( Din gama: "toate mi se-ntimpla NUMAI..mie"!!! )
M-am pregatit, ca un om cu credinciosie, pentru venirea (ziceam eu!) Domnului Hristos.
Mi-am zis, asadar, ca anul acesta sa fac ceva ce nu mai facusem. Si aducindu-mi aminte de vremea copilariei mele, cind de Craciun, mama facea niste turtite peste care presara nuca si zahar, sau miere -dupa posibilitati-, si le punea "la dospit", doua zile, dupa care, le portiona, si le aseza pe platou, in pre-seara Craciunului. Mama le spune "scutecele lui Iisus". Nimeni nu avea voie sa se atinga de ele! Ca-intii, trebuiau duse in SFINTA BISERICA (cea care, pe atunci, desi-n denigratul comunism: era SFINTA!)! Si-apoi mincam noi! Era LEGE! Si legiuitorul era: MAMA! Iar noi, cei 4 copii, niste supusi credinciosi... Caci Sfinta era, pe atunci, Sfinta Seara a Nasterii Domnului!
Asteptam, asadar, cumintei, cu ochi sclipitori, pofticiosi, privind la platou si la "scutece"! Dar, nu incalcam "legea" data de mama! Era Sfinta noastra Lege! Si mama, era, pe atunci...SFINTA! Iar acum, odihneste, cu Domnul!...impreuna cu 2 dintre noi, scumpii ei copilasi...si cu tata!
Si acum, aducindu-mi aminte, mi-am zis ca sa fac si eu "scutecele", si sa le aduc drept jertfa Hristosului meu! Zis si facut!...
Abia asteptam sa le duc lui Iisus, in Biserica Lui! Si..le-am dus!
Ajunsesem un pic mai tirziu, stresata gindindind ca Biserica va fi deja arhiplina. Dar..ce vad? Vreo 15-20 de persoane!...
Un diacon, in fata Altarului, intona la Apostol!...
M-am strecurat, prin semi-intuneric ( era aprinsa doar o luminita undeva la un sfesnic de linga Catapeteasma ), tacut, si-am ajuns la masa pe care, tot omul, de vrea, aduce si pune la-nchinare prinoasele sale, dupa principiul: "ale Tale, Doamne, dintru ale Tale; Tie-Ti aducem de toate, si pentru toate", drept multumire si cinstire!
Le-asez pe masa, bucuroasa ca n-a trebuit sa deranjez prea mult! Dar "o voce", in linistea-aceea, ma-mpinge-agasat si frivol!!!
- "Nu-i bine!", imi zice...si zice "si altele"...
- Imi iau bagajetu` si-cerc sa ma "scurg", in tacere, sa-mi caut alt loc. Ma jenam c-ajunsesem tirziu, si-acu`-i musai sa tulbur "asezarea" celor prezenti! M-am certat in sine-mi, si-mi promit ca..n-am sa mai fac! Si speram ca acum..m-au iertat!!!...
Apoi ma-ndrept spre Altar, si acolo, la usa, stau drepti si tacut, asteptind pe Hristos, sa ma-ntimpine-n prag...
Si..astept..o vreme..doua vremi...
Strana cinta ceva ce nu-mi prea suna cunoscut. Incercam sa cuprind...dar nu reuseam...sa-mi-asez..inima ce era asuprita de..gind! Din Altar, nici vocea parintelui, nu-mi parea cunoscuta...
Stau si astept...jenat...dureros...infinitezimal...
Si..intr-un final, iese in prag, un parinte!
O, sarut-mina, parinte! Ce surpriza!!! A meritat sa astept!...Ma bucur, cu bucurie mare sa va re-vad!, ii zic radiind. ( Omul acesta-i om bun si curat!...Nu-l vazusem de muuult!..de cind venise, acasa la mine, in locul parintelui meu, cu Icoana! Tot intr-un..Craciun!!! Instantaneu mi-au revenit in minte, din strafund de inima si minte, minunile ce s-au petrecut, la nici 3 saptamini, de la acea "vizita intimplatoare" a lui, in casa mea...)...
Imi raspunde asemeni, si plec, bucuroasa...
Ma duc sa-mi gasesc un locsor, ca sa stau...sa ascult, sa ma-ncarc de si cu ..Lumina.
Ma ghemui, in spate, spre usa, si stau ascultind si..cintind dimpreuna cu strana...in gind...
Deodata rumoare in "public"...Apare parintele paroh...Se face carare...el... trece, subtil...spre Altar...
Se-nchina, si intra...
Preia Slujba...
Ascult in tacere, chircita, in spate...
Niste "grasani" fitiiosi, ma calcau, repetat, se scuzau si-o luau de la cap...dar, am rezistat!
Ma mut si tot mut, ghemuit, caci sciaticul ma inghiontea..acut...si nu-mi permitea sa stau pe picioare, in picioare...si-o acuta durere, ma taia la ficati...
Ma intaream, rugindu-ma-n gind...si speram sa rezist.
Apoi aud, un final:
- "Binecuvintati cinstite parinte"!
- Hristos in mijlocul nostru! Hristos se naste, slaviti-L!, ne-anunta parintele!
- Este si va fi!, raspunde in cor, auditoriu`...
- Sa auzim acum: " o ce veste minunata!", continua parintele inainte de a intra in Altar.
Ma asteptam ca strana (care nu era deloc aceea pe care eu o stiam), sa inceapa colinda. Cea mai frumoasa colinda, dupa parerea mea: "o ce veste minunata, in Betleem ni s-arata!..." Dar nu!...Strana nu a cintat nimic! Asa ca, nici noi, cei prezenti, n-am cintat!...
Degrab` s-a format un sir indian, de oameni, pentru miruit...
Un grup de copii, ghindocei, se-adunara la strana si-ncearcau, timid o..colinda! Iar noi, cei prezenti, insensibili la prezenta si dragostea lor, ne-adunam, precum o turma (fara pastor), si aproape ca-i strivim sub picioarele noastre...absent...
O "doamna" filma! Isi infipse-n stativ minuscula-i camera, si-apoi o infipse pe masa cea plina cu prinoase! Novice, dar..insistent, ea filma! Si voia ca noi, toti ceilalti sa ne dam la o parte...din singurul drum permisibil...
Ma uitam cum plecau de la miruit "credinciosii", si nici ca stiau de copii, de colinda, sau de " scutecele lui Iisus", pe care eu le-adusesem acolo, in cistea Nasterii si..pentru ei cei prezenti...
M-apropii de masa si-ncerc sa impart, explicindu-le despre "scutece"...Unii luau, bucurosi, amintindu-si, ca prin vis parca, de mamicile lor, de turtite, de sat, si de..datina. Dar cei mai multi, ma priveau uimit, si pe mine si turticile...mele, iar "doamna cameraman", ma agasa, insistind sa ..dispar...
...o inoportunam cu prezenta mea, caci ea..nu putea filma.
Am tacut si-ncercam sa rezist, in tacere! Pe muteste-aratam celor prezenti catre "scutecele" si spre minusculul pahar cu vin, imbiindu-i prin semne: sa ia! Dar ei, m-antrebau, si eu, TREBUIA sa raspund! Iar ea, "femeia cameraman" imi spunea ca sa tac, si facea semn, disperata, lumii sa treaca, sa plece, sa dispara!... Asta-n timp ce, ea rasucea, inutil, trepiedul, ce se-ncapatina s-o asculte! Pina si trepiedul stia, ca oricit l-ar forta, el nu poate..patrunde..dincolo de ce nu-i era permis! Pentru ca, da, el era asezat, nepermis de...ne-la-locul-lui!!! Dar..cui sa spui! Ea, femeia, voia sa filmeze! Doar ca..nu prea stia...sa minuie..obiectivul...
"Treaba" era cu mult prea..peste "masurile" ei...dar ea, insista! Si voia ca noi toti, cu preotul ce miruia, dimpreuna, sa devenim invizibili, doar pentru ca ea ...sa fie...vizibila...
Sau, ma rog, ca sa nu fiu, prea rea...sa aibe, vizibilitate...
Si..ma tot agasa...
"Sa plec!", "sa tac" "sa nu mai explic" "sa nu mai impart!"...ca ea..vrea sa filmeze!...
Eu, si lumea prezenta (cred), veniseram la Hristos! Sa-L Serbam! Sa-L cinstim cum se cuvine! Sa-I aducem daruri, si sa ne bucuram! Dar..am nimerit la.."Hollywood"...
Am pus-o la punct...si cu greu m-am abtinut sa nu-i iau aparatul si sa-i arat cum se minuie, si sa-i spun ca-i mai simplu si ( mai ) precis, sa iei cadre, daca te apropii cu camera de subiect, si nu asteptind ca "subiectul" sa vina la tine...Apoi, Biserica-i loc SACRU, nu Platou de Filmare! In Lacas venim, ca sa fim in comuniune cu crestinii... Si, in timp ce gindeam...ce sa fac, sa tac, sa vorbesc...
...sare-o surata de-a ei...cu-o "pilda de pace", vezi Doamne...
Si-atunci, am lasat...ale mele prinoase...si-am plecat...tulburat...
M-am intors, intristat...sa IL cat`...sa-L gasesc pe Hristos...in al meu habitat!...Acolo unde-L lasasem...In propria-mi casa!
PS: "Vai mie, ca pribegia mea..s-a prelungit..ca locuiesc in corturile lui Chedar!!!"...
PS 1: ...si totusi.. O, Doamne al meu! Numai Tu stii, cit de mult mi-am dorit sa Te-ntimpin cu drag...si cu Pace!...
Si m-antreb...ca un repetent..cind oare-am sa cresc! Sa-nteleg...sa tac, sa nu CERT, ci sa...IERT!
PS 2:
Si cind, oare, si altii-or sa inteleaga ca si tu ai dreptul sa fii respectat???...
Retoric...ma-ntreb...si mihnit, totodat`!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu