Un gînd pios părintelui Cristian Gheorghe Baroianu...

     ... care, pe 27 nov 2013, a plecat prematur dintre noi după un an de GREA suferinţă!
Pentru bunătatea, pentru răbdarea, pentru altruismul părintelui Cristian Gheorghe Baroianu, IL rog pe Domnul Dumnezeu, să-i ierte toate cîte o fi greşit, şi el, ca un om, şi să-i socotească doar pe cele bune! Şi de-ar fi să-i fie socotite doar cele pe care le-a făcut pentru mine, şi ar fi din destul ca să fie trecut în rîndul drepţilor lui Dumnezeu!, zic eu cu socotinţa inimii şi a minţii mele...
  Îţi mulţumesc drag părinte, pentru tot binele pe care l-ai făcut pentru mine, şi pentru îndelunga-răbdare! Şi-I multumesc Bunului Dumnezeu, Care m-a binecuvîntat cu bucuria de-a te fi cunoscut! Regret tăcuta-ţi plecare!...
Mi-aş fi dorit să-mi fi spus macar cîteva cuvinte! Cele strict necesare! Dar..ai tăcut!...Regret enorm această plecare!
  Te rog dar...să mă ierţi pentru că uneori, te-am necăjit! Şi pentru cele pe care nu le-am putut împlini! Dar..Mare-i Domnul! Şi va binevoi întru împlinirea a ceea ce trebuia să împlinesc! Odihneşte-te-n pace!
  M-am rugat mereu, stăruitor, ca Domnul să-ţi deschidă o cale spre vindecare, şi spre întoarcerea la slujire la Sf Altar al Bisericii pe care ai gătit-o ca pe o mireasă! Te rugam, părinte, să încerci un tratament naturist! Dar, te-ai îndărătnicit, cu înverşunare!!!  Şi ţi-ai îndreptat toată încrederea în doctori. Şi..iată-te!
 O, Doamne! De te-aş fi putut convinge să renunţi la citostatice!!! Măcar pentru cîteva luni! Şi să încerci un tratament naturist! Dar..ce şiu eu?
 Ştiu doar că mi-aş fi dorit să te fi putut convinge, să fi încercat! Însă, n-am reuşit! Acum, regret că n-am fost mai insistentă! Şi regret că ai plecat! Şi atît de..tăcut!!!! Dar...
  Domnul te-a vrut la EL! Noi te voiam cu noi! Şi sîntem mulţi care ne doream asta! Dar, ce mai înseamnă acum vrerea noastră?...Ce înseamnă strigătul nostru? Ce-s lacrimile soţiei? A băieţilor? A sinteştenilor, cărora ai slujit, şi care te iubeau ca pe Dumnezeu! Al celor mulţi pe care i-ai ajutat, părinte? Sau al celor care urmau să fie ajutaţi, de părintele Cristian Baroianu?...Om bun. Pita lui Dumnezeu!
  Odihneşte-te-n pace, drag părinte Cristian!
  Antoaneta


PS:Părintele Cristian Gheorghe Baroianu, a slujit cu credincioşie, la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Sinteşti, comuna Vidra, Ilfov.
  În 15 august, al fiecărui an, părintele Cristian Baroianu, pregătea cu mare bucurie Biserica, pentru cinstirea Maicii Domnului, şi pregătea pentru fiecare locuitor cîte un mic pacheţel. Ştiu asta, deoarece în ultimii 4 -5 ani, mă ocupam să-l ajut în indeplinirea "ritualului" de împachetare a "cadourilor". Se îngrijea să nu lipsească nimic, şi să împartă bucurie...
  De Craciun pregătea Brad, în Biserică, şi copiii parohiei erau, fiecare, "onoraţi" cu cîte un mic dar. Deşi la Sinteşti erau mulţi copii de rromi, şi foarte mulţi copii sărmani, părintele Cristian nu făcea diferenţe între ei, şi-i trata pe toţi la fel. L-am văzut pe fiul lui cel mic, jucîndu-se, prin curtea Bisericii, împreună cu ceilalţi copii. Părintele era foarte răbdator cu copiii, chiar daca uneori, unii erau tare obraznicuţi! Cu toţi oamenii vorbea calm, blajin, sfatuitor. Arar l-am văzut, poate, puţin încruntat!...
 Îi ajuta pe cei neajutoraţi.Încerca să de de lucru celor nevoiaşi -şi erau destui- punindu-i să trebăluiască prin curtea Bisericii, şi-i recompensa cu bani din propriu-i buzunar...
  Începuse, acolo, în curtea Bisericii, construcţia unui Aşezămînt care urma să fie destinat oamenilor străzii.
                                                                               

Dar..n-a mai apucat să-l vadă desăvîrşit. S-a dus la Domnul!..
 Domnul să-l odihnească în pace!