marți, 11 iunie 2013

Ne-solidaritatea

  Pînă în '90, noi romînii, am dus prin veacuri un bun de mare preţ: SOLIDARITATEA!

 Forma Politică, Administraţia, Poliţia Politică, Frica, Foamea şi Frigul, aceste atribute care ne terorizau cumplit, oricît au fost ele aducătoare de strimtorare şi de spaimă, nu ne-au putut îngrădi libertatea de a fi: solidari! Aveam noi metodele noastre de a face să răzbată vocile noastre, şi dragostea noastră de susţinere, pînă la, şi pentru cei aflaţi în suferinţă. Şi aceasta le era acelora mîngîiere şi le dădea tărie şi crez! Aşa au izbîndit şi-au rezistat cei întemniţaţi pe la Aiud, pe la Piteşti, şi toţi cei care erau întemniţaţi  - FĂRĂ VINĂ-  în Închisori de MAXIMĂ siguranţă, să rămână integri! Prin dragostea celor care-i susţineau, solidar, de-afară, de dincoace de gratii. Sau, de după..Cortina noastră de Fier! Prin Vocea Europei Libere şi  Vocea Americii!  Atunci, aşteptam cu înfrigurare şi cu bucurie totodată, ora stabilită a emisiei, deşi eram copil, dar tata,  păstra cu sfinţenie "ritualul ascultării" acelei ORE! Nu mişca nimeni prin casă pe parcursul transmisiei, că şi-o lua pe coajă. Ora aceea era pentru noi toţi, întreaga familie, precum o SFÎNTĂ şi Tainică LITURGHIE! Transmisia acelor emisiuni era bruiată, şi trebuia să fii foarte dibaci la auz, ca să descoperi "tainele" spuselor lui Neculai Constantin Munteanu, de la Euopa Liberă. Romînii, înfruntau regimul despotic, şi printre alte cîteva forme de revoltă împotriva asupririlor la care erau supuşi, aveau şi această metodă, infailibilă, de expediere a scrisorilor peste graniţă, scrisori care ajungeau la FRAŢI români, fugiţi sau emigraţi cu Acte, şi/sau cu domiciliu forţat. Scrisori în care-şi spuneau păsul, şi care prin solidaritatea acestor fraţi, ajungeau unde trebuia. Şi la scurt timp, la anumite intervale de timp, PĂSUL era pus în undă, şi românii de aici, din ţară, şi de pretutindenea, auzeau ce s-a mai întîmplat cu fraţii lor, în România anilor de pînă-n '90. Şi năzuiau a speranţă!!! Pentru că, ştiau că  aude o lume-ntreagă! Nu că lumii i-ar fi păsat ( prea mult! )! Ba aş zice că, aproape deloc!!! Dar, această auzire era teroare pentru conducătorii noştri de atunci ( ceea ce nu e valabil şi în zilele noaste, în zilele guvernării băsesciene şi pontaniene!!! )! Ăia din trecut se temeau ( ăştia de azi, 2013, nu se mai tem; ei sînt în siguranţă!; şi-au"dezvoltat" Servicii de Protecţie, iar nesimţirea lor, a ajuns la loc  de cinste ) că va face "mămăliga coajă", şi se va deştepta....

Ei şi! Iată, ne-am"deşteptat"! Şi? Ce-a ieşit? O vărsare de sînge inutilă! Părinţi rămaşi fără copii, şi copii rămaşi fără părinţi! Nişte morţi, morţi în morminte, substituiţi unor morţi vii, umblători prin lume.. suferind! Nimic mai mult! Nişte cruci într-un cimitir ! AL EROILOR!!!, morţi pentru...LIBERTATE!  Garantată acum -în 2013-  doar ca TEXT, scris într-o Constituţie care oferă libertate preferenţială, chiar mai abitir decît acea Constituţie de dinainte de '89! Doar pentru ei, pentru aceşti potentaţi, pentru aceşti puşcăriabili -nepuscăriaţi încă-, şi-au dat viaţa atîţia nevinovaţi, care-au murit împuşcaţi de "nu-se-ştie-cine", nici după 23 de ani de...libertate!!!

Şi, pentru ce? Dintr-un spirit de SOLIDARITATE! Chestune despre care poporul romîn, de după '89, în majoritate,  nu mai ştie nimic... Pentru că, acest REGIM, ne-a furat TOT, şi , ne-au furat pînă şi acest simţămînt al SOLIDARITĂŢII!! Am "uitat" să mai fim solidari. Sau: NU MAI VREM!, să fim solidari.Pentru că: nu mai putem! Umblăm solitari, fiecare pentru el, singuri ca o entitate decapitată! Poporul român nu mai este un întreg. Sîntem dezbinaţi! Trăim o epocă în care , se scrie o ISTORIE ABERANTĂ. O ISTORIE cu "istorii" de neînchipuit! O istorie pe care o scriu politicienii, cu sîngele românilor, pe care îi tot vînd, în fiecare zi, cu fiecare CONTRACT, cu fiecare "Proiect", la preţ de nimic. O ISTORIE scrisă de nişte IUDA multiplicaţi, şi care au metode sofisticate de orbire şi de prostire, de manipulare a maselor ( a se vedea reclamele TiVi, legate de Roşia-Montană şi etc ). Nişte IUDA, multiplicaţi, ce lucrează cu SOFTWARE performant, de ultimă generaţie...generaţie a degeneraţilor şi a  vînzătorilor de ţară şi de neam românesc!!!

  Oricît de despotic a fost regimul de dinainte de decembrie '89, oricît ne-a strîmtorat, şi ne-a batjocorit în fel şi chip, nu ne-a putut îngrădi, şi nu ne-a putut fura simţămîntul solidarităţii. Ceea ce nu ne-au putut fura ceilalţi, de dinainte de '89, ne-au furat acestia de astăzi, din 2013!

  Trăim astăzi mai indiferenţi decît am trăit vreodată. Am învăţat să trăim fiecare pentru sine! Trecem indiferenţi, nepăsători, pe lîngă semeni de-ai noştri aflaţi în nevoi. Şi nu ne mai "mişcă" nimic! N-avem nicio tresărire pentru bietul sărman! Nu ne pasă decît de noi! Sau, cel mult de.. familia noastră, deşi, la drept vorbind, nici familia nu mai înseamnă pentru noi, ceea ce însemna ea odată, pe vremea bunicilor şi a stră-străbunicilor nostri, neam românesc aşezat pe curpen creştin!

Pînă-n '89 eram solidari. Inimile noaste, erau inimi de români, trăitori cu Frică de Dumnezeu, înfiaţi prin Har Divin! Inimile noastre vibrau la unison, şi ne păsa de semenul nostru aflat în nevoi şi suferinţă, nepăsîndu-ne nouă de regimul "politic-corect" şi de administraţia despotică a acelei vremi de restrişte şi jale, în care eram obligaţi, prin naştere, să trăim!  
Acum "am uitat" să mai fim solidari! Iar cei ce ne guvernează sînt fii ai fiilor celor din Regimul Trecut! Sînt odraslele lor! Şerpi veninoşi, VIPERE ce sug sîngele unui popor rănit ...în demnitatea de a şti, de a putea şi de a vrea să mai fie...DEMN!

 Trăim amorf...într-o SĂLBATICĂ RĂRĂCIRE...SOLITARĂ!



Un comentariu:

  1. Cum putem fi solidari, atat timp cat nu pretuim fratietatea? Noi suntem frati cu ... nasu ca e om influent, cu x ca avem nu stiu ce "invarteli". Dar daca suntem crestini, facem parte din biserica. Biserica inseamna in primul rand comunitatea, fata de care trebuie sa avem o dragoste, care se dovedeste prin fapte. Sigur ca nu suntem frati siamezi si pot exista afinitati, dar a pretui mai mult haina de pe om decat ceea ce e inauntrul lui, e mare paguba! Cand m-a intrebat cineva ce am gasit valoros la credinta, am spus ca ceea ce se vede in tabloul Cinei de taina. Acolo vedem realitatea, asa cum e, dura deoseori si nu in ultimul rand ce este mai important, dragostea! Da vedem delicatetea si afinitatea deosebita a Sf. Ap. Ioan care nu intamplator are asa mare lumina in scrierea epistolelor, evangheliei si apocalipsei.

    RăspundețiȘtergere