Atitudini ale majorităţii tinerilor secolului XXI

 Înainte cu vreo 2 săptămîni de Săptămîna Luminată, din motive obiective, am fost nevoită să alerg între 3 Cimitire, aflate în trei puncte diferite ale Capitalei noastre ( europene, de altfel ). Şi fiindcă aveam nişte problemuţe ( dar, cînd nu am eu..problemuţe! ) la maşină, cum altfel puteam ajunge, de la unul la altul, decît cu "adorabilul" ITB, pe care, recunosc, nu-l folosesc decît arar. F f f rar.

 Personal, evit pe cît pot să circul cu transportul în comun, dar acum, am fost nevoită să-l abordez. Aşa că am călătorit alături şi dimpreună cu aproape toate categoriile de oameni, şi/sau...animale, atît la propriu cît şi la figurat. Mă aciuam într-un colţişor, încercînd să mă gîndesc la ale mele probleme, avînd în vedere şi faptul că timp pentru meditaţie era din destul, dat fiind faptul că între Cimitirul Giuleşti, de ex, unde este înmormiîntată mămăiţa mea, şi Cimitirul Ghencea Militar, unde sînt înmormîntaţi ai mei, este cam la o oră distanţă cu transportul în comun - şi chiar cu auto propriu, ştiut fiind deja faptul că Bucureştiul este un oraş infernal, din acest punct de vedere ( şi nu numai!!! ). 

Avînd, aşadar, timp suficient pentru meditaţie, am observat comportamentul oamenilor. Şi am contatat, cu mîhnire că, atitudinea tinerilor între 5 şi 18 de ani ( şi nu numai ), lasă mult, foarte mult de dorit. 

Majoritatea sînt total lipsiţi de cel mai elementar bun-simţ. Nici adulţii nu stau mai bine. Nicidecum. Numai că, eu, acum, aici, vreau să vorbesc despre tineri. Pentru că educaţia lor lasă mult de dorit. În special a liceenilor. A elevilor, în general. Şi chiar al studenţilor...

 Nu de mult, exista un Minister care se numea al Învăţămîntului. Acum  îi spune: şi al Educaţiei!!! Care Educaţie? Din comportamentul a peste 90% dintre copii ( elevi ), reiese faptul că aceştia nu au primit nici cele mai elementare noţiuni de educaţie, la Scoală. Nici vorbă de aşa ceva, pentru unii. Cît despre educaţia din familie, ce să mai vorbim!!!

 Mi-a fost dat să văd mămici, deghizate în doamne, care s-au comportat precum nişte ţaţe, atunci cînd cineva, într-un troleibus, a îndrăznit să-i deranjeze "nobila" odraslă, de pe scaunul, pe care, de fapt şi de drept, i s-ar fi cuvenit unui bătrîn, sau unui bolnav. Mă rog, nu despre aceşti părinţi indisciplinaţi vreau să vorbesc acum, ci despre stupoarea care mă cuprinde, cînd văd, în public, comportamentl copiilor între 5 şi 18 ani, şi poate chiar mai mult de-atît. Şi nu mă cuprinde numai stupoarea, ci şi o mare mîhnire. Uneori chiar şi furia! Şi mă-ntreb: Oare nu mai au aceşti copii, la Scoală, ore de educaţie? De dirigenţie? Nu le mai spune nimeni, cam cum ar trebui să se comporte în Societate? Nu le mai explică nimeni că acele săgeţi albastre, de pe uşile autobuzelor, troleibuselor, tramvaielor, indică ceva, şi acele cerculeţe roşii peste care trece o liniuţă roşie orizontală înseamnă: INTERZIS!

Nu li se mai spune lor, la Scoală că, TREBUIE!, să ofere locul unor bătrîni ( sau bolnavi ), în tramvai?

Să nu înţeleagă ei semnificaţia anumitor însemne, din dreptul unor scaune din troleibus? 

Să nu ştie ei că pe uşa din faţă, de la şofer, nu se urcă decît, doar, dacă se află într-o situaţie, cu totul, specială? Ci se coboară.

Să nu ştie ei că iubirea este ceva sublim, şi că sexul se face doar într-un spatiu ceva mai personal, şi nu în public? Măcar şi pentru faptul că, pot risca să li se dea indicaţii de către privitori....

Timp de 2 săptămîni, zi de zi, parcurgînd distamţa dintre cele 3 Cimitire ( Giulesti-Sirbi- Ghencea Militar-Belu ), am avut timp, arhisuficient, să-mi dau seama de faptul că educaţia elevilor lasă de dorit, mult de tot, în aceasta Originală Democraţie. Dezastru!!! 

Poate încerca oricine, pe propria piele, să eperimenteze, mersul cu mijloacele de transport în comun, cu ITB-ul, şi va vedea cam în ce mizerie morală ne situăm, la nivel de..Educaţie...elementară. Nici nu-ţi trebuie 3 săptămîni, căci te elucidezi în numai 3 zile...

Dac-aş fi în locul guvernanţilor "aş extrage" "educaţia" din titulatura Ministerului Educaţiei şi Învăţămîntului. Aviz Ministrului şi suitei sale de consilieri! Dar..despre ce vorbesc? Ministru???!!! Educaţie???!!!

Am văzut zeci de tineri care urcau pe uşa de la şofer, cîte 5-6 unul după altul, cu un exerciţiu bine pus la punct, deşi pe uşa din mijloc şi pe cea din spate nu urca nimeni, obligîndu-i pe călătorii care urmau să coboare la următoarea staţie, să se distanţeze de uşa pe care ei trebuiau să coboare, şi să se piardă, astfel, timp preţios, din timpul fiecăruia dintre călători, cu staţionarea maşinii în Staţii, peste timpul alocat. Şi dacă, Doamne fereşte!, ai îndrăznit cumva, să le aminteşti bunele maniere, sau regulamentul de călătorie, rişti foarte tare, căci sînt extrem de aroganţi şi "superiori" aceşti copii-tineri-elevi-studenţi... 

Mai nou, copiii ( ca să-i numim , la general, pe cei de pînă-n 18 ani -şi peste!!!-), nu se mulţumesc să meargă la o singură Facultate, spre ex. Ci merg, în paralel la 2-3. Aşa că au de alergat, între 2-3 locaţii diferite, ca să nu piardă...ora. Ora, nu educaţia! Că nu asta vor ei să acumuleze. Ci..diplome. Nu ştiu unde se va ajunge! Căci, majoritatea copiilor, sînt de-o imperţinenţă indescriptibilă. Şi, dacă, pe ici , pe colo, mai vezi cîte un tînăr manierat, acest lucru, nu se datorează, în niciun caz Şcolii, ci, părinţilor. Am sentimentul că Scoala nu mai face mare lucru...Iar copii noştri sînt în derivă...

 Îi vezi frumoşi şi elegant îmbrăcaţi, vorbitori de limbi străine, dar, cu precădere, engleză, preocupaţi, de nimic altceva, decît de "muzică"...de hip-hap... Am avut ocazia să "audiez", un grup de tineri -frumoşi, şi elegant -îmbrăcaţi-, care, au terorizat auzul tuturor călătorilor cu nişte texte de-a lui Puia şi alţii, presărate ici-colo, cu cîteva înjurături "academice" -în limba noastră natală ( ca să-nţeleagă tot românu' )-, preţ de multe staţii.

 Într-o altă zi, doi tineri frumuşei foc, au oferit călătorilor, o partidă de..sex, aproape perfect. Biata bătrînică, aşezată pe scaunul din spatele lor, nu mai ştia, încotro să-şi sucească privirile!!

Altă dată, un puşti de vreo 14 ani, s-a lăsat rugat peste jumătate de staţie, de un cetăţean fără un picior, să-i ofere acestuia locul, care, de fapt, i s-ar fi cuvenit! Era unul dintre locurile acelea speciale, pe care n-ar fi trebuit să se aşeze decît invalizii...

  Nu exagerez cu nimic! Este o constatare dureroasă.  

Cînd îi vezi frumoşi şi eleganţi, îţi creşte inima. Dar cînd, unii dintre ei, deschid gura, faci infarct neîntîrziat, chiar dacă, o secundă mai devreme, nu te ştiai suferind...

 Fetele, 2-3 la un loc, vorbesc atît de tare că aude întreg tramvaiul ( troleibusul ), ce-au făcut ele cu iubitul lor, cu o seară înainte, utilizînd, intempestiv apelativul: "fă"... Şi..atenţie: nu vorbesc acum, aici, de tinere ţigănci, ci pur şi simplu de tinere..eleve/studente. Care merg la cursuri, în plin Centru al Bucureştiului, şi nu la Colegiu ci la..Facultatea de Litere... Vorbesc, nonşalant, despre "cuceririle" lor, despre cît de "macho" e profu' de nuş-ce, şi cam cu ce-ar putea fi acesta "înduplecat", pentru o notă ceva mai bună, şi pentru ca să închidă ochii la absenţe...

 De la Brîncoveanu, pînă la Pţa Unirii, niciuna din grup nu s-a sinchisit să ofere locul unei bătrînele care mergea la o Policlinică. Ba o mai şi bombăneau, între ele, cu glas, că ce "puii lor" a mai plecat şi asta de-acasă, de pe unde-o caută moartea... Şi dacă cineva le-a făcut observaţie, au sărit, toate, cu gura, precum gaiţele...

 După 3 săptămîni de mers cu mijloacele de transport în comun, în momentul în care am văzut un tînăr oferind locul cuiva mai în vîrstă, am crezut că am murit şi că am nimerit direct în Rai!!!