In calendarul ortodox, este sarbatorit Sfintul Serafim de Sarov
Unul dintre cei mai mari Sfinti ai Rusiei, dupa parerea mea. Dar nu singurul.
Bunul Dumnezeu, in marinimia Sa, mi-a rinduit, si mie, sa ajung la Deveevo. Locul unde se afla Moastele cuviosului Serafim de Sarov. Cum am ajuns acolo?...
In 2006, prin septembrie, pe cind inca eram in convalescenta, (dupa vreun un an de paralizie ), primesc un telefon de la un "amic", un preot si-mi zice scurt:
- Antoneasco ( asa ma alinta el, chipurile ), ai pasaport?
- Am, padre! Dar...
- Dar ce?, ma intreaba rastit.
- Habar n-am pe unde-i! Nici daca mai e valabil... ca de`...pe vremea "raposatului", aveam bani sa ma plimb da` n-aveam pasaport, nici voie sa plec peste granita, iar acu`, am pasaport, da`..n-am bani ca sa ma pot plimba desi am toata.."libertatea" s-o fac!! Ce mi-e una, ce mi-e alta!!, ii zic, a lehamite...
Agentia de Voiaj devenise, demult, pentru mine un fel de Templu, unde intram, ma uitam, ma minunam, ma inchinam, si..plecam, cu inima..arsa...
Ce daca eram artist plastic?! Cine sa mai cumpere "aberatiile", pe care le "cream" eu?..
Dupa `90, aparusera turcismele sclipicioase si zornaitoare, asa ca in materie de tzoale, adio..creatie!!!..Apoi, nenorocirea care daduse peste mine, nu venise cu mina goala! Si-a adus niste surori, gemene, extrem de rebele!!! Si, s-au tot invirtit in jurul meu pina m-a pus la pamint! ...
Mai apoi, de ce, de ne ce, in 4 mai 2004, am paralizat. Nu m-am mai putut da jos din pat!!! Si vreme de vreun an, un an si ceva, cit "am stat" la pat, am cheltuit tot ce economisisem, si eu, in vremurile bune, asa ca..prin 2006, nu mai aveam lascaie!!! Slava lui Dumnezeu, ca S-a indurat de mine si m-a ridicat din patul bolii!
Padre Luci ( un preot care, spre Slava lui Dumnezeu!, imi facuse multe slujbe, si despre care am sa scriu cindva ), stiind ca am masina, si ca am disponibilitate sa sar atunci cind e nevoie de mine, ma tot solicita, sa-l mai "car" cu masina pe ici-pe colo, iar eu ma duceam cu larghete de inima, mai cu seama ca, Padre al meu, ma ducea pe la diversi preoti imbunatatiti, care-mi mai faceau si mie, cite o rugaciune, mai ma alegeam si eu cu cite o binecuvintare de la cite un Avva, de care mai inainte nici nu auzisem, asa ca toata lumea era multumita... Padre punea benzina, si io "il caram", ca de`, n-aveam servici! Treaba mea era sa conduc masina, pe cararile patriei...Iar mie, sa conduc masina, imi era cam cum respiram! Simplu!...Sofatul era viata mea!!!( cred ca asta a fost una dintre motivatiile pentru care "am vrut sa merg din nou"!) La orice ora din zi si din noapte eram dispusa sa plec la drum! Cu o conditie! Sa nu ma mai pui sa opresc pina la destinatie!!!...Iar padre, nu facea asta! Asa ca..era pe gustu` meu!...
Incepusem sa ma inzdravenesc oarecum. E drept ca aratam ca o secera, dar, erau semnale ca va fi bine...Parasisem pe rind, patul, apoi cele 4 labe, sprijinitul de pereti, ca mai apoi, infr-un final sa parasesc si bastonul. Acum iesem afar` fara sa ma mai folosesc de cirje, si eram fericita ca "am invatat sa merg din nou"! Asta, cind NIMENI nu mai credea ca o sa se mai intimple vreodata...
Abandonasem "serviciile medicale", care pret de un an incheiat nu dadusera semne ca m-ar ridica din boala, asa ca, am decis sa ma bag intr-un PROGRAM de rugaciune, spovedanie si impartasanie!...Si..izbindisem! Sustinuta, evident, de Padre Luci, de Mosu` Leon, de Batrinul Nicodim Bujor, de Maica Domnului, si..de Sfinti!!!
Incepusem "sa umblu", privind lumea cu alti ochi...
Acum, trebuia deja sa ma gindesc sa fac ceva, sa muncesc ceva, ca sa ma pot intretine, si ma gindeam serios, dar cu frica...stiind ca inca nu-s recuperata...Inca nu stateam drepti. Coloana mea nu se lasa cu una-cu doua...
Am reinceput sa-mi caut pensulele, culorile, lemnisoarele...ceea ce mai ramasese din Atelierul meu...si incercam sa reincropesc..viata...in culori...
Greu insa!...
In atari conditii, la inceputul lui septembrie 2006, intr-una din zile, inspre seara, ma suna Padre Luci, si ma intreaba de pasaport. Eu, chiar mi-am zis in gind: "na acu`, tara arde si baba se piaptana!!!" Si-i explic lui padre, ca chiar daca-l gasesc pe undeva, aruncat probabil, uitat de lume, printru vreun sertar, nu mai e valabil, ca a trecut destula vreme de cind eu nu-mi mai permisesem sa ies din tara. Asa ca...
- Cauta-l pina-l gasesti! Si vino sa-ti dau bani sa-l reinoiesti!, imi zice poruncitor.
- Eiii, ia-o-ncet, parintele! Da` unde "decolam"?, il persiflez...
- Te iau in Rusia!, raspunde sec.
- Opssss!!! In Rusia???? Cred ca n-aud bine!
- Ba auzi! Si hai, cauta pasaportu` ala si da fuga la mine, acu` cit nu-s "dusmanii" prin preajma, ca sa vada ca "arunc cu banii"...
- S-a facut, "cuviosia voastra"! Numa ca se cer lamuriri suplimentare! Ce Rusia? Cu cine? Cum? Etc...Io..n-am...io n-am..io n-am..lascaie!, ii zic. Stii doar ca sint "fiu` ploii"! Apoi...nu cred ca fac fata drumului... pina-n Rusia e ..drum lung!!!
- Tu, cauta pasaportu` ala si lasa vorba ca n-avem vreme! Io tre sa plec in citeva ore in Grecia, la o Conferinta, si tu tre` sa te ocupi de formalitati...
- Aolica, "cuviosia ta", io...sincer, nu stiu cum sa ma exprim..nu stiu cum sa zic...da`..."formalitati" alea-alea... Stii ca sint cam subrezita cu mersu`...
- Ba, bine ca nu! Uita! Hai te-astept, cit poti de repede!
Gasesc pasaportu` din prima. Cobor. Scot din parcare una bucata autohtona, si purced spre..Militari! Resedinta "padisahului"!!!
Cind ajung la destinatie, "partea adversa" nu se putea exprima..."Dusmanii" mirosisera "ceva" si acum erau pusi la pinda...
Eiiiiiiiiiii, o intreaga strategie...ca sa intru in posesia a unui milion de lei. O amarita de suta din aia albastra!!!...O, Doamne! Citi "saci" nu numarasem eu cindva!!!...Iar acum?!!...Acum trebuia sa aplic atita strategie doar pentru o simpla hirtie..albastra!!!...
Am luat banii si pe muteste "ne-am inteles" sa astept "noi ordine"!!!
Am plecat acas`! Seara tirziu, din aeroport ( loc in care padre scapase de "sub tutela"), am primit "noile ordine". Trebuia sa ma ocup de viza de la Ambasada Moscovei, ca deh` tot invatasem eu vreo 6 ani de limba rusa, si era cazu` sa-mi scot la iveala veleitatile de..vorbitoare... In 3 zile trebuia sa rezolv cu viza pentru vreo 8 persoane, ca la intoarcerea lui Padre se va pleca...Ufffffff!!!
Habar n-am de unde trebuia sa incep, dar...
M-am descurcat! Si in trei zile eram..decolati!
Calatoria prin toata Ukraina si toata Rusia, a fost pentru mine agonie si extaz...
Lavra Pecerska a fost o revelatie fara precedent, pt mine! Pluteam!...
Apoi drumul dintre distantele kilometrice intre localitatile ce-au urmat pina in Rusia, si prin Rusia, ma oboseau pina la epuizare, iar coloana dadea semne ca ar vrea sa ma ingenuncheze!
Apoi am ajuns la Deveevo, si la Sfintul Serafim de Sarov, "am uitat" complet de mine, de coloana mea si de cei din jur...
Am ramas la Deveevo 3 zile! Padre al meu s-a dus cu preotii lui, si "ma uita", cu orele... Ma abandonam sfintilor si contemplam frumusetea Lacaselor de cult din Rusia, precum si evalavia credinciosilor rusi...Ceva de nedrescris in cuvinte...
Nu stiu prin alte parti cum o fi, dar in Rusia e ceva ce n-am intilnit in bisericile de la noi! Iertat sa-mi fie!
Pai acolo, in Biserica nu se auzea musca! Era o evlavie indescriptibila. Oamenii prezenti la Liturghie, parca nici nu respirau! Iar cind preotul zicea:
- Gospodi pomilui! (Doamne, miluieste!), toata lumea din Biserica era la metanie! Metanie mare! Fiecare credincios atingea pamintul cu fruntea! Si, orict de multe "Gospodi pomilui", rostea preotul, crestinul nu abandona inchinaciunea sa pina ce nu atingea cu fruntea de pamint...
Acolo, nici un credincios nu se misca "aiurea" prin Biserica! Odata intrat, fiecare intepenea intr-un loc, si acolo participa, silentios, la Liturghie, fara sa priveasca in stinga sau in dreapta, fara sa se fitiie incoace si-ncolo...Acolo era "pe gustul meu"!!!...M-am desfatat ca de toata frumusetea...M-am ghemuit intr-un coltisor, singura, am scincit in sine-mi, si i-am spus lui Dumnezeu durerea mea. Acolo, la Deveevo, intr-una din seri am avut bucuria sa strau de vorba cu un schimonah. Iata-l:
BATRINUL si-a dat rapid seama ca sintem "entitati" de pe "alte planete", si ne-a binecuvintat in soapta. Apoi "doamnele" de Romania, m-au pus sa-i pun fel de fel de intrebari, iar eu i le-am pus intr-o ruso-romana "impecabila"...Ne-am "conversat" de numa-numa!!!...Apoi "ne-am cumintit", bucuroase ca nu ne depistase vreun "badigard" din Lacas (acolo, in toata Rusia, daca cumva miscai, sau vorbeai, nici nu stiu de unde aparea, pe data, un ditai calugaroiu, cit dulapu`, sau calugarita, te lua, in tacere, "de-o aripioara" si te scotea afara...sa iei nitel..aer!!!Fara vorbe! Asta iti facea si daca "te prindea" filmind, sau facind poze! Io n-am patit-o, dar, parteneru` meu, a fost insfacat ca un fulg si.."aruncat" in curte...de-a bocit ala toata ziua si nici c-a mai pus mina pe aparat toata excursia...Io insa, i-am "subtilizat" camera, am bagat-o sub geaca, l-am luat de mina si m-am dus cu el spre usa principala, unde era Garda, si pe unde, el, parteneru`, tocmai fusese.."azvirlit"..tragindu-l dupa mine...In usa, se ridica badigardu`, `nalt cit un ladoi, de 3 ori cit noi amindoi, si impindindu-l in piept (pe parteneru` meu), ii zice intr-o ruso-engleza neaosa:
- You, brother, NHIET!
- Shto eta!, soldier!, incerc sa ingaim!...urind scarile soldateste, spre el, tragindu-l pe partener de mina, dupa mine...
-You sestra, bistro..bistro...and you trother..NHIET!...si-i indreapta..kalasnicovu`...spre piept...
Am crezut ca crap acolo!!! Fletzu asta, parteneru` meu, a facut stinga-mprejur, si s-a tirat din "raza de actiune a kalasnicovului", disparind dupa o cladire, iar eu am intrat in Lacas. Padre al meu, auzise tarasenia, dar nu avea ce face! Incerca sa explice Garzii, ca sintem romani timpiti si ca nu stiusem ca nu e voie sa filmam, si ca bla..bla...Apoi se retrasese intr-un paraclis si impreuna cu alti 2 preoti romani si cu 2 doamne, voiau sa faca un Acatist. Cind m-a vazut padre, vie si nevatamata,condusa de badigard la ei, ma intreaba din priviri, unde-i "bou` meu"(asa-l alintam, spre frustrarea lui totala!!!), i-o ii fac semn ca-i afara, " ia nitel aer" si se smiorcaie", ca "i-e dor de ma-sa", dar ca..am in sin, sub geaca, "corpu` delict"!!! Cind a auzit ala, se aolea de mama focului, ditai pahlivanu!!!(iarta, Padre!), lovindu-se cu miinile peste cap, de parca-i murise muma-sa!!!...in timp ce io incercam sa mimez fericirea!!!...
Padre abia obtinuse aprobare sa ne lase la acel paraclis, si sa faca un Acatist Sfintului! Acum se temea sa nu fiu descoperita si sa inmultim taraboiu! Eu insa, il asigur, din priviri insistente, pe Padre, sa stea-linistit (ca aia care si-au pus banii la FNI!!), ca io nu-s o novice in a minui "camera ascunsa", si ca el, padre, sa-si vada de... Acatistu` lui, sa fac cele ale preotului, ca vom pleca de acolo teferi si cu.."trofee"! Asa ca, s-a pus Padre al meu pe Slujire! Nu reuseam sa-mi gasesc un punct in care sa nu fiu surprinsa de camerele de luat vederi ale incaperii! Dar..am reusit! Padre, se mai intorcea din cind in cind, panicat, oarecum, sa vada ce fac...Io nu stiam cum sa-l determin sa nu mai faca gesturi "prostesti" ca ma da de gol, dar pina la urma l-am astimparat, din priviri, si totul s-a terminat cu bine si cu un filmulet pe cinste...
Toti cei trei preoti ai nostri, primisera de la Staretie, vesminte rusesti, cu care se imbracasera si, "logic" ca voiau...imortalizati!!! Aratau ca cei din Ku-Klux-Klan...dar, ce mai conta!!! I-am filmat si asta era important pentru ei!
Cind am iesit afara, parteneru` meu era umflat bine-ha de plins! E un pic orgolios!!! Un pic..mai mult!!!...Si, un pic..prea "sensibil"! Cind insa m-a vazut vie si nevatamata, si cind a mai vazut si filmul i-a trecut instant!
Pai, nu? Nu trebuia sa ma recompensese Sfintul Serafim, pentru ca-mi batusem picioarele pin`-acolo!!!...Ei, vezi "boule", ce-nseamna postu` si rugaciune?!!! Ia aminte!, il tachinam, ca sa-i treaca. Oricum el postea mai abitir de cit o faceam eu!...
Am petrecut la Deveevo 3 zile faine! Am fost si la riu si in padurea unde vietuise sfintul Serafim de Sarov, si unde imblinzise fiarele salbatice. Am facut baie in riu.
Ne-am incarcat bateriile si am plecat mai departe.
Am fost si la Sf Xenia. N-am realizat insa, atunci, prea bine unde ma aflu! Nu stiam nimic, absolut, de Sfinta Xenia! Imi mai amintesc doar ca padre Luci a avut permisiunea sa faca un Acatist! Era intr-un Cimitir! Smolensk parca!(Sper sa nu gresesc! Oricum nu mai tin minte)
Pe mine m-a fascinat Sankt Petersburgul. Cred ca este, nu cel mai frumos oras european, ci, cel mai frumos oras din lume! N-am vazut prea multe, dar, Sankt -Petresburg, m-a fascinat! am ajuns noaptea la ora 3! Era insa..ca ziua! Absolut mirific!
N-am mai vrut sa plec nicaieri! Am ramas 2 zile in Sankt -Petersburg, si m-am plimbat pe strazi. Pur si simplu pe strazi! Mi-am luat in buzunar numele hotelului, si am haladuit 2 zile peste tot pe unde m-au dus picioarele si ochii...am intrat in vorba cu localnicii, m-am dus sa vad un Salon cu VOLGA (cea mai faina masina din lume!, unde-am vazut niste Volga negre, de ai fi dat instant un mertan pe una!!! ). A fost fain! Uitasem si de coloana, si de faptul ca sint in convalescenta, si ca nu am un ban in buzunar, si ca dupa asta, tre` sa ma intorc intr-o Romanie f f f intunecata..la viata mea ...si mai intunecata...As fi ramas acolo! Sa ma bucur de maretiile lui Dumnezeu!...
Am fost si la Sofrino. Cea mai mare fabrica de Obiecte de cult. Am vazut acolo aur REAL, si obiecte UNICE, lucrate cu maiestrie!...
Sfinte a lui Dumnezeu, Serafime, bucuria mea! Am retrait, astazi, 2 ian 2014, clipele din 2006! Iti multumesc! Pentru ale tale sfinte rugaciuni, Domnul sa ne miluiasca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu