A tăcea sau a vorbi?...

     Sîmbătă, mi s-a făcut subit frig. Încă înainte de ora 2, am închis Magazinul şi am plecat spre casă, oprindu-mă în drum, pe la Udrişte, ca să închei Asigurare pentru Alfa. Am ajuns acasă înfrigurată.

   Nu m-am bagat însă imediat, nici în cadă aşa cum aveam în gînd, nici în pat. Abia pe la 8, după ce-am stat vreo 7 minute în apă cu sare, în cadă, m-am cocoleşit în aşternut.

  Nu era pe corpul meu nici măcar un loc în care să poţi pune un virf de ac, care să nu mă doară! M-am uns cu ceva amestec de plante, un decoct special făcut pentru cei cărora medicina nu le mai acordă nicio şansă!!..Ha..ha...Medicina?!

  Speram să dorm! Aş!!! M-am zvîrcolit ca o rîmă, toată noaptea. Asta nu-i o noutate, căci fac asta de mai mult de 2 ani încoace. Numai că, acum, mă mai durea îngrozitor şi capul, precum şi fiecare centimetru pătrat din corp. Într-un final -dramatic-  adorm, dar, nu dorm prea mult, şi mă trezesc. Era 5.  Nu mă scol să mă rog! Din poziţia în care mă aflu, ameţită de cap, strig la Dumnezeu...

Deznădejdea mă cuprinsese şi mă copleşea, ca de obicei, în ultimul timp, cu  insuportabila ei prezenţă, iar eu, încerc cu greu, să-i fac faţă, prin...rugăciune..........

..................................................................................................................................................................

  Dimineaţă ar fi trebuit să vină Iustin, că să ia lucrurile pentru vînzarea de la Cernica. Îl angajasem, încă din noiembrie 2008, pentru că ni se păruse -mie şi partenerului meu- cum că ar fi omul potrivit. Exact ce aveam nevoie!, ne-am zis noi, cînd l-am întîlnit. Harnic, punctual ca un ceasornic elveţian, student la Teologie! Ce mai! Am dat lovitura, nu alta!!!... În fine. Acum  întîrzia. Nu era în firea lui. Ce-o fi păţit?!  Nu dă nici telefon. Ei,asta e! Vine-vine. Bine! Nu vine-nu vine, iarăşi bine! Nu-mi pasă! I-am oferit o şansă ca el să cîştige nişte bani, dintr-un loc pe care eu îl cîştigasem cu mari sacrificii... Iar lui, i-a căzut ca o plăcintă dobrogeană. Şi gratis! Şi-i rupt în cur!..."Sarac şi demn"!!! ( ce pleonasm!, vb profesoarei mele de la Şc de Artă, dna Doroteea Botez )

   Îmi fac o cafea. Singurul obicei de care, încă nu vreau să mă dezbar. Este marele meu VICIU! E ora 7:07, dimineaţa. Pînă la 10 mai beau una... În sfîrşit apare şi Iustin! 

  Tare zăbăuc e omul acesta! Nici c-am mai întîlnit altul ca el, pînă în prezent!( Dar, nu-i timpul trecut! ) Îi spun ce are de făcut...îi mai dau sfaturi. Inutil însă! Aşa că...renunţ. Şi-aşa n-aude! Facă, aşadar, ce vrea! Mîine-poimîine-aud c-a ajuns şi ăsta duhovnic! O să dea el ..sfaturi (..le lu' Peşte!!!)! Hmm... Teolog!!! Doamne ai milă!... Din d-alde ăştia ies azi teologii... Ba încă oi mai auzi că "l-au recrutat" ăştia şi în Sinod. Doamne feri!!!...Ca şi-aşa-i plin de neisprăviţi!!! ( Iartă-mă, Doamne!)

  Nu-i mai dau sfaturi. Privea prin mine! Mă ascultă, dar ..nu mă aude! Sau...invers!!! Tot una! Îl las în pace! Facă ce crede! În fond, nu toţi facem aşa?...

  Pleacă! Slavă Domnului că s-a dus! Ditai păhlivanu'! Lung şi prost!... Şi îngîmfat nevoie-mare!!!...Şi pentru ce? Că-i rupt în cur!!!...

...................................................................................................................................................................

 De obicei intru aici -în pc- ca să scriu o rugăciune. Rugăciunea mea zilnică. Azi însă nu pot să fac asta...

  Am deshis mail-ul şi speram să găsesc un cuvînt de la Er... Nimic însă! Mîhnirea pune din nou stăpînire pe sufletul meu... Năuceala din cap, durerea din trup, întîrzierea păhlivanului -nepermis de mult-, absenta unei veşti de la Er...

 Dau să-i scriu eu cîteva rînduri, dar pentru că nu ies din mintea mea decît reproşuri, le trec în DRAFT...

  Mi-arunc, mai apoi privirea din nou  prin mail. Primesc o floare şi cîteva cuvinte de la cineva plecat în America, nu la Galaţi. Din America, omul acesta mă gratulează, mai mereu, cu cîteva rînduri. Dintr-o dată Oklahoma a devenit mai aproape decit Galaţiu'! Cum altfel să-mi explic absenţa scrisorii lui  Er?  N-o merge Poşta! O fi grevă! Aaa!!! Grevă?... Mda... Care va să zică facem ..grevă! No, fain! Tre' aşadar să luăm măsuri împotriva greviştilor!!!  Glumesc desigur....  Aşa mă persiflez eu cînd dă necazu' peste mine!

  Bucurie şi amărăciune în acelaşi timp... 

Aştept un timp... dar, scrisoarea nu vine! Închid şi deschid calculatorul. Poşta noastră cea de toate zilele!  Mail-ul! Fac asta de mai multe ori. Închid şi deschid PC-ul. Nimic! Vestea întîrzie! Şi, ca orice veste care întîrzie, nu e bună! Parol!

.................................................................................................................................................................

  Este dureros de trist să descoperi că omul la care ţii, şi despre care credeai că şi el ţine la tine, e ...absent. Atît de absent!!  Şi tăcut!!! Nici măcar un gînd? Un mulţumesc pentru toate cele bune, şi/sau o părere de rău pentru toate cele rele care... nu s-au întîmplat! Nimic?! În fine!...  

Acum mai sună şi telefonul, şi veşti proaste, de alte naturi, se adaugă ...tăcerii lui. Nişte UNII care-mi fac viaţa IAD, nu mai contenesc cu sudalmele lor. Dar, nu voi muri! " Trebuie cu mult mai mult decît atît -pt mine!- ca să mor!"... 

...................................................................................................................................................................

Cum să-l faci pe idiot să înţeleagă că-i idiot?... Prin TACERE, sau prin... cuvînt! Na, c-am  găsit! Prin..CUVÎNT! Dar cînd? Şi cum? Şi ..cît?

...................................................................................................................................................................

 Pînă una-alta, o să-mi înalţ gîndul la Dumnezeu. EL, Dumnezeu, este pe-aici, prin preajmă. Şi..aşteaptă! Şi El ca şi mine!!! Un semn. Iar eu, nu vreau, NU TREBUIE  să-L dezamăgesc!...

Aşadar:

                                                                     *

  Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, iată, Doamne, vin înaintea Ta aducîndu-Ţi zdroabele mele!

Stiu că ştii, dar simt nevoia să-Ţi mai spun o dată. Ştiu că ai aşteptări de la mine! Dar, să nu uiţi, Doamne, că şi eu am avut de la Tine! Şi am! 

  Ştiu că în curînd va trebui să dau Înaintea TA, Examenul Iubirii! Ştiu ce aştepţi de la mine! Şi, ştii că ştiu, pe dinafară, cam tot ceea ce m-ai învăţat! Ceea ce nu ştiu însă acum -dar Tu ştii!!!- este aceea că, nu ştiu dacă voi şti să răspund aşteptărilor TALE...  Nu ştiu dacă voi putea să fac ceea ce Tu m-ai învăţat să fac!...  

 Tu ştii cît îmi este mie de greu, ca om, să fiu asemenea TIE...

Şi-acum, eu nu mai ştiu, şi nu mai înţeleg ceea ce vrei de la mine? Şi nu mai sînt sigură ca ştiu ceea ce ar trebui să fac! Deşi..ştiu! Dar, nici nu mai sînt sigură că vreau să încerc să fac! Pentru că, nici nu mai sînt atît de sigură că voi reuşi!!!...

 Deznădejdea m-a copleşit acum. Şi o face iar şi iar! Şi atît de des! Atît de des!! Încît, cu greu îmi găsesc resursele de a o lua , iar şi iar, de la capăt...O, Doamne!...
  ...Zici că eşti prezent? Ştiu, Doamne, că eşti prezent! Ştiu că eşti aici lîngă mine!  Teoretic ştiu! Dar, parcă nu te mai simt! Mă simt de parcă  n-ai  mai fi!... 
Ştiu că ştii că sînt împovărată de gînduri hidoase şi că inima mi-e împietrită. Ştiu că mă urmăreşti, şi-mi cîntăreşti fiecare gest! Fiecare mişcare!
Ştiu că uneori Îţi pare rău pentru atitudinile mele, şi ştiu că suferi pentru asta! Să ştii, Doamne, că şi eu sufăr! Şi-mi pare rău că, uneori sînt un copil rebel! Şi, deşi aş vrea să mă corectez, uneori nu pot. Alteori, pur şi simplu, nu mai vreau!  Şi nu mai vreau  pentru că, numai aşa am sentimentul că..înving! Şi numai aşa găsesc justificare problemelor mele!... 
TU vrei ca eu să fiu bună. Şi vrei să fiu chiar mai bună! Să fiu mai blîndă. Şi mai puţin rebelă! Vrei să fiu mai tolerantă... Ştiu toate cele  pe care, Tu, le vrei de la mine! Şi cu toate acestea nu mai ştiu. Nu mai ştiu acum! Nu mai înţeleg semnificaţia, în profunzime, a cestor termeni! Nu mai ştiu traducerea lor reală! Parc-ai vorbi, cu mine, acum, într-o altă limbă. Necunoscută mie!..
Şi mă-ntreb? Ce-ai face, Tu, Doamne, în locul meu,  în împrejurări ca acestea, în care oamenii - şi nu oricare!, ci cei pe care eu îi cinstesc şi îi respect, şi în care eu mi-am pus încrederea deplină, cei pe care eu mi i-am împropriat- mă rănesc?
  Vrei, TU, să mă prefac că nu-i văd, cînd îi văd? Vrei, Tu, ca eu să fiu mută, în condiţiile în care: nu sînt? Vrei să mă prefac că...nu s-a-ntîmplat? Vrei, Tu, toate acestea? Vrei, Tu, cu adevărat asta?!!.... Doamne!!!
  Şi mă-ntreb: nu se înmulţeşte fărădelegea? Nu se înmulţeşte fărădelegea dacă voi tăcea? Sau dacă mă voi preface că nu văd? Ori mă voi preface că nu aud, ceea ce aud; sau că..nu s-a-ntîmplat ceea ce tocmai s-a-ntîmplat?!!
 Nu, Doamne, nu voi tăcea!... " Şi dacă tac, ce-nseamnă?"...
 Ştiu că ştii ceea ce am de spus, dar ÎŢI voi mai spune încă o dată!
 Personal, nu mă consider mai presus decît cel ce-mi face răul, dacă voi tăcea!!! Şi-apoi, aş crede că-i o jignire la adresa TA, dacă nu m-aş folosi de cuvîntul pe care, Tu Însuţi, mi l-ai pus la îndemînă. Căci Tu l-ai pus în mine!...
 Evident că trebuie să fiu cu luare-aminte la cuvinte. Ce folosesc şi cum formulez. Asta nu depinde însă, în totală măsură de mine. Trebuie să-mi vii în ajutor! Şi Te rog să faci asta! Căci...cu A TĂCEA, Tu ştiiDoamne, că eu: NU SÎNT de ACORD! Pentru simplul motiv că oamenii ar putea înţelege greşit. Ar putea înţelege ce vor din tăcerea mea! Şi pentru acest motiv: eu spun! ...
 Întotdeauna spun! Spun ceea ce am de spus. Şi-mi displace cînd oamenii nu vorbesc. Cînd stau ascunşi şi tăcuţi! În opinia mea ( eh, dar ce contează!; opinia mea!!!; n-ai dreptul la opinii, Anto! ), tăcerea -în atari condiţii- nu-i deloc o dovadă de îndumnezeire. Dimpotrivă...Zic!
 Aşadar, Doamne, habar n-am cum voi trece Examenul Iubirii!...
Aş vrea să TE ascult! Şi să-l trec în tăcere. Mă tem însă că, n-am să pot! În orice caz, nu pentru prea multă vreme!...
Prin urmare, TE rog, Doamne, ia în calcul că eu sînt doar ..un biet om! 
 Eu nu cred că Tu vrei ca sufletul acesta să fie batjocotit de către toţi cei care-mi ies în cale!
Şi-apoi, nu cred că toată ziua eu trebuie să stau cu mîinile-ncrucişate şi să mă plîng ca un copil miorlăit, prinvind galeş la batjocoritorii mei!!!...
 Eu cred că : Trebuie să iau atitudine! Fermă! 
Nu cu pumnul! Ci, prin cuvînt! Că..de aceea mi l-ai dat! Şi-Ţi mulţumesc! 
Eu sînt dintre aceia care, încă mai cred în rezolvarea conflictelor ( a problemelor de orice fel) prin..cuvînt! Şi-ŢI mulţumesc, Doamne!
 Îţi mulţumesc pentru că eşti cu mine! Îţi mulţumesc pentru că mă primeşti Înaintea TA!
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate darurile Tale şi pentru tot ajutorul! Şi Te ROG, Doamne, NU STA DEOPARTE!
 Vino grabnic în ajutorul meu! Şi mergi în ajutorul tuturor celor pe care eu îi port în gîndul meu şi în inima mea, şi pe care-i aduc întru acest ceas Înaintea TA!  Iar celor ce mă urăsc pe nedrept, dă-le, Doamne, Duh de Pocinţă! Insuflă-le Frica de Tine! Şi..arată-le adevărul despre ei! 
Amin.  

PS: Valabil în 2009, dar şi in 2013!