"Sa nu ma lasati sa mor... fara luminare!"

  Prin traditie, la noi, la români, momentul trecerii la Domnul este foarte important, aproape la fel de important ca si impartasania.
  La 94 de ani, bunica mea, de la o vreme, ne repeta-ntruna ( ca si cum, noi, nepotii ei, n-am fi neam crestin, bine impamintenit in obiceiuri):
- Copii, sa nu cumva sa ma lasati sa mor fara luminare!
- Bine, mamaie! Stai fara grija! Cu luminare! Si sa fie marca BOR (SRL)!
- Sa fie de care-o fi! Numai luminare sa fie!, zicea mamaie senin. Sa am lumina la capatii!
- Cum de care-o fi, bunico?, se baga-n seama Gigel, stra-stranepotu`, acuma e musai sa fie luminari de marca. Adica marca Bor (SRL). Altfel, s-ar putea sa ai surpriza, sa nu primim autorizatia sa te inmormintam. Acum, nu poti trece pe tarimul celalalt, bunico, decit calauzita de lumina luminarii Bor...
- Ce vorbesti, tu acolo, Gigele, zice mamaie? Mergeti la unchiu` Costache si-i ziceti sa va dea un manunchi de luminari din ceara cea mai buna! Fara adaosuri!
-N-auzi, bunico! Nu e voie cu din alea de-a lu` unchiu Costache!
N-a priceput mare lucru, si crezind ca unchiu Costache, a 'masluit' olecuta ceara, bunica, ne da sfat, sa incercam sa luam luminari din "ceara curata" de la nenea Mitica, sotul surorii ei, pe care-l stie ea, om bun, si cu frica de Dumnezeu, care n-ar indrazni sa "masluiasca" ceara..., la anii lui... De la nenea Mitica, apicultoru`, luase ea toate luminarile cu care-si ingropase antecesorii, si tot cu luminarile lui nenea Mitica, ne botezase pe toti cei din familie. Tot de la nenea Mitica luase luminarile pe care, vreme indelungata, le dusese, cu bucurie, ca Jertfa de Multumire, la Altar! Asa ca ea avea mare incredere in luminarile facute, cu strasnicie, de catre nenea Mitica, si ne indruma intr-acolo. Dar bagaciosul Gigel, insista sa-i explice ca, daca vrea sa-l mai  intilneasca pe tataie, trebuie, musai, sa cumparam luminari marca BOR, si nu sa luam luminari de-ale lui nenea Mitica...
Auzind acestea, nedumerita si ingrijorata totodata, degrab ne-a ordonat, bunica, sa alergam dara, sa-i procuram acele luminari speciale, acel brand, care sa-i ajute sa "treaca puntea" la tataie, fara probleme, acele vestite luminari, ca ea nu mai poate astepta..
.Drept pentru care, Gigel, a dat fuga la Biserica din colt, sa-i indeplineasca porunca bunicii, cit si pe cea a BOR!..
  ...Si uite-asa, a plecat, mamaie, pe ultimul drum, calauzita de lumina luminarii marca BOR, cit si de ..ultima ei nedumerire...
                       ...Dar, asa cum o stiu, femeie bataioasa, careia nu-i placea sa lase lucrurile in coada de peste, cu siguranta, o sa-i bintuie existenta patriarhului, spre a-i cere lamuriri suplimentare...