Mică prelegere (Fragment)

  

Mică prelegere

 Dragii mei cititori, vă îndemn să aveţi încredere în Icoană, motivaţia fiind, aşa cum am mai spus, prototipul. Indiferent de suportul pe care este zugrăvită, indiferent de provenienţă, indiferent dacă aţi ajuns cu ea la un preot să v-o binecuvînteze sau nu! Fiindcă NU preotul sfinţeşte Icoana, ci ea, Icoana, este sfinţită prin ea însăşi! Prin ceea ce reprezintă ea, Icoana este Sacră, datorită chipului reprezentat în ea! Preotul poate face o rugăciune, evident! Şi e bine, pentru cine are posibilitatea aceasta, s-o lase spre binecuvîntare într-o Biserică. Însă nu de preot va depinde mai departe sacralitatea Icoanei! Ci de ea însăşi şi de voi, de noi cei care vom atribui cinstea cuvenită PROTOTIPULUI reprezentat în Icoană! Să stăm, dară, în faţa Icoanei, ca şi cum am sta în faţa persoanei reprezentată în ea! Dumnezeu, prin pogorîrea Sfîntului Duh a făcut şi face să rodească „arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gîndirea savanţilor, a înţelepţilor, a Sfinţilor Părinţi de la care le-am învăţat pe cele bune şi bineplăcute lui Dumnezeu”.  Cu puterea CUNOAŞTERII de SUS pătrundem noi, neputin-cioşii, Legile lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu ne luminează mintea, arătîndu-ne ADÎNCUL Înţelepciunii Sale de ZIDITOR!

Ascultaţi ce spune un Acatist: „Lucrările lor şi fără de voie Te mărturisesc! O, cît eşti de mare în operele lor! Cît eşti de mare în omul pe care Tu l-ai zidit!! Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti! Slavă Ţie, pentru puterea noastră de a lucra cele de folos! Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei!” ( Acatistul de Slavă lui Dumnezeu ) Aşadar, dacă Dumnezeu n-ar fi voit, nu ne-ar fi dat „inspiraţia”, DARUL acesta de mare preţ de a picta...Icoane!!! Fiindcă e un DAR! Fără darul acesta, pictorii n-ar fi putut şi n-ar putea întocmi Icoana! Cu darul acesta te naşti! Dacă nu-ţi dă Dumnezeu DARUL acesta, nimeni, nicio Şcoală din lume, nicio Sorbonă, nicio Asociaţie, nicio Comisie, niciun Comitet de Avizare, nicio autoritate pămînteană/guvernamentală nu ţi-l poate da! Acesta DAR este SACRU! Şi ţi-l oferă Dumnezeu, gratis!! Talanţii nu ţi-i poţi cumpăra oricît de mulţi bani ai avea! Nici nu ţi-i poate lua nimeni!!... Iar noi, cei care i-am primit, avem obligaţia să-i înmulţim şi să-i punem în slujba semenilor, cinstindu-L astfel pe Dumnezeu şi mulţumindu-I!

Întorcîndu-mă la Icoană, iată ce am menţionat în mod expres în cartea mea,„Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul”: „noi avem prieteni în cer!” De aceea ar trebui să ne străduim să ni-i înmulţim şi, totodată, să-i păstrăm! Întrebare: Cine ne sînt aceşti PRIETENI? Răspuns: „Maica Domnului, Puterile Cereşti şi Îngereşti şi...SFINŢII lui Dumnezeu, cei care au fost oameni ca şi noi şi au avut şi ei necazuri, dureri, lipsuri, zdroabe şi încercări fel de fel, dar, prin HARul lui Dumnezeu revărat asupra lor şi prin viaţa lor curată pe care au dus-o şi prin osteneală mare, au ajuns bineplăcuţi Domnului”. ”Ei vor judeca lumea!”, zice Scripturaa. Iar aceasta aflînd noi din Scriptură -Cuvîntul Scripturii NU MINTE, ci ne revelează ADEVĂRUL; pentru cine are urechi de auzit!!!- adică aceea că „ei, Sfinţii, vor judeca lumea!”, să ne grăbim, dară, să sîrguim în viaţa de aici, în a-i căuta pe Sfinţi şi să ne fie ei, nouă, Icoană Vie! Să-i rugăm să ne ajute în necazuri, să ne fie mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, înaintea Căruia ei stau (graţie vieţii curate pe care s-au străduit să o ducă, dar şi prin Harul lui Dumnezeu revărsat asupra lor! )! Şi dacă-i vom căuta şi-i vom chema cu stăruinţă, cu siguranţă, ei ne vor lăsa să-i descoperim, vor accepta cererile noastre de prietenie şi vor mijloci pentru noi înaintea lui Dumnezeu, înaintea Căruia ei au trecere, căci sînt ...SFINŢI! S-o chemăm, s-o strigăm şi să ne rugăm neîncetat Fecioarei Maria, Cea care a născut pe Mîntuitorul Hristos, căci mare trecere are, preabinecuvîntata noastră Maică, înaintea Domnului!; Fiindcă EA ne-a fost „dăruită” nouă de Însuşi Fiul Ei, Iisus Hristos la Răstignirea Sa, cînd i-a zis ucenicului arătîndu-i-o pe Fecioara Maria: „Iată mama ta!”, iar Ferioarei Maria i-a zis, arătîndu-i-l pe Ioan: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19: 26-27); Prin Ioan, ucenicul Său iubit, ne-a făcut pe toţi fii ai Maicii Domnului!!; pentru cine are urechi de auzit, să audă!! Vă pun în faţă o rugăciune către Maica Domnului, foarte frumos întocmită. Iat-o:

„O, Preamilostivă Doamnă, Împărăteasa Cerului şi a Pămîntului, ţie preabuna noastră apărătoare, Domnul nostru Iisus Hristos la răstignirea Sa, ţi l-a încredinţat pe ucenicul Său Ioan, zicîndu-ţi: „Femeie, iată fiul tău!!”, iar ucenicului Ioan zicăndu-i: „Iată, mama ta!” şi prin el te-a desemnat să ne fii Mamă, nouă tuturor dreptcredincioşilor creştini, pentru ca toţi cei care, cu credinţă şi cu dragoste, vom alerga sub Acoperămîntul tău, să fim izbăviţi de toate nevoile şi necazurile şi să ne mîntuim. Încredinţat de aceasta fiind eu, cel ce sînt întru întunericul păcatelor, al patimilor şi neputincios fiind, îndrăznesc să alerg la tine, Fecioară Maria, binecuvîntată Maică a Dumnezeului meu, Iisus Hristos, şi cu zdrobire de inimă te rog: primeşte-mă sub Sfînt Acoperămîntul tău! Nu mă lepăda pe mine, ci mă ajută pe mine neputinciosul, cel ce mă căiesc pentru toate neputinţele mele! Cercetează-mă cu îndurările tale de Mamă şi pune-mă înaintea Fiului tău, Hristos, Domnul meu, pentru iertarea mea, căci iarăşi L-am răstignit cu păcatele mele!

Fecioară Maria, cere pentru mine de la Fiul tău, Iisus Hristos, ajutor şi mînă de îndreptare, vindecarea de toată boala trupului şi a sufletului meu şi izbăvirea de vrăjmaşi! Cu rugăciunile tale străruitoare înaintea Domnului Hristos, Fecioară Maria, scoate-mă din necazul de acum!

Cred, Maica mea, că poţi cere de la Fiul tău tot ce doreşti, iar eu le primesc fără nicio îndoială! Căci tu ai trecere de Mamă Sfîntă înaintea Fiului Tău, Iisus Hristos, Domnul meu! Şi, întru aceasta, am îndrăznit să te rog să-mi fii grabnică şi fierbinte mijlocitoare înaintea Domnului Hristos, Cel Care şi pentru ÎNVIEREA mea S-a răstignit!

Îţi mulţumesc pentru că mă primeşti! Te binecuvîntez, Maica mea, şi-ţi zic ţie: Bucură-te Fecioară Maria, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este Rodul pîntecelui tău, că ai născut nouă pe Mîntuitorul Hristos! Pe Acesta, roagă-L pentru mîntuirea noastră! Îţi mulţumesc, Maica mea!

 Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh! Amin.”

De asemeni, să chemăm în ajutorul nostru Puterile Cereşti ale lui Dumnezeu, căci LUCRAREA Domnului în tot Universul, pe Pănînt, în casele şi inimile noastre, pri aceştia se face! Să strigăm la Arhangheli şi la Îngerul nostru Protector!! Căci toţi ne vor auzi, ne vor asculta, ne vor sprijini la vreme de restriştre şi vor duce Rugăciunile noastre stăruitoare înaintea Tronului Ceresc, Căruia ei slujesc!

 Să-i chemăm în ajutorul nostru, dar şi în ajutorul altora, ai celor pe care-i purtăm în gîndul şi în inima noastră şi care, ca şi noi, au nevoie de sprijin „autorizat!”... Mare şi bineplăcut lucru este înaintea Domnului să ne rugăm pentru semenii noştri! Înmulţit vom primi înapoi dragostea noastră şi timpul pe care noi l-am acordat, rugîndu-ne pentru aceştia! Şi foarte bineplăcut înaintea Domnului este efortul nostru pe care-l facem cînd ne străduim să-i iertăm şi cînd ne rugăm pentru cei care ne-au făcut vreun rău!

„Se face lumină-n cer!” pentru un păcătos care se roagă pentru „neputinţele” altuia, zicea părintele Nicodim Bujor (autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica  -monah şi duhovnic iscusit pe care am avut bucuria să-l cunosc şi despre care am şi dat mărturie, scriind şi publicănd o carte). Căci, dragii mei, răutăţile pe care alţii le săvîrşesc asupra noastră, cît şi relele pe care noi le săvîrşim asupra semenilor, uneori şi fără să ne dăm seama, sînt, în fapt, nişte...neputinţe, nişte scăderi ale omului. Ele se fac fie din lucrarea diavolului, fie din...neatenţia noastră! Da, greşim şi cădem în păcat, adăugăm scăderi stării noastre din pricină că...NU SÎNTEM ATENŢI! Aprofundaţi aceasta şi veţi vedea că am dreptate! Eu însămi am făcut adesea gafe monumentale pentru că...nu am fost atentă! (Am exemplificat chiar în lucrarea de faţă, mai sus, ce catastrofă s-a produs cu Icoana Maicii Domnului pentru că eu...NU AM FOST ATENTĂ!!!; pentru că eu însămi sînt un...stînjenitor monument de superficialitate!! Doar că Maica Domnului, pe care eu o chemasem de atîtea ori în Rugăciunile mele zilnice şi pe care eu o cinsteam, a venit în taină şi...m-a luminat. Iar Îngerul meu Protector a stat de veghe şi a luat grabnic atitudine! Astfel, în chip tainic, într-un moment cînd eu îmi pierdusem cu totul uzul raţiunii şi chiar Erm, care de regulă era foarte echilibrat, se lăsase tîrît în negură în acele clipe. Dar Maica Domnului şi Îngerii noştri Protectori au întins mîinile şi ne-au scos din CAPCANA pe care VRĂJMAŞUL ne-o întinsese mie şi lui Erm pe nepusă-masă!!! Şi aşa, secondaţi de Maica Domnului, de Îngerii noştri Protectori şi de Sfinţii care se aflau în acea încăpere sub forma Icoanelor (erau acolo şi în duh; aveam acolo un fel de Paraclis cu multe Icoane şi cu o candelă care ardea, care arde şi care nu se stinge de ani şi ani...decît arar şi, asta...tot din...neatenţia mea!!), am ieşit amîndoi biruitori! Dar ce biruinţă!!! Şi, mai apoi...cîtă bucurie!!!

De multe ori, de foarte multe ori sîntem copleşiţi de apăsarea necazurilor şi a durerilor, dar, mai ales, de copleşitoarea, de apriga luptă pe care o duce VRĂJMAŞUL Domnului, Diavolul, cu noi, că ne întinde capcane în toate clipele vieţii noastre! După cum ştim, el nu stă nicio clipă şi nu oboseşte niciodată!! Dar, dacă vom încerca şi dacă ne vom strădui să rămînem treji, dacă vom cere ajutorul Maicii Domnului şi, aşa cum am spus mai sus, a Puterilor Cereşti şi Îngereşti şi a Sfinţilor, chiar de vom cădea în lupta noastră, în anumite bătălii, nu vom fi biruiţi pînă la capăt, căci Dumnezeu, Care vede toate, ştie toate şi, mai ales, POATE toate, ne va ridica şi vom ieşi biruitori şi vom fi în Lumină! Dar, doar dacă vrem să fim fii ai lui Dumnezeu!...

Dragii mei, nu-i destul că ne-am botezat! Să nu ne culcăm pe-o ureche gîndind că, gata, dacă ne-am botezat, sîntem creştini! Şi asta doar fiindcă naşii şi părinţii noştri ne-au dus la Biserică şi preotul ne-a scufundat în apa din cazan. Nicidecum! Acest lucru este doar...începutul lucrului! Este, dacă vreţi, începutul unui drum luuuung, sinuos, adesea plin cu hîrtoape şi, cel mai ades, presărat cu...capcane! CAPCANE din care noi TREBUIE să ieşim, dacă am scăpat piciorul! Dar, mai bine ar fi să învăţăm să ne ferim, ca piciorul nostru (sufletul) să nu mai cadă în capcană!! Vrăjmaşului nu-i convine că ne-am botezat! De aceea va duce o luptă permanentă cu noi cei care, prin preot, prin naşii şi părinţii noştri sau prin decizia noastră personală, am fost însemnaţi cu Semnul Crucii la Botez! Apoi, dacă am făcut aceasta, ne arată el, Vrăjmaşul, CRUCE!!! Ne arată el ce înseamnă să porţi Crucea lui Hristos! Va face tumbe, va face fel de fel de giumbuşlucuri, va folosi cele mai eficace arme şi metode ca să ne abată de la Cale! Îşi va folosi toate armele din dotare! Şi, e bine să nu uităm că ne aflăm în secolul 21, într-o perioadă de vîrf a TEHNOLOGIEI de înşelare a omenirii de către ANTICHRIST! Antichrist şi-a modernizat şi şi-a perfecţionat şi el armele. Deţine un întreg arsenal Hi-Tech şi Hight Definition. Acum ne lucrează şi mai subtil prin intermediul Hi-Tech-ului, a calculatorului, a internetului. Ne ademeneşte cu OPEN MINDED şi cu tot felul de înşelătorii ezoterice, închizîndu-ne şi întunecîndu-ne sufletul! Ne smulge din PACEA lui Hristos şi ne poartă pe sunetul de sirenă WWW... Cîte înşelări!!! Să fim, dar, atenţi! Căci neatenţia, duce la ...adormire şi, mai apoi, la...moartea noastră spirituală, înainte de moartea fizică! Murim înainte de-a muri!...

 Dacă vrem să fim vii, dacă vrem să fim fii ai lui Dumnezeu, dacă Îl iubim pe Hristos, dacă ne-am botezat cu apa din Cazanul pentru Botez în numele lui Hristos, avînd nădejdea că sîntem acoperiţi de Duhul Sfînt, atunci TREBUIE să nu ne lăsăm ademeniţi spre...somnul morţii! Ci să fim treji în Iisus Hristos Domnul! Căci mijloacele prin care sîntem ispitiţi, clipă de clipă, sînt multe şi, adesea, extrem de ...subtile!

 „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită!” ( Matei 26: 41) Acesta este îndemnul! Aceasta este calea spre...CALE! Privegherea! Iar spre Cale, şi chiar pe CALE, sîntem ajutaţi şi sprijiniţi de Sfinţii pe care, după ce-i descoperim prin pronia divină, ni-i împropriem. Sîntem ajutaţi de Puterile Cereşti şi Îngereşti şi de Îngerii noştri personali! Sîmtem ajutaţi de Maica Domnului, cea care ne acoperă cu Sfîntul ei Acoperămînt şi care ne este grabnic-ajutătoare, mijlocind stăruitor pentru noi la Fiul ei! De aceea, nu este deloc mult (dar nici puţin) dacă îi vom cinsti, zilnic, cu Rugăciunea noastră, chiar şi preţ de cîteva minuţele! Să ne oprim un pic din treburile şi preocupările noastre zilnice, să le aducem, aşadar, cinstirea cuvenită! Să-i chemăm în ajutor, să le mulţumim şi să-I dăm Slavă lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care ne-a oferit-o prin aceşti Mijlocitori!

Să îndrăznim, dară! Căci Domnul ne-aşteaptă! Ne-aşteaptă pe toţi, adică şi pe cei a căror conştiinţă s-a stins! Ne aşteaptă ca să ne întoarcă la frumuseţea cea dintîi.

La Dumnezeu nimic nu e cu neputinţă de îndreptat şi, pe niciunul dintre noi nu-l are de pierdut, oricît am fi de păcătoşi/neputincioşi! Fiindcă pentru fiecare dintre noi S-a răstignit Iisus! Aşa că, ne aşteaptă să ne rezidească şi să ne dea...VIAŢĂ! Doar să vrem!

Dumnezeu este SINGURUL Care poate face Minuni şi încă...mari! El VEDE toate, ŞTIE toate şi, mai ales, POATE toate/totul! Să stăruim, dară, în Rugăciunea de Căinţă, oricît de mari şi de grele ne-ar fi păcatele! Să strigăm la Dumnezeu singuri şi prin intermediari, cum ar fi Sfinţii, Maica Domnului şi Puterile cereşti!

 Dar, dragii mei, să nu reducem Rugăciunea la un simplu ori contiuu cerşit! Să facem multă Rugăciune de pocăinţă şi, totodată, să nu uităm să mulţumim pentru toate şi, mai ales, pentru prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră!

 Şi Rugăciunea este o ÎMPĂRTĂŞIRE cu Dumnezeu! Să ne ÎMPĂRTĂŞIM, dară, cît mai des cu ACESTA prin...RUGĂCIUNE! Fie ea de cerere, fie de păcăinţă, fie de mulţumire şi slavă lui Dumnezeu!

 Să nu uităm că, cu fiecare păcat, mai batem un cui în Crucea Răstignitului!!! Ia-uziţi ce spune cineva: „Oamenii L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu şi nu vor să răspundă cu dragoste la dragostea Lui, ci, cu încăpăţînare, refuză categoric, coborîrea Lui de pe crucea Răstignirii!!!”

 Şi iată ce spune mai departe înţeleptul: „Ajută-mă, să te ajut, să-L coborîm pe Hristos de pe Crucea pe care, cu duşmănia, cu ura, cu nemilostivirea, cu neiubirea de semeni, cu lăcomia noastră, ÎL ţinem răstignit!” Haideţi, dară, să fim oameni buni şi haideţi să nu mai amînăm, printr-un încăpăţînat refuz, coborîrea Domnului Iisus de pe Cruce! Haideţi împreună, toţi ( tu Petrişor, tu Radu-Iustin, Tu Ioan-Alexe, tu Lucian Z, tu Cordunene şi tu Veniamine, tu Cipriane, tu X şi tu Y şi voi cei care v-aţi sfădit cu mine şi io cu voi şi unii cu alţii şi care ne duşmănim fără rost), să ne unim inimile în bunătate, în blîndeţe şi în dragoste şi... să ne iertăm unii altora toate cîte le-am geşit unii faţă de alţii, ca toţi să răspundem, astfel, cu dragoste la dragostea lui Hristos! Care, din dragoste, S-a răstignit pentru mîntuirea noastră, a fiecăruia! Haideţi, dar, oameni buni, oameni ai lui Dumnezeu, să fim... atenţi!

 Samarineanul din Evanghelie ttn-a fost numai bun ci şi atent! A ştiut să vadă! Şi a ştiut aceasta pentru că...A ÎNVĂŢAT şi a experimentat verbul: A VEDEA! Să-l experimentăm, zic, şi noi! Haideţi, înainte de toate, să învăţăm să fim...oameni! Să-i rupem gura Satanei!!!

Să-l urmăm şi noi pe cel înţelept şi să zicem ca şi el: „M-am săturat să tot port obidă celor netrebnici care-mi urgisesc viaţa cu ochii lor răi! Am decis, astăzi, să-i iert, chiar dacă nu-i înţeleg!” Fă şi tu asemenea, copile al lui Dumnezeu! Şi ca să-L bucuri şi mai mult pe Hristos, să-i mai scoţi cîte un cui din trupu-I însîngerat, mergi degrabă şi cere tu, mai întîi, iertare celui căruia ai greşit şi cere împăcarea şi cu acesta şi, chiar, cu cel care ţi-a greşit! Că el poate este „neputincios” în a-şi cere iertare! Ieşi-i tu înainte şi întîmpină-l cu iubirea ta! Ieşi-i cu iubire nefăţarnică, din toată inima şi cu tot cugetul păcii! Ca să se bucure Hristos! Căci prin Domnul Hristos, Care a pătimit pe Golgota, pe Crucea Răstignirii, s-a înlocuit Legea Talionului cu...Legea iubirii!! Şi aşa cum Hristos Domnul, Cel fără de păcat, fără vină, S-a lăsat răstignit pentru noi, şi noi, răstigniţi fiind, pătimind adesea pe nedrept –poate chiar de la cei pe care îi iubim şi la care ţinem, de la cei dragi sufletului nostru-, să căutăm şi, cu iguranţă, dacă ne vom strădui şi ne vom dori, vom găsi resurse pentru a ierta!   Haideţi să-l urmăm pe Înţeleptul care zice: „Haideţi, dară, cu toţii să ne străduim să scăpăm de metehne, să scăpăm de răutatea din noi, să ne dăm şansa să nu fim nişte simpli asistenţi, privitori ai CRUCIFICĂRII lui Hristos! Nici Crucificatori la nesfîrşit ai semenilor noştri şi, prin ei, ai Domnului Hristos!”

 Haideţi, dară, dragi semeni, să-L dăm jos de pe Cruce pe Iisus! Haideţi să întindem mîna iubirii noastre spre semenul nostru, fie şi dacă acesta ne-a supărat cu ceva sau ne-a greşit, avînd-o sprijinitoare pe Fecioara Maria, Maica noastră a tuturor!

Dea Domnul să aveţi parte de experienţe unice şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu, ACUM şi în VEAC! Amin.

de Antoaneta Rădoi

( Fragment din Cartea: Minuni prin MD de la...L, în curs de apariţie)