duminică, 8 septembrie 2013

Filmare într-un loc..."interzis"

     Primesc un mail de la un blogger. Era "supărat" că fusese într-un loc, să facă nişte fotografii, unde mai făcuse şi altă dată, la o Ruină epocală.. de pe lîngă Bucureşti. Venise de la vreo 20 de km. Mai făcuse poze şi altă dată, şi îmi spune că, de astă dată a fost "obstrucţionat" cu un limbaj grosolan, de către cineva, şi că, puţin a lipsit ca "dialogul" să degenereze... 

Omul voia să facă doar nişte amărîte de fotografii...

 Ştiind că eu scrisesem oarecînd un articol ( favorabil ) despre locaţia respectivă, mi-a trimis un mesaj, şi mi-a relatat cele întîmpinate de către el, in locatia respectiva.

Eu nu am fost decît arar pe acolo, şi asta din motive obiective, dar, dat fiind faptul că "obiectivul" meu s-a mutat din "locaţia" aia -spre Slava  lui Dumnezeu!-, nu mai am motive să-mi rup planetarele la maşină pe coclauri. Dar, bloggerul acesta mi-a incitat curiozitatea, şi i-am făcut promisiunea că mă voi duce, negreşit, sîmbătă după-amiază, 7 sept 2013, cu o cameră de filmat..deşi de-abia mi-am spălat maşina exterior/interior, şi sigur o voi face varzăă, dat fiind drumul şi bălăriile...

Zis şi făcut! 

M-am "înarmat" cu 2 camere de luat vederi ( una profesională, şi una de amatori ), şi cu una prietena mea, Ellena, şi pe la 3,15 am purces la drum. 

Am ajuns cam pe la 3,35. Porţile erau -neaşteptat pentru mine-, deschise larg, dar, nu ştiu de ce, nu am simţit nevoia ( imperioasă altă dată, pt mine ), să intru în incintă. Aşa că am parcat în afara porţii, în cîmp. Am scos camera mare, şi am pus-o pe umăr, şi titiriseam să pitesc printre canapele, uriaşa geantă a camerei, cu restul harnaşamentului, ca să nu fie extrem de vizibile, unui eventual pungaş, şi să-mi spargă maşina, Doamne fereşte!, cît timp voi întîrzia eu în incintă. Dar n-apuc să titirisesc bine, că apare un tip corpolent ( bun de săpat la pikamer ), creol, într-o maşină faină, care opreşte în dreptul meu, şi mă întreabă scurt: 

 - Ce faci cu camera aia? 

- O plimb pe umăr! Ai vreo obiecţie?, îi răspund, surîzînd ( deşi nu se prezentase, presupuneam, că e certăreţul bloggerului meu, şi m-a iritat tonul vocii, si faptul că-mi încurcă, din start, un pic, planurile )... 

- Am!, zice isteţul. 

-What ( a fuck!, am zis în gînd )? Adică! Fii mai explicit, "partenere", ii zic, incercind sa-mi stapinesc gindurile! 

- Nu-ţi dau voie să filmezi!, îmi zice isteţul, plin de sine.

 - Nu te îngrijora, că nu-ţi cer voie!, amice. 

- Nu te las să filmezi cu camera aia!, insistă omul, uşor iritat de ironia mea ieftină...

 - Aha!! Am înţeles! Nu-ţi place camera asta! Poate filmez, atunci, cu o cameră ascunsă îi zic şugubăţ. Sau poate, cu asta!, îi zic, deschizînd portbagajul, şi scoţînd din el o altă cameră...Mai am şi altele, amice, dacă cu asta de pe umăr nu-ţi place!, punctez, eu, tupeist, desi nu aveam decit 2 camere de luat vederi, expuse, ambele, la vedere.

- Nu filmează nimeni aici, fără autorizaţie de la Patriarhie!, îmi zice, schimbînd registrul.

 - Auzi amice, eu sînt..cutare!, îi zic. Dar tu cine eşti? Şi ce rol "joci" în piesa mea!, că "ai omis" să te prezinţi... Eu, fac "un film de autor", pe coclaurii astia, şi nu ştiu să te fi angajat ca "actor"!

- Eu, sînt administratorul! Şi sînt nepotul stăpînului de pămînturi din toată zona asta ( şi-mi indică, tot tăpşanul care se întindea dincolo de Groapa de gunoi Giuleşti-Sîrbi, pînă la Balastiera lu' Erbaşu - Dumnezeu să-l ierte, şi să-l odihnească-n pace!-).

 - Iar eu sînt moştenitoarea lui Alexandru-vodă Ipsilanti!, frăţioare. Îşi spune, ţie, ceva, chestiunea aceasta? Nepoata lu' Ipsilanti-vodă! Înţelegi??! Hai, du-te-n incintă că venim si noi acuş, şi mai vorbim pe îndelete!  Tre' să fac ceea ce am de făcut, iar tu mă faci să-mi pierd timpul, şi..."timpul meu e preţios", amice!, îi subliniez. 

- Nu filmezi cu camera aia!, insistă, pe un ton tăios, omul. 

- Da' de plimbat pe umăr aşa...pot? Ştii, camera asta, înainte de-a filma cu ea, trebuie încălzită, aşa că..o să mă plimb cu ea pe umăr, pe-aici, un pic, apoi, vin în incintă, şi..mai vedem noi... 

- Nu filmezi cu camera aia! Că dacă filmezi, vezi tu ce păţeşti!, mă avertizează "administratorul".

 - Bine!... Nu cu asta! Am înţeles! Să văd, dar, ce pot face!, îi zic şugubăţ, fără să-i mai exemplific ce strategii voi aplica... Aveam si un plan B, evident. Dar nu i l-am expus...

- Du-te acum, şi lasă-mă să respir! Şi-aşa mă îneacă pestilenţialul de la Groapă...

 - De aici şi pînă acolo  ( îmi indică o zonă foarte îndepărtată, spre sosea ), nu filmezi!, îmi zice înainte de-a se urca în maşină...

 - Aha!! E bine! Ştii ce Teleu' ( mizam pe faptul că omul, habar n-are ce-i ăla teleu', şi am mizat bine, că s-a pierdut cu firea şi a mai cedat...) are camera asta? Nici că-mi trebe' să mă apropii prea mult de Ruina pe care-o păzeşti!...Si..nu observ nicaieri vreo inscriptie cu : Filmatul interzis!, asa ca..te rog!, ii zic şi dau drumul, discret, camerei să funcţioneze...deşi el era cu ochii pe ea...

Ne-am mai "conversat" un pic, amical, in timp ce camera ...lucra, după care, omul a demarat ( făcînd mult colb ), şi a dispărut în spatele, sau fata -dupa caz- Ruinei....
  Eu şi amica mea, am încuiat maşina, şi am plecat agale, cu camera mare la vedere, pe umăr, spre Bisericuţă, admirînd cuştile cu cîini, căpriţele albe, Ruina, Bisericuţa, cît şi împrejurimile... S-au schimbat multe din 2011 pe aici. Multe!...Acum locul ala arata intr-un fel,intr-un ALT fel decit arata acum 2 ani, sau acum..20 de ani, pe cind eram eu copil timpit cind ma ascundeam in Ruina, de  politistii de la Rutiera ....ehei, ce vremuri!!!...ce copilarie!!!...ce adolescenta...
Ajunse în dreptul Bisericuţei, îl gasim pe tip care stătea în maşină cu uşile larg deschise, şi îl întrebăm: 
- Biserica e deschisă? Am vrea să ne închinăm!
-Nu. Nu e deschisă. Mergeţi la Paraclis!, ne indică, un pic arogant, omul.
 - Dar noi nu vrem la Paraclis! Noi am venit ca să ne închinăm în Biserică ( mă ghiontea "cineva" sa-i zic, că am dreptul, că sînt şi eu un ctitoraş, pe aici!!, dar, Slavă Domnului, că m-am înfrînat!)...
- E închisă!, ne anunţă sec omul. După care, insistă: oricum,  nu va dau voie sa filmaţi!, zice încercînd să ghicească ceva, din priviri, la camera de pe umărul meu...
- Nene! Ai un fix, cu filmatul ăsta! N-are voie omu' să poarte o cameră pe umăr că, gata!, filmează.!!! Gata, ai zis că nu mă laşi, nici eu nu ţi-am cerut voie, sîntem, aşadar, chit, şi..putem fi "prieteni"...îi zic bălăngănind camera, convingător... Apoi el îmi zice că e stareţu supărat că nu-ştiu-ce, au făcut ăia de la nu-ştiu-care televiziune, şi că de aceea nu mai dă voie (stareţu'), să se filmeze...că NIMENI nu vorbeşte o vorbă bună despre ceea ce se face aici..
- Pardon!, îi zic. Cum nimeni? Ai aici internet! 
- Da. Am!, îmi zice triumfal.
 - Hai să-ţi arăt ceva, atunci!, îi zic. Sa vezi ca nu-i chiar asa precum zici, si anume, ca nimeni nu zice despre acest loc, nimic de bine...
 - Hai!, zice...Şi ne duce într-o încăpere, unde exista un computer ( suficient de performant)... 
- Da'...de unde ai 'mneata Net aici?, că mă duc cu capu'...
 - Am...oaierles... 
- Oaierles?!!! Omule...totuşi...sîntem la o depărtare de... -
- Am oaierles care prinde 15 km! L-am adus de acasă, că io stau în Giuleşti, zice omul. 
- Mă uimeşti!!!, omule. Felicitări! Hai, întreabă-l pe GOAGĂL cutare lucru...îi zic,  prefăcîndu-mă că-i admir peştii din acvariu, cu voce tare, chestionîndu-l despre speciile de peşti. Şi în timp ce el imi răspundea mîndru nevoie-mare, la întrebări, eu îi suflu-n ureche, prietenei mele ( care era mai aproape de camera de luat vederi, pe care eu o lăsasem jos, pe sol, "neglijent" ), să apese butonul roşu, de la camera de luat vederi  ( pe care, la intrarea în încăperea aia, o oprisem, discret, ca nu cumva să vadă ăla că funcţionează, şi să dăm de belea; nu de alta, dar în curte era doar o biată femeie, care, probabil, îl aştepta pe stareţ să o spovedească , şi nu ar fi avut cine ne lua apărarea în caz de urgenţă!!!) Aia, tîmpa, se uita la mine întrebător ( deşi o "şcolisem" tot drumul despre ce şi cum cu butoanele camerei, în caz că voi avea nevoie de ajutorul ei...ca eu trebuia sa si sofez -ea neputind face lucrul acesta-). Eu îi zic sec, apăsat, uşor nervos, prietenei:
 - Uite, tu, Ellen, fii şi tu atentă la ce spun: peştii ăştia au roşu, ca nişte buline!...buline roşii... Uite la ăsta! Atent, uită-te! Are o bulină roşie ca la camera noastră! Ca butonul acela roşu, care face REC!, îi zic explicit, riscindu-ma.
 - Aha..Dap!, se dumireşte, ea, şi se apleacă peste acvariu, urmărind, chipurile peştii, şi cu mîna dreaptă pipăind camera...după care îmi face, victorios, semn discret, radiind... că îşi îndeplinise, cu succes misiunea încredinţată...
Omul nostru butona de zor pe Gugălică, şi găsind ce-i indicasem, citeşte preocupat de articol, şi radiind îmi zice:
- Da, frumos! Dumneata iubeşti Biserica! O să-i arăt părintelui stareţ! 
- Păi, să-i arăţi! Deşi cred că ştie el de Blogul meu! Articolul asta, l-am scris demult... Aşa că să nu mai zici că nu vorbeşte NIMENI de bine, despre ceea ce se face aici...  Eu am scris, ce am văzut cu ochii mei, că "s-a făcut" aici! Să văd ce-o să mai scriu pe mai departe....Hai..te lăsăm cu bine!, că ne cam grăbim! Mai avem şi alte locuri de ..filmat!, îi zic, explicit, şi ieşim...
Omul ne-a condus afară din încăpere, ceva mai amabil, acum, şi a început să se explice cam de ce "nu ne dă el voie" să filmăm, cum că..bla..bla...au venit şi ieri unii, cu nişte aparate foto...că bla..bla... că s-au cam certat...că el e acolo admin, şi că..bla..bla..toate astea în timp ce noi, două "tute", filmam la greu...în zona în care "nu era voie de filmat"... 
  Ne-am luat rămas-bun, şi ne-am dus la maşină, la fel de agale precum venisem, si amuzindu-ne de isprava noastra. Ne-am urcat în maşină şi am plecat la IDM, Basarab, unde aveam treaba, cu camera după noi..la vedere. Nu voiam sa filmam nimic. Voiam doar sa ne cumparam niste cizme, drept  pentru acre am haladuit din stand in stand, comentind. La un moment dat, pe la 17,55, la un stand, observ o luminiţă funcţională la cameră...
- Hello, Ellen! Ai uitat sa opresti camera!!! Doamne!!! Merge camera, neispravitooo! 
- Nu-i nimic!, zice Zuza ( aşa o alint eu, spre indignarea ei maximă ). Material didactic!!!
- Imi termini bateria!...Te crăppp!!!....Stii ca aveam nevoie in alta parte!!!...
- După ce că ţi-o car, ca să nu-ţi cadă, şi mai rău, vertebrala!!! Şi după ce ţi-am "tras" nişte cadre..UNICE în incinta aia...unde NU ERA VOIE!!!, mai faci şi pe nebuna...acum, că se consumă, un pic ( mai mult! ) bateria!!! Haida de!...Am uitat să apăs...nenorocitul ăla de buton roşu.."acela ca o bulină....roşie..care face REC!", mă pesiflează, şi se persiflează Zuza mea...  
Abia aştept să montez filmul...
Dacă-l postez, nici că mai calc pe la Ruina aia, decît deghizată într-o băbuţă...evlavioasă...Asta aşa..ca să nu zici că nu ţi-am spus...amice!




             PS: Ii inteleg atit pe amicii blogeri, care n-au fost lasati sa faca poze, desi ei se dusesera acolo, cu ginduri bune, dar omul acela, paznicul, administrator ce-o fi fost, nu avea de unde sti asta. Noi doua, eu si amica mea, am avut noroc, pentru ca am reusit sa-l facem, pe om, sa..zimbeasca...si nu i-am raspuns la fel de taios precum ne luase el in tarbaca, pe nepusa masa, de cum am ajuns la portile Ruinei, desi nu l-am curatat nici noi de coaja, dar am facut-o, oarecum, mai..elegant, zic eu acum. Nu am fost chiar niste mironosite, si i-am taiat fiecare replica, dar am reusit s-o mai si dregem...si ..ne-am despartit cu stringeri de mina...si cu ceva material didactic...
  Il inteleg si pe pr staret, pt ca si-a luat masuri de siguranta, oarecum. E foarte posibil sa fi avut loc  "incursiuni inoportune", pe acolo, avind in vedere faptul ca, pina mai ieri Ruina era parasita. Dar, totodata, trebuie sa se aiba in vedere ca Ruina este totusi un obiectiv turistic, incarcat de istorie, care nu ar trebui sechestrat!!!  Ziua in amiaza mare, cind tu, om de buna-credinta, te duci sa vizitezi, sau, acum ca e si Biserica acolo, poate chiar sa te rogi, desigur ca esti surprins neplacut, ca-ti sare la jugulara un admin, sau vreun bodygard, daca tu ajungi la Ruina cu un aparat foto de git...Nu e cuser asa! Dar..ce mai e cuser in tara asta?...

6 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Prea tare, prea ca la tara!:))) Am fost de cateva ori la acele ruine, inca de pe vremea cand Patriarhia nu luase frumoasa initiativa de a reinvia viata monahala de acolo. De fiecare data am avut o strangere de inima, crezand ca vom fi atacati sau luati la intrebari de cei care isi fac veacul prin zona, cautatorii de fier vechi, etc. Aiurea, aia sunt oameni pasnici, ospitalieri, n-ai treaba cu ei. Ultima data cand am fost, prin primavara, era un individ care lucra ceva in curte. Nu parea foarte amabil si n-am inteles nimic de la el. Am incercat sa-i contactez si pe alta cale pe cei care se ocupa de monument, insa rezultatele au fost zero.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dle Mateescu, sint o multime de locuri minunate in tara asta. Asa ca daca nu sintem bine-veniti in anumite locuri, putem sa ne re-orientam, sa cautam, sa gasim, si sa vizitam locuri si oameni care..ne vor! Daca nu mai putem vizita Ruina, eu zic ca..n-am pierdut nimic!

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu are neaparat legatura cu subiectul dar faptul cu biserica inchisa (?) m-a pus pe ganduri. De ceva timp imi puneam singur intrebarea de ce ar trebui inchise bisericile? Biserica se presupune a fi Casa Domnului pe pamant. Sunt tari in care bisericile nu se inchid, au un gardian sau un simplu slujitor ce vegheaza in afara programului slujbelor. Afara sunt oameni ce daca se simt loviti, se duc la biserica pentru reculegere & ruga si dupa miezul noptii. De nu stiu cate ori m-am lovit de imposibilitatea de a vizita o biserica sau macar curtea acesteia fiindca poarta era inchisa. In alte cazuri fericite, biserica era inchisa dar puteai deschide poarta sa patrunzi in curte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Anonimule",si mie, mi-ar placea ca Bisericile sa fie deschise Non-Stop, dar, din pacate, uite ca la noi, cel putin in Bucuresti, de vreo 2 ani, nu mai poti merge la manastirile din Bucuresti sa te reculegi, pt ca Sinodul a hotarit sa nu se mai faca Slujbele acelea de Noapte, unde se citeau Psalmi, si de unde plecai "zburind"...asa asezare sufleteasca iti gaseai. Mai mergeam si eu, uneori, la Radu-voda (Sf Nectarie), dar acum..s-a taiat!!! "Imparatia" decide, iar cuvintul nostru nu are nicio greutate, desi noi sintem, practic, cotizantii si sustinatorii (anonimi) ai acestor stapini care stapinesc peste "cele ale Domnului"...Si cind te gindesti ca s-au mai si inmultit numarul Manastirilor din Bucuresti...
      Cit priveste Bisericuta aceea despre care am scris mai sus, cred ca se va reglementa, cumva, situatia, si macar Biserica, va ramine descuiata, cel putin pe timpul zilei! Sa poata omul intra sa se inchine, dupa un drum cu peripetii, prin zona...
      Multumesc de vizita, si...te mai astept, chiar si asa..incognito!

      Ștergere