Povestire de Pr Paulin Lecca

  Citesc "Jurnal duhovnicesc", al părintelui Paulin Lecca, o carte apărută anul trecut -2013-. Am mai citit cîteva cărţi de-ale părintelui Lecca, altfel de cărţi, care mi-au plăcut maxim. Jurnalul însă, are ceva special. Iţi face nişte "descoperiri" ale firii şi ale sufletului Părintelui Lecca. Descoperiri ale trudei de zi cu zi/de ceas de ceas, de a se ţine departe de pătima, care vine şi se luptă cu tine pînă la epuizare...indiferent de statutul tău social si/sau duhovnicesc...
 Îmi place deschiderea debordantă cu care îşi spune "neputinţele". Şi îmi place, poate, şi pentru că, într-un fel îi semăn. Căci şi eu, ca şi sfinţia sa, zic şi apoi îmi pare rău, am remuşcări fiindcă am zis sau...nu zic şi, şi în acest caz am remuşcări fiindcă nu am zis...şi mai fac, uneori, şi "nefăcute", mai glumesc fără rost şi... etc. Mai fac, ce-i drept, şi din cele bune şi mă străduiesc, ducînd o luptă cu "neputinţele" mele, însă, în niciun caz nu-s eu la măsurile sfinţiei sale, dar îmi place maxim  "personajul" Paulin Lecca... 
 L-am citit pe nerăsuflate, cu pixu-n mînă şi cu caietul de notiţe lîngă...Îmi place că nu se sfieşte să spună lucrurilor pe nume. Iar mie îmi plac oamenii care nu se ascund, cu vorbele, după...cireş. Cu-atît mai mult cu cît, sfinţia sa, a fost un înduhovnicit. Preot, exarh...şi nu s-a jenat să spună verde-n faţă ce era de spus...
  Am extras o "nefăcută", nu de-a sfinţiei sale, ci de-a unui "coleg" de breaslă, ca să zic aşa...care m-a amuzat teribil. M-a amuzat. Da. Prin tragismul ei, întîmplarea este...amuzantă. Iat-o:
" La Frăsinei venea un băiat epileptic, însoţit de tatăl lui. L-am văzut şi între crize, tot nelniştit, căci era stăpînit de un duh al "ghiduşiilor" fără rost. Părintele X, nesocotind învăţăturile evanghelice, îi ceruse tatălui acestui nefericit, o sumă de bani, considerabilă, pentru a-i citi rugăciunile de dezlegare ale Sf Vasile cel Mare. Era prin 1947, pe vremea inflaţiei...
Dar iată că, în Biserică, stînd în genunchi sub epitrahil, băiatul intrase într-o teribilă stare de agitaţie-motorie! Şi cum părintele X îi poruncea duhului necurat să iasă, acesta îi răspundea prin gura băiatului: Hoţule, ai cerut bani şi acum îmi porunceşti să ies?
Ceea ce este înfricoşător şi pe deplin edificator, este faptul că bietul copil nici nu ştia de tîrgul făcut de tatăl lui cu preotul X!
.........................................................................................................
 Aşadar, iată ce se întîmplă în cazurile în care noi, preoţii ( nemulţumiţi cu ceea ce ni se cuvine de drept! ), cerem foloase nemeritate, uitînd să dăm în dar aproapelui, ceea ce am primit în dar de la Dumnezeu!", subliniază părintele Paulin Lecca.

 De regulă, nu-mi place să scriu, ceea ce alţii au scris deja, să fac un fel de copy-paste, cum se zice. Imi displace total şi nu agreez nicicum ideea. Însă aces pasaj, din Cartea, "Jurnal duhovnicesc" a părintelui Paulin Lecca, pur şi simplu m-a fermecat, aşa încît l-am reprodus în întregime. 
 Vă recomand, cu căldură, Cartea! Veţi avea multe de reţinut din ea!