Postire..."de bună voie şi nesilită de nimeni!"

  Lucrez cu rîvnă la...cartea mea.Trebuia să iasă de Praznicul Sfîntului Calinic..dar deh..."neputinţele"...Doamne, ai milă!...
  Nici la muncă nu mă mai duc. Am rămas acasă. Dar, nu din pricina cărţii. Nu. Ci din pricina unor "neputinţe" fizice...
 Şi fiindcă starea sănătăţii mele fizice (doar fizice?!!), e din ce în ce mai şubrezită -din pricina multor "zdroabe" care m-apasă- , şi pentru că nemaiputînd merge pe picioare ( sciaticul, coloana, stresul; pacatele ), n-am mai putut merge la servici, am rămas acasă, la pat, am zis că, dacă tot am rămas acasă, măcar să nu fi rămas degeaba!!! Şi m-am pus pe lucru. La carte. Pe care-o "abandonasem" în "sertarele" PC-urilor, ba pe cel de la servici, ba pe cel de acasă...ba pe n'jde zeci şi zeci de foi, din pricina cărora casa mea arată ca un...balamuc. Ex:
               
                                                               

 Dispoziţia, de la scris la "şedere degeaba", alternează însă funcţie de cum îmi permite coloana, care "s-a găsit să se bage-n seamă" cu mine!!!...Şi încă rău de tot!!!
  Degeaba am pus pe cineva să-mi aducă de la servici laptop-ul, în nădejdea că voi putea scrie în pat. Nu mi-am găsit o poziţie comfortabilă nicicum. Iar cînd ai dureri de coloană, ca ale celei ce naşte ( Nu-ncercaţi asta acasăăă!! ), nici să gîndeşti nu mai poţi, dară-mi-te să mai gîndeşti cum-se-cuvine!!!.. Abia dacă mai poţi îngăima: auuu!, dară-mi-te să mai legi ..fraze!!!
 Durea alterneză cu momente de calm. Adică îmi mai dă -arar- şi răgaz de relaş, şi ocazia să sper că, poate de data asta, nu va reuşi să ma îngenuncheze, aşa cum a făcut-o în 2004. Mare-i Dumnezeu! Şi "minunate sînt lucrurile Mîinilor Sale!...", cum mă învăţa să zic, cel atît de drag şi scump mie, părintele Nicodim Bujor. Numai că nădejdea mea ...a cam slabit!!...
  Pe deasupra mai tre să "dau jos" vro' 25 de kile!!! O, Doamne! Nu mă întrebaţi cum şi cînd le-am pus că n-o să vă pot răspunde!...
 25 de kile jos!, sau ai dat de..belea!, Antoanetooo...
Uşor de zis...Greu, foarte greu însă, de împlinit ( nu-ncercaţi asta acasă!!! )!!...
... Şi Cuviosul meu cu "poceala" lui! Auzi la el!
 - "Să nu mai mănînci nimic!!! Să mănînci doar miere şi să bei apă!" !!...( mi-a zis asta, în scurta mea vizită la sfinţia sa, în sîmbăta Paştelui 2013; Ce i-o fi venit?!!...Da` ce-oi fi cautat io la el?!!!...Alta treaba nu aveam!!! )
  Cuvioase, cu tot respectul şi cu toată dragostea pe care-o am faţă de sfinţia ta, îmi pare rău că tre' să-ţi spun, dar..XCRVSDCTCVRBDNF!, îmi venea să-i zic, aşaaa...cu toată "evlavia" de care sînt în stare, io săraca cu duhul....La mine, cam "ce-i în guşă-i şi-n capuşă", şi nu stau prea mult pe gînduri ca să zic ceea ce-mi trece prin tărtăcuţă...Dar, n-am zis. M-am revizuit şi ..am reformulat ( de dragul lui ), glăsuindu-i despre TOATE, multele mele, ZDROABE care...mă ucid..lent dar sigur!!! Şi ca să nu crăppp -de stres!- mănînc!!! Mănînc orice!, îi zic Cuviosului meu. Nu e duhovnicul meu. E PRIETENUL meu! PRIETEN. În adevăratul sens al cuvîntului.
- Nu mai mănînci nimic!, repeta gales, Cuviosul meu,  ( în sîmbăta dinaintea Paştelui 2013 ).
- Auzi mă! Vrei să te sugrum!..Ai noroc că nu mă pot lipsi de prezenţa ta!..Laaasă-mă-n pace! Crezi, oare, că de-asta "am pierdut io timpul" "şi-am  bătut  cale-lungă" , "consumînd benzina pe vremurile astea de restrişte"  în  sîmbăta Paştelui, ca să vin să te văd? Ca să-mi ţii prelegeri!! Ce crezi că altă treabă n-aveam, decît să dau fuga la "psihanalist" (.. ) ca să-mi ţină Cuviosica prelegeri, despre cum sa invingem stresu`? În Sîmbăta Paştelui? Ce frumos!! Hai, schimbă tema!...Dezbatem altceva!..., imi venea sa-i zic...
 Dar, nu i-am zis. Am tăcut ( cum nu mi-e-n fire! ), şi l-am ascultat pînă la capăt. Pînă la capăt....
 Că... nu era departe capătul! A zis, în cel mai simplu fel cu putinţă, sec:
- Nu mai mănînci nimic! Mănînci miere şi bei apă. Multă apă!!!...
Şi pînă să încep să mă lamentez, şi să-i spun că a mînca miere, pentru Antoaneta -adică eu!- este echivalent cu a lua otravă, şi că dacă pun gura pe miere, deîndată mi se ridică stomacul... el, Cuviosul meu, continuă absent:
- Miere şi apă! Gîndeşte-te la Ioan Botezătorul! El se hrănea cu miere din stîncă...
- Bla..bla....!!! Cuvioaseee!!! Hello, nu trage dom' Semaca!!, îi zic, cu drăgălăşenie.
- Miere şi apă!, ai auzit, îmi zice binecuvîntîndu-mă, şi  zîmbind totodată precum Giconda lu' Da Vinci ( adică enigmatic!!; el ştia de ce, eu nu; comform sloganului: "prietenii ştiu de ce" ) la plecare, după ce "mai dezbătusem" ( într-un dialog al surzilor; eu fiind surdul, evident. Dar..şi el, Cuviosul meu, caci uneori parcă nici nu auzea ceea ce-i spuneam, şi-şi  continua -ca pt sine!-"logosul", "neimportant" pentru mine.)...
 Iar eu am plecat de la el bucuroasă că-l văzusem şi că m-a primit cu aceeaşi bucurie cu care şi eu  mă dusesem să-l văd -dintr-o necesitate a sufletului meu- înainte de Paşti. Îmi e foarte la inimă. Este unul dintre monahii la care ţin CEL MAI MULT ( dupa parintele Nicodim Bujor, evident; dar fiindca parintele Nicodim e-ACOLO, sus, iar Cuviosul meu, i-aici, printre paminteni, asadar mai lesne de-atins cu mina, el e number one, dintre paminteni ) şi pentru care, Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a binecuvîntat cu bucuria de-al avea aproape! Totodată, regret că nu-l pot vizita atît de des pe cît mă trage inima! Plus ca mai e si el ocupat cu multimea de ucenici...
 Şi am plecat de la el, avînd o bucurie atît de mare, pe care, eu însă-mi, nu mi-o puteam explica atunci. Mă depăşea. Şi bucuria, şi "înţelegerea" ei...Doar îl vizitasem şi altă dată! Şi mă primise, de fiecare dată, cu aceeaşi bucurie!
 Poate e bucuria împlinirii "datoriei împlinite", îmi ziceam, încercînd să pricep. Dar.." anevoie lucru-mi  era, mie, a pricepe"!! Atunci!
 Pînă la urmă, nu mi-am mai "zdrobit" mintea cu.."mărunţişuri", şi ajungînd la servici, îmi adun catrafusele şi plec spre casă. Era, doar, sîmbăta Pastelui! Toată lumea se respectă!! Face pregătiri pentru Noaptea ÎNVIERII!! Îşi face cumpărături, deretica, face mîncăruri...Aşadar, să mergem şi noi acas' ca să facem mîncăruri!
Mîncăruri!!!...Ce....
 "Ce mîncăruri? Tu n-ai auzit ce-a zis Cuviosul tău? Miere!! Miere şi apă!", îmi şopteşte, suficient de tare cît să-l aud, îngerul...
"Na şi tu acu'!" "E Paştele! Mergem acas' şi facem nişte Bucate Grozave!", îl ademenesc eu...plecînd.
Dar, în mers, "m-am agăţat" -habar n-aveam de ce!-, de un borcan cu  miere, pe care "l-am aruncat", neglijent, în portbagaj, convinsă fiind că va rămîne acolo ( în portbagaj ), la anul şi la muuulţi ani....printre atitea si atitea maruntisuri "uitate" in timp...ce vrei si ce nu vrei, si ce nu gindesti...asa incit, atunci cind mai duce Cristi masina la Spalatorie, se ia cu miinile de cap, cind sa treaca la interioare...Problema lui, nu a mea! Eu i-am tot zis s-o lase asa, dat fiind faptul ca, in maxim o saptamina, masina va arata la fel...S-apoi, nu il pun eu sa circule cu masina mea!!!...Nici sa-si arunce privirea-n portbagaj...
...................................................................................................................................................................
  Şi ...azi..mîncăm!! Mîncăm miere!!! De 3 saptamini mincam..MIERE!!! Dar..mai "scăpăm" şi cîte ceva, pe lîngă...
  Azi  "m-am pedepsit" cu specialitatea: miere cu mere coapte-n cuptor ( încercaţi asta acasă! ). O "nebunie"!!!...Nimic mai minunat pe lumea aceasta!! Slavă, Ţie, Doamne!
  Dacă nu-i duc Cuviosului meu, cu proxima ocazie, o tavă-ntreagă, n-am ambiţie!!! ..
 Mămînc şi mă minunez: "Doamne, cît de minunate sînt lucrurile Miinilor Tale!" Şi realizez, în clar, rostul acestor cuvinte, pe care, scumpul şi dragul meu  părinte, Nicodim Bujor, mă învăţa să le rostesc de trei ori la rînd!
  Mănînc bunătate de specialitate, şi mă gîndesc la Sf  Ioan Botezătorul, şi-i zic:
 - Ferice de tine, Sfinte Ioan Botezătorule, că pe vremea ta, nu se inventaseră  atîtea "năstruşnicii", cu care să te ademenească OFERTANTUL !!!...Ce bine de tine, Sfinte Ioan Botezatorule, că pe vremea ta nu exista KFC, Mc Donalds, si  cîte alte  "oferte", la "pachet"!!!..N-aveai nicio apasare, sfinte Ioan! Nu TiVi, nu tu reclame, nu tu STRES, nu "legea monopolului BOR" ( Auuuu, ma doare!!!; si nu mai maninc, de data asta m-apuc de..baut!!!)! Nimic din toate astea!
Şi-aveai UN SINGUR SEF! Pe cînd eu...!!! Ş-apoi, tu nu aveai MARKET! Tu aveai ..SCORBURA!!!., Şi mai luai si mierea gratis!...
Iar Sfîntul, nu se lasă mai prejos, şi-mi răspunde:
- Slavă Dumnezeului nostru!, că ţi-a dăruit, ţie, CUVIOŞI, care se roagă pentru tine...
- Şi, de asemenea, Slavă Domnului!, că aveam drept pildă pe sfinţii LUI!, completez eu...
...................................................................................................................................................................
Si-mi vin in minte cuvintele scumpului parinte Nicodim Bujor: "TOATĂ DAREA CEA BUNĂ DE LA DUMNEZEU ESTE, DE LA ...
                                                                                                        PĂRINTELE LUMINILOR"!
                                                                                                                                             Amin!, zic.


PS: Cum poate o albinuţă, atit de..albinuţă, să dea o atît de minunată roadă?

PS1: Pentru cei care ati citit la vremea lui articolul, si care, acum mai intrati, si cititi, din nou, si veti cauta printre rinduri numele Cuviosului meu, am un anunt: NU va mai pierdeti vremea, iubitilor!!! Vi-l spun eu acum: Gavriil. Dar nu mai mergeti cu "pira", sa-i mai spuneti ca scriu despre el, ca va trec Dunarea...

PS2: Multma` Domnului ca "m-a mai slabit", cit de cit sciaticul, si vertebrala mea a capatat verticalitate! Multumesc, Cuviosului meu!