Protosinghelul Nicodim
Bujor, Avraamul meu
(Autorul
Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica )
un…ILUSTRU NECUNOSCUT!
Înțeleptul spune: Cine nu are bătrîni să-și cumpere! Ei, bine! De nu l-aș fi avut pe
părintele Nicodim Bujor, ar fi fost necesarmente
trebuință să mi-l cumpăr! Dar, Dumnezeu în mărinimia Sa, mi l-a dăruit pe gratis! Așa că nu-mi mai rămîne decît
să spun: Slavă, Ție, Doamne! Si Binecuvîntat fii bunule, drag, scump și sfînt
Părinte, Nicodim Bujor, omule al lui Dumnezeu!
Protosinghelul Nicodim Bujor a fost și va rămîne una dintre prealuminatele stele ale Bisericii lui
Hristos din Biserica Ortodoxă română! A fost un duhovnic iscusit, un preot și
om de o rară noblete sufletească și este autorul Acatistului Sfîntului Calinic
de la Cernica! A fost unul dintre preoții trăitori în Hristos și unul
dintre duhovnicii iscusiți pe care Biserica Ortodoxă din România i-a avut (dar
nu i-a prețuit!) și cel care, cu un an înaintea canonizării Sfîntului Calinic
de la Cernica, atunci cînd se zvonea că va urma canonizarea, a întocmit într-o
dudovnicească limbă unul dintre cele mai minunate Acatiste creionate vreodată. Și,
cu toate că el a dat neamului rămânesc acest minunat Acatist (cinstindu-l,
astfel, pe Sf Calinic și prin el pe Dumnezeu -Cel Care a pus Har peste Har în
lucrările Sale, prin Sfinții Săi pe care ni i-a dăruit spre folos!), părintele
Nicodim Bujor, el, autorul Acatistului, așadar, este un…”ilustru necunoscut!”
L-am cunoscut pe părintele
Nicodim Bujor în primăvara anului 2005, pe cînd sfinția sa avea 90 de ani! M-am
bucurat cîțiva ani buni de binecuvîntarea de a-l fi cunoscut și-I mulțumesc
Bunului Dumnezeu pentru că m-a bucurat pe mine -ingrata!- cu această Sfîntă Binecuvîntare!
Părintele Nicodim Bujor s-a
născut la Piatra Neamț și este al 8-ulea copil din cei 11 ai familiei. A
studiat la Liceul Petru Rareș, liceu pe care l-a absolvit cu notă maximă, după
care a s-a înscris la Scoala de Geniu din Timișoara, pe care a abandonat-o în
favoarea teologiei. A fost închinoviat la Mănăstirea Cernica în anul 1935 ”la recomandarea și cu binecuvîntarea
Preafericitului Patriarh, de la acea vreme, Nicodim Munteanu”, la
propunerea lui Gala Galaction, care l-a și însoțit la Mănăstire și căruia
părintele Nicodim Bujor i-a păstrat, în întreaga sa viață, o cinstire deosebită.
Nu era dată să ne ducem la Părintele și, printre altele sau înainte de toate,
să nu ne vorbească despre marele Gala Galaction, cel care ”l-a
descoperit” pe tînărul Nicolae (Pr Nicodim de mai tîrziu și de-a pururi!) și, mai apoi, ”l-a recomandat”
la…Dumnezeu, prezentîndu-l celor care administrau la acea vreme Mănăstirea
Cernica.
Părintele era mic de statură și subțiratic,
drept pentru care, Secretarul Mănăstirii, cînd l-a văzut pe tînărul Nicolae (pe
atunci), n-a putut să-și reprime mirarea, așa că l-a întrebat pe preotul și
profesorul Gala Galaction (Grigorie Pișculescu era numele lui și era profesor
la Facultatea de Teologie Ortodoxă și preot slujitor la Mănăstirea Radu-vodă
din București.):
-
Ce va face el la Mănăstire? La care, marele Gala Galaction i-a răspuns concis:
-
Găina asta mică, să vedeți ce ouă multe are
să facă!
Mulți dintre cei care
au avut bucuria de a-l fi cunoscut știu ”ce
multe ouă” a făcut acest blind, bun și înduhovnicit preot al lui Dumnezeu.
Iar eu știu și mai bine cite ”ouă” a
făcut ”găina asta mică!!”, dragul,
scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, cel pe care eu l-am numit, Avraamul meu!
La închinovierea părintelui Nicodim Bujor ca monah în Mănăstirea Cernica, la depunerae voturilor
monahale, marele Gala Galaction a mai spus:
-
Bucură-te Mănăstire, că frumoasă floare-ți
vine!
Ce frumos!... Știa părintele, profesorul Gala Galaction, ce știa!!...”Frumoasă floare” a Bisericii lui
Hristos a fost, atît cît a trăit, și ”frumoase
flori” a sădit în Biserica, în Grădina lui Dumnezeu și în multe inimi!
Ceea ce mi se pare interesant și,
poate, demn de reținut, în cazul Bătrînului
Nicodim Bujor, este aceea că el a venit pe lume într-o zi de Sărbătoare (pentru ortodocși), pe 5 mai
1915, de Sfînta Irina și a plecat din lume tot într-o zi de Sărbătoare, pe 30 ianuarie 2011, de Sfinții Trei Ierarhi – trei arhierei și dascăli ai
lumii creștine: Vasilie cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigorie Teologul! Și
ceea ce mi se pare și mai interesant este aceea că părintele Nicodim Bujor,
dăduse examen și intrase cu brio la Școala de Geniu-Timișoara, dar nu a urmat-o, ci, din pronie dumnezeiască, a urmat
calea…monahismului și a ajuns un… ”monah
de geniu”, ”un soldat de geniu”
în Mănăstirea Cernica! El devenind un brav soldat al lui Hristos! Era
îmbrăcat în Armele Luminii și a
trăit ca un Înger în Trup, fiind de-o bunătate și blîndețe arar întîlnite și de
o curățenie sufletească care…te sfințea! Era un preot, un monah ”bolnav de iubire!” El chiar avea o
vorbă, și anume: ”Aș vrea să pot
răspîndi o EPIDEMIE, ca să-i îmbolnăvesc pe toți de SFINȚENIE!” Așa o
dragoste mare avea, încît își doarea să aibă puterea ca, prin atingerea sa de
noi să ne sfințească! Ceea ce se și întîmpla! Numai că noi, ne desfințeam, grabnic, de cum plecam de
la sfinția sa, umplîndu-ne iarăși cu păcate, lucru pentru care părintele
suferea, însă nu ne certa niciodată ci, de fiecare dată, de cum ajungeam la
sfinția sa, ne curăța cu rugăciune și cu dragostae lui nemăsurată plîngea la Dumnezeu și la Maica Domnului
pentru noi! N-o făcea fățiș, la vedere, ci…în taină! Am simțit asta de
nenumărate ori! Și am văzut lucrarea lui Dumnezeu săvîrșită prin acest iscusit
duhovnic! Și nu odată!... De cum intram pe ușă, ne lua pe fiecare în brațele
lui primitoare și făcîndu-și mîinile căuș în jurul capului nostru, ne
binecuvînta cu binecunoscuta-i, UNICA, DUMNEZEIASCA sa binecuvîntare: ”Duhul Înțelepciunii, Duhul Răbdării și al Modestiei, Duhul Bărbăției
și al Gîndului Curat …Toată Darea cea Bună și tot Darul cel Desăvîrșit să se
pogoare de Sus, de la Părintele Luminilor!”, după care ne pecetluia cu Semnul Crucii și ne săruta pe frunte, sfințindu-ne! Prin această Sfîntă Sărutare deveneam
ai lui!...
Părintele Nicodim Bujor, acest
”ilustru necunoscut”, era un erudit. Știa 4-5 limbi străine. Dar încă de
cînd a intrat în Mănăstire a făcut foarte multa muncă fizică, lucrînd din greu
pe lîngă Cantinele de Săraci
de la Așezămîntul Sfinții Apostoli, unde alegea grîul pentru 20 de colive care se făceau
săptămînal pentru pomenirea celor căzuți pentru apărarea Patriei și a neamului,
plus că ajuta la tot ce era muncă fizică acolo. Ne spunea că acolo, în vremea
aceea, mîncau 150 de oameni ai străzii, pe care, după ce el ajuta la prepararea
mîncării, îi servea la masă!
Părintele a întocmit multe lucrări scripturistice necesare la
stăreție (lucru despre care nu se vorbește încă nimic -deși au trecut deja 4
ani de la plecarea lui dintre noi-, ca și cum nu s-ar ști, deși acele lucrări
există, din cite știu eu de la părintele Nicodim Bujor și ele pot da mărturie, la nevoie, despre activitatea intelectuală desfășurată de sfinția sa în cadrul Mănăstirii
și nu numai!- și tot dumnealui s-a ocupat de editarea ziarului ”Cuvînt Bun” . A făcut parte, alături de
marele Dumitru Stăniloaie (și
de alții mai puțin cunoscuți mie!) din Rugul
Aprins, al cărui CREZ era apărarea CREDINȚEI și a VIEȚII CREȘTINE, care erau amenințate de
Comunism.
Despre munca fizică pe care a
trebuit să o exercite în cadrul Mănăstirii, părintele ne povestea cu umor că,
de cum a sosit a fost repartizat la Arhondar (loc unde se primesc oaspeții),
iar administratorul l-a întrebat dacă știe cumva ceva limbi străine și dacă da,
care anume, iar el a răspuns:
-
Da știu! Știu germană, franceză, greacă,
latină, ebraică. La care,
administratorul i-a zis:
-
Ei, acum o să înveți o limbă nouă: tîrnăcop,
sapă, hîrleț!...
Părintele Nicodim Bujor a slujit cu credincioșie făcînd, așadar, fel de fel de munci fizice,
chiar dacă structura lui fizică nu-l prea ajuta, dar și muncă intelectuală,
pentru că intelectul îl ajuta mult!!!...
Pe vremea aceea se avansa greu
și el a trebuit să facă multă ascultare pînă să ajungă să capete ”medalia” de protosinghel, pe care a
obținut-o după ani mulți de multă osteneală și slujire adusă lui Hristos,
Maicii Domnului, Sfîntului Calinic și oamenilor! Cu ”medalia de protosinghel” a și rămas părintele pînă
în ultima zi a vieții sale, medalie
cu care va merge și în..CERURI și cu
ea se va prezenta înaintea Tronului Slavei!!!... Căci Biserica Ortodoxă, căreia
părintele i-a slujit cu credincioșie neștirbită timp de cîteva decenii bune, nu
și-a mai găsit timp să-i acorde acestui duhovnic și învățător iscusit, acestui Avva, bravului soldat al lui Hristos,
părintelui Nicodim Bujor, nicio altă…medalie!
Niciun rang preoțesc! Slavă, Ție, Doamne!, că acum bunul, blîndul, dragul,
scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, se bucură în Ceruri de Slava Ta!
Și aceasta ne este nouă, ucenicilor lui, mîngîiere! Și ne dă nădejde, totodată!
În 1955, Părintele Nicodim Bujor, a avut un însemnat rol, participînd activ,
trup și suflet, la canonizarea Sfîntului Calinic, eveniment despre care ne
relata, povestind cu mare revărsare de suflet. Trăia, de fiecare dată cînd ne
povestea, fiecare moment al Actului Canonizării Sfîntului, față de care sfinția
sa avea o mare-mare evlavie și cinstire! Cinstire pe care și-a manifestat-o
încă înainte de canonizarea Sfîntului, alcătuind un Acatist de o dumnezeiască
frumusețe stilistică! Ascultati, vă rog, simfonia duhovnicească revărsată din
sufletul lui: ”Pomenirea ta cea
purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși,
iar atingerea de Racla Sfintelor tale Moaște sfințește sufletele și dăruiește
tămăduiri; pentru aceasta, cinstindu-te, cu bucurie îți cîntăm: Bucură-te
Sfinte Ierarhe Calinic, cel ce de Dumnezeu ai fost înțelepțit”…
Tot Părintele Nicodim Bujor, prin pronia dumnezeiască, însemnase cîndva
Cinstitul cap al Cuviosului Stareț Gheoghe de la Cernica, acest lucru fiind de
folos mai tîriu -prin 2006 parcă- la identificarea și proslăvirea acestuia, la
vremea canonizarii.
L-am cunoscut pe părintele și
pot spune și o spun cu bucurie, că am avut și am cu sfinția sa o legătură specială (lucru despre care vorbesc pe larg în cartea mea: ”Dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte,
Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, un…ilustru
necunoscut!”. Nu înțeleg ”taina„.
Nici nu am încercat să o descifrez. Doar mă bucur de binefacerile ”prieteniei” noastre, și-atît! Pentru
că, DA, pot spune, în adevăr, că părintele Nicodim Bujor îmi este un real
prieten! Poate singurul pe care îl am!...Cum altfel să înțeleg grabnicul
ajutor, sprijinul și ocrotirea de care mă bucur din partea lui, încă din prima
zi în care l-am întîlnit? Căci, din prea-plin de duhovnicească dragoste, mi-a
revărsat în inimă, îndrăznesc să zic…un
strop de har…
-Îți mulțumesc, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor!
Binecuvîntat fii între Sfinții lui Dumnezeu și Binecuvîntat să fie Dumnezeu,
Care mi-a dăruit mie bucuria de a te fi întîlnit și de a mă bucura de
binecuvîntările sfinției tale!
Despre părintele Nicodim Bujor, Avraamul meu, cum cu duiosă dragoste l-am numit eu, aș putea vorbi la nesfîrșit,
findcă am multe experiențe de viață trăite, dar nu o voi face și aici! Cei
interesați pot citi cartea mea, despre care am făcut cunoscut mai sus! Tot ce
aș vrea însă să mai spun este aceea că, părintele a slujit în Mănăstirea Cernica vreme de mulți-mulți ani și a
slujit cu credincioșie, cu sfințenie, punîndu-și sufletul pentru
Mănăstire, pentru Maica Domnului, pentru Sfîntul Calinic și pentru oameni!
A fost multă vreme faorte-foarte
bolnav, timp în care, avînd binecuvîntarea mai-marelui său, s-a retras din
Mănăstire pentru a-și urma drasticul
tratament! A viețuit la o familie din Ploiești care a avut mare grijă de
sfinția sa. Acolo l-am cunoscut și eu. Și pot spune că dacă nu ai fi știut că
este bolnav, că suferă de o boală atît de cruntă, nu ai fi descoperit, pentru
că părintele NU SE VĂITA NICIODATĂ! Și era primitor de oaspeți!
Ne primea, totdeauna, cu bucurie și cu larghețe mare de suflet ”la orice oră din zi și din noapte!”
Tăifăsuiam cu sfinția sa ore în șir și nu se sătura să ne vorbaescă despre
sfinți, despre marii noștri cărturari, despre al său duhovnic, marele Gala Galaction, iar
despre Sfîntul Calinic și despre Maica Domnului ne vorbea cu revărsare de
suflet, îndemnîndu-ne să-i cinstim cu mare evlavie și să-i chemăm în ajutor! Despre
Maica Domnului făcea mereu remarca: ”Toată
guvernarea lumii a dat-o Hristos, mamei Sale, Fecioara Maria și cu ea, prin
mijlocirea ei, vom rezolva multe lucruri!” (Pentru cine are urechi de auzit, sa
audă!)
Cu ceva vreme înainte de
plecarea sa la Domnul, Dumnezeu a rînduit și părintele Nicodim Bujor a fost
readus la Cernica și a viețuit în chilia sa, pe care stă scris: Pr. Nicodim!
După o viață de sfințenie
închinată lui Dumnezeu, Biseicii și mădularelor ei, oamenii, părintele Nicodim Bujor a trecut la
Domnul, la 96 de ani, așa cum am mai spus, pe 30 ian 2011! Ziua în care
Biserica Ortodoxă îi prăznuia pe Sfinții Trei Ierarhi! Așadar, într-o zi de
Sărbătoare venise pe lume și tot într-o zi de Sărbătoare pleca la Domnul! Și
aceasta este pentru mine UN SEMN ce-mi dă nădejfe! Și nu-s singura!...
A plecat la Domnul! Acolo de unde și venise!...Și venise spre bucuria
și mîntuirea multora, printre care, îndrăznesc să mă număr…și eu! Căci
îndrăznesc la mîntuire, din pricina promisiunilor părintelui! Și pentru ale lui
sfinte rugăciuni și promisiuni, îndrăznim -cred- noi toți, cei care am avut
binecuvînatata bucurie de a-l fi întîlnit!
A fost înmormînatat, fără fast, în Cimitirul Mănăstirii Cernica…
S-a dus Părintele…tiptil…smerit! Așa cum a trăit! Și, la 4 ani de la
plecarea lui la Domnul, ucenicii lui încă tac! Parcă înadins s-ar vrea ca el, BĂTRÎNUL Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica,
acest Avva care a trăit smerit și care a lăsat națiunii ortodoxe un minunat
Acatist -după care se slujește în Mănăstiri și Biserici ce poartă HRAMUL
Sfîntului Calinic-, să rămînă un..”ilustru
necunoscut!”
Prea multă discreție domnilor!! Dar…
Fiți iertați! Și…Iertați!
Autor: Antoaneta Rădoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu