Îndurerata nădejde
( de Ionuţ Luca )
Cu cine Te mai asemeni, Doamne?
Că demult n-am mai văzut printre noi,
Oameni în chip de icoane,
Nici aur strălucind în noroi.
Cu cine, Doamne, ai mai rămas în Cer?
Psalmii cine Ţi-i mai cîntă?
Sfinţii au amuţit de după gratiile de fier
A sufletelor transformate-n stîncă...
Ce braţe Te mai cuprind, Hristoase?
Căci nu mai sînt decît o umbră-ndepărtată,
A unui lung şirag de rugăciuni şi oase
Sculptate-n lacrimi de păcat vînate...
Podoabe ale sufletului rămîn de poveste
În cartea vieţii acoperită de vreme...
Lînga Tine Hristoase, cine mai este
Vrednic sîngele să şi-l verse?
...........................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu