu, mama si tatal -probabil octogenari amindoi-, i-am vazut baietii, i-am vazut sotia, toti indurerati pina la ingenunchere, strigindu-si durerea despartirii de cel atit de drag lor! L-am vazut pe parintele Bogdan, de la Pipera, slujind indurerat pina la lacrimi, si..dincolo de ele!!! Am oprit camera. Nu mai era cazul sa imortalizez atita durere! Stiu, din propria-mi traire, ca atunci cind sufar, cind am o durere si sufletu-mi plinge, vreau sa nu ma vada nimeni! Asa ca, m-am retras cu camera cu tot...
Parinte Cristian! N-am cuvinte sa pot spune, cita durere ai lasat in urma! Te jelesc sintestenii! Te jelesc cunoscutii si colegii! Pling sufletele indurerate ale parintilor! Sotia! Nu cred ca se poate exprima in cuvinte durerea din sufletul lui Rares, sau al celui mic, care se scula dimineata la ora 6,00 sa mearga "cu tati" la Slujba de Duminica, la Sintesti, cind alti copii ar fi preferat sa doarma la ora aceea matinala!!!
Domnul Dumnezeu sa dea putere familiei indurerate sa treaca "paharul acesta"! Va fi greu, insa!...
Dumnezeu Atotputernicul sa-ti dea odihna si Pacea!, bunule parinte Cristian.
Si..te rog sa ma ierti!
Este o pierdere enorma pentru noi satenii,imi aduc aminte cand eram micuta si ii faceam cu mana si oprea masina sa imi dea agrafe de par si iconite,eram asa bucuroasa iar asta vara l-am rugat pe Sfantul Parinte sa imi boteze baietelul si el a venit negresit cu toate ca acea boala il chinuia,cand am citit aceasta postare am retrait din nou momentele ingrozitoare cand l-am vazut in sicriu,nu pot trece peste aceasta durere!Dumneze sa il ierte!
RăspundețiȘtergere"Anonimule", m-as fi bucurat tare mult sa-ti dai numele, dar daca n-ai facut-o, asta e!
ȘtergereDesigur ca este o mare pierdere pentru voi cei pe care parintele ii pastorea, cit si pentru noi apropiatii lui. Dar cea mai mare, si mai dureroasa pierdere este a familiei parintelui! Noi il plingem o zi-doua, noua, 99, dar familia lui este indurerata pentru tot restul vietii. Pentru ca absenta lui lasa un gol imens in inima lor. Si nimic, de aici inainte nu-i mai poate mingiia...
Dac-as avea trecere inaintea lui Dumnezeu, singurul lucru pe care I L-as cere, ar fi acela, ca sa-l redea familiei pe parintele Cristian! Sa-l readuca in familie, sanatos si voios, bun, blind, darnic, asa cum era el mereu...
Iti multumesc pentru cuvint "Anonimule"! Cuvintele voastre postate aici, imi arata, o data in plus, ca si voi l-ati pretuit si il pretuiti pe parintele Cristian Baroianu! Multumesc!
Numele meu este Silvia Chiran (Coltatu) , l-am cunoscut pe minunatul si iubitul nostru preot in 1992, pe cand eram doar un copil, mi-a fost profesor. Cu timpul mi-a devenit duhovnic mie si familiei mele. Desi locuiesc de multi ani in Bucuresti acest lucru nu L-a impedicat sa ne fie alaturi , la telefon sau venind la noi acasa chiar si cand era bolnav . Venea sa ne dea sfaturi , sa ne asculte supararile , sa ne ierte si sa ne arate "drumul drept" ce trebuia sa il urmam pentru a fi fericiti. Mi-a botezat copilul si desi era foarte bolnav si-a dorit foarte mult sa ne fie aproape anul acest in septembrie la cununia religoasa. Atat eu cat sotul meu o sa il pastram in sufletul noastru ca Parinte, Om si Prieten . Te iubim si nu te vom uita niciodata.
ȘtergereCand eram mic ma duceam la sfarsit de saptamana la biserica sa fac curat si atunci cand ma prindea preotul acolo nu plecam acasa fara o iconita sau o cruciulita... Atunci cand am aflat ca nu mai este printre noi parca ceva s-a rupt din sufletul meu...
RăspundețiȘtergereIulian, iti multumesc foarte, foarte mult pentru cuvintele frumoase pe care le-ai postat aici, despre bunul parinte Cristian Baroianu! M-as bucura daca voi, cei din Sintesti ati fi citi mai multi care sa spuneti un cuvint despre parintele! Cu siguranta el va iubit pe toti, si v-a pastorit cu credinciosie! Voi ii puteti arata acum, aici, dragostea, si desigur ca un cuvint al vostru ar mai mingiia si familia lui, cea f f f indurerata. Sa vada si familia ca voi satenii nu sinteti indiferenti! Si ca: VA PASA!, ca parintele Cristian nu mai este...
ȘtergereIti multumesc inca o data, si multumesc tuturor celor care veti pune un cuvint aici! Dumnezeu sa va dea un pastor, cel putin atit de bun, blind, rabdator si..darnic, precum parintele Cristian Baroianu! Amin.
Dumnezeu sa il odihneasca ca tare drag ne a mai fost !
RăspundețiȘtergereAmin. Si Domnul sa va binecuvinteze cu un preot la fel de bun, tolerant, altruist, preum pr Cristian B a fost! Multumesc foarte, pentru gindurile dumneavoastra, ale sintestenilor!
ȘtergereFamilia Stegaru :Draga părinte vei rămâne in sufletul nostru pe vecie !
RăspundețiȘtergereMultumesc familiei Stegaru pentru ginduri bune! Domnul sa aiba grija de sufletele sintestenilor! Parintele Cristian, va gasi BINE inaintea Domnului, caci..BINE si-a asternut! Numai bine a facut! Om ca parintele mai rar!
ȘtergereMereu sora mea Rodica își aduce amine cum ii spunea Dariei ca este o fetița specială mai ales la botez .
RăspundețiȘtergereDumnezeu are grija de dansul acum nu il mai doare nimic acum , acum este acasă ....
Da,se pare ca nu-l mai doare nimic, decit doar ca pamintul il apasa peste INIMA lui buna si f f f MARE!!! Si pe mine ma doare durerea sotiei lui, a baietilor lui, si ma doare durerea unui tata, SENIORUL Baroianu-tatal, si nu-mi este usor sa uit scincetul ce abia mai putea sa iasa din sufletul mamei parintelui, acesti minunati "oameni de linga el", care au ramas fara cea mai mare comoara pe care o aveau: bunul parinte Cristian B! Multumesc Rodica S, pentru gindurile tale calde!
ȘtergereReferitor la blog trebuie share uit mai mult ca lumea sa poată vedea eu l am găsit pe Facebook am vazut poza fi parintele l am postat si sorei mele si celor ce il cunosteau ..
RăspundețiȘtergereDraga Rodica Sandu, eu nu am facut decit sa pun in pagina, citeva ginduri, citeva trairi, ale mele in ceea ce priveste plecarea prematura, dureros de prematur, dintre noi, a celui mai bun om, al celui mai altruist om posibil, pe care eu l-am intilnit in viata mea, parintele Cristian Baroianu, preot in Sintesti, Ilfov. Am sa mai scriu. As putea scrie in fiecare zi non-stop, caci..am multe de spus, numai ca eu mi-am luat cu de la sine (mine) putere, ca sa fac lucrul acesta, necerind permisiunea familiei. Am si filmat o particica din inmormintare. Doar la Cimitir. Nu mult, dar..suficient cit sa ramina o amintire. Din pacate n-am putut ajunge la Sintesti, fiind plecata din Bucuresti, am dat Slava lui Dumnezeu ca am reusit sa ajung in ziua inmormintarii, ca dc n-as fi putut ajunge nu mi-as fi iertat niciodata!
ȘtergereAsadar, eu am facut doar ceea ce am putut face, al masurile mele!
Referitor la share, chestiunea aceasta va apartine, voua tuturor celor care ati fost binecuvintati de Dumnezeu, sa-l aveti in preajma pe minunatul vostru preot, omul Cristian Baroianu!
Fiecare postare a voastra, nu face decit sa-mi aduca bucurie, pentru ca-mi dau seama ca l-ati pretuit! Va multumesc tuturor!
Multumesc "Anonimule" pentru gindurile frumoase,calde! Fiti binecuvintati toti cei care va exprimati dragostea pentru bunul parinte Cristian B!
RăspundețiȘtergereof! este foarte greu, greu de tot!de mult si nu foarte de mult astept sa fac un coment despre cel ce a fost si va ramane in sufletele noastre de sintesteni PREOTUL BAROIANU CRISTIAN GHEORGHE!dar vai! durerea este prea mare ,si persista,sper totusi sa reusesc... sa scriu macar cateva cuvinte:: Incep prin a spune cu mare durere in suflet :ca nu pot sa cred :
RăspundețiȘtergereNu pot sa cred ca nu mai este ,ca nu se mai afla printre noi,acest om sfant ,pentru ca innainte de toate asa cum am mai spus si altor persoane a fost un om ,un om cum nu sunt nici 1% poate dintre oameni.
si eu nu pot sa cred ca omul acesta nu mai este ,nici sa cred ca voi mai merge in acea biserica si glasul sau limpede ,puternic si innaltator nu va mai rasuna ,chipul sau luminos si surazator nu va mai lumina bisericasi nici nu pot sa cred ca cel ce i-a dat fiicei mele prima impartasanie nu va mai fi acolo sa-i spuna cat de speciala este si pentru noi parintii ei cat ca si copil,Fetita mea are 3 ani i 11 luni si mi-a cerut sa-l vada pe dvd-ul de la botezul ei ,inevitabil ne-am uitat si noi si suntem foarte ferici ca avem macar o parte din ceea ce a fost parintele pentru noi.
Dupa ce a vazut dvd-ul fetita me a spus *mami stii ceva eu tot il iubesc pe preotul nostru CHIAR DACA EL ESTE MORT *si a mai zis *stii de ce,pentru ca era bun ,eu plangeam si el m-a luat in brate ,si ai vazut si tu mami ca pe urma n-am mai plans,*Ne-a rupt sufletul si mie si mamei mele.
Da,el este si preotul care mi-a botezat-o si cel care i-a dat prima impartasanie,si nu pot sa cred ca nu mai este,
Am fost acolo l-am vazut in cosciug dar tot nu cred ,pentru mine ramane vesnic viu si de cate ori voi merge la Sintesti la biserica voi astepta sa-l vad iesind din altar,Cat am asteptat sa-l aduca ,am stat de vorba cu oamenii din sat majoritatea rude si cunostinte ,cineva plangea si spunea ca si-ar fi dorit sa fie inmormantat la Sintesti ,ca noi toti de altfel pentru ca a fost un sfant si era sigura ca daca ar fi facut rugaciuni la mormantul lui ,cu siguranta de acolo de unde este acum de acolo din ceruri de langa domnul nostru , cu siguranta i-ar fi ajutat.
oamenii din Sintesti l-au iubit foarte mult si pentru ei si pentru mine el a fost si va ramane preotul sufletelor noastre va fi cu noi si la bine si la rau...
VESNICA ODIHNA PARINTE SI DUMNEZEU SA TE IERTE
Da. Cu totii ne-am fi dorit ca el sa se fi facut bine, sa se insanatoseasca. Dar, n-a fost sa fie asa! Dumnezeu isi are legile LUI. Parintele a suferit f mult in viata lui, dar in ultimul an, a trecut prin toate FURCILE CAUDINE! Si cu toate acestea, cu toate ca avea dureri groaznice, totusi ramasese tot shugubat. Si chiar in cirje, ma trezem cu dumnealui pe la mine. Se tinea de shotii! Il sunam si il intrebam: parinte, nu treceti azi pe la noi? Iar el zicea: Nu. Nu trec azi. Poate miine! Si nu treceau 5 minute si aparea pe usa... Sau alta data, il sun si il intreb ce mai faceti, parinte? iar dumnealui imi zice: iaca, sint pe la Brasov! Dar ce faceti acolo?, il intreb curioasa, ca "popa nostru"(il "alintam" noi) asa beteag cum il stiam s-a dus la Brasov. Iar dinsul zicea: iau masa!!!, raspundea vesel Hai parinte ca ma duci cu capu`! Zi-mi ce faci la Brasov!, insistam. Dar el zicea: nu v-am zis! Iau masa!!!... Ca apoi, la citeva zile, cind vine la noi, sa ne spuna cita zeama de sfecla rosie a baut, asa incit i s-a acrit..
ȘtergereVenea la noi, si desi el nu bea cafea, de regula, cumpara o poshirca de cafea, de la magazinul din colt, doar pt ca stia ca vinzatoarea se bucura pt cafeaua vinduta...sau alteori pt ca parca masina in fata unui magazin, intra acolo si cumpara un ICE Tea, si apoi venea la noi, schimbam citeva vorbe si pleca... Un om de mare angajament!