Intii am mers, sa-i aprind o luminare bunului parinte Cristian.
Au trecut, deja, 30 de zile de la "Ziua despartirii" -cum spusese tatal dumnealui, venerabilul domn Baroianu, preot si el-!
Il visasem in noaptea de 28 dec. Era imbracat intr-un costum impecabil, si era vesel, si pus pe shotii, asa cum era el mai tot timpul. Era alb la fata, cu tenul bine-ingrijit! Si avea fata surizatoare, voioasa. Cauta un medicament ce avea in denumire cocoxyzcoxy...un nume de medicament in care "co" aparea de doua ori repetat, la inceputul cuvintului, apoi erau alte 2-3 litere, dupa care iarasi "co", si alte 2 litere, litere pe care nu le-am retinut insa...
Si pentru ca nu putusem sa ajung la Cimitir nici pe 27 dec (corespondenta a lui 27 nov ), nici pe 28 dec, am decis, mai hotarit, de asta data, sa ajung pe 29. Si..am ajuns...
Primul impuls, cind am ajuns la mormint, a fost acela sa-i zic parintelui:
- Hai, parinte sa-ti scot greutatea asta de pe piept! Ca si asa ai probleme cu inima! ( avea by-pass) Acum sa-ti mai stea si greutatea asta ( un munte, realmente, un munte de coroane de flori de la cei dragi, depuse peste mormint, majoritatea inca neofilite
O, Doamne! Cum oare sa ne mai aratam acum dragostea fata de cei pe care ii iubim, si care sint atit de..abesnti? Caci, orice-am face acum, daca nu am facut cind erau prezenti fizic, linga noi, daca nu le-am aratat cinstea si respectul cuvenit, daca nu le-am multumit, daca nu le-am intins mina noastra atunci cind lor le-a fost greu, daca nu i-am mingiiat in necaz, daca nu am incercat sa-i alinam cu-n cuvint, daca am "omis" sa le spunem cit de importanti sint pentru noi, atunci cind erau cu noi, linga noi, acum totul mi se pare ..van! Si, o, Doamne, cit de mult ne-am dori, ca macar pentru o zi, sau macar pentr-un ceas, un singur ceas, sau macar un minut, sa ni-i re-dai!!!... Acum, si acest minut, ar fi..minunat!...
Prin natura imprejurarilor, am cunoscut citeva zeci bune, poate chiar citeva sute de preoti. Am stat la o vorba, am schimbat opinii! Am intins o mina, sau am respins o alta! Functie de starea mea de moment, nu si de cea a lor! Pot zice ca le stiu aproape suta la suta problemele...
Parintele Cristian era omul, preotul, care niciodata nu se plingea de nimic! Arar, in decursul anilor, l-am vazut abatut, dar si atunci, aproape imperceptibil. El avea solutii la orice problema! La orice problema, oricit de complicata, el gasea solutie! Si nu doar una, ci..mai multe. Le scotea ca pe un As din mineca!!! Adesea ma surprindea cu raspunsuri care nu mi-ar fi trecut in veci de veci prin minte!!!( Si, scuzata sa-mi fie lipsa de modestie, n-as zice ca-s chiar timpa!!!) La dumnealui totul era extrem de..simplu! De aceea, ma-ntreb: cum oare de n-a gasit el solutia acestei "nastrusnice"..boli?
Cum dara, s-a lasat invins?...Prin ce magie specaculoasa, boala l-a ademenit in mrejele ei otravite?...
..........................................................................................................
Odihneste-te-n Pace!, bunule parinte Cristian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu